2,112 matches
-
poate fi decât acesta? Aceasta este cheia de descifrare a tuturor lucrurilor existențiale. Așadar, să ne smerim în fața tuturor și să îl lăsăm pe Domnul Iisus Hristos să pătrundă înlăuntrul nostru și să sălășluiască în noi. A coborî sub toată zidirea lui Dumnezeu înseamnă a trăi o viață simplă, cu sfială față de cele sfinte, a avea o atitudine evlavioasă și profund creștină, modestie, cumpătare, mărturisitor de credință și mai mult prin trăire și gândire, cu împăcare și mulțumire de starea în
DOAMNE, DĂ-MI SMERENIA TA! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378167_a_379496]
-
am spune noi creștinii: unirea cu Hristos, unirea cu Dumnezeu. Omul care își plânge păcatele în fiecare zi, care moare și înviază zilnic, care știe să se bucure de lucrurile cele mici și fără importanță, care se consideră sub toată zidirea lui Dumnezeu, unul ca acesta a ajuns la maturitatea duhovnicească deplină. Cel ce se smerește pe sine..., acela se înalță! De la înălțimi, de la munte..., de acolo vine mântuirea! Nu poți, decât dacă te smerești. Adică ți-a dat o palmă
DOAMNE, DĂ-MI SMERENIA TA! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378167_a_379496]
-
-nchină-n taină la icoane, Rugându-se și pentru ea, Pioasă înălțare, broboane, Lucesc firav pe fruntea sa. Prețiosul dar îl ține în suflet, Înnobilându-l prin trăiri, Din ziduri se-aude un sunet, E toaca, ce-i cheamă la zidiri. O rază se scurge prin vitralii Și-l luminează, blânda stea, Un suflet undeva oftează, Lumina, e privirea sa. Cactusul Ursuz, țepos, ca un arici, Îmi vine să îl mut de-aici. Îl prind cu grijă, mă înțeapă, ,,-Vai! Mă
PLÂNGE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377145_a_378474]
-
Toate Articolele Autorului Către oraș în inimile noastre către oraș spre zările albastre către oraș spre propriul destin către oraș la cer să mă închin! Către oraș pe drumul ce străbate dinspre trecut către eternitate! Către oraș acolo unde sunt zidirile din vis cu zid cărunt! 8 septembrie 2015, București Revizuire 16 mai 2016 Referință Bibliografică: POEZII ROMANE - Stin poli / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1963, Anul VI, 16 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Mihaiu
STIN POLI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382162_a_383491]
-
pirgos (ca și,-n latina grecizată, pyrgus) semnifică nu alta decât "turn". V Cuvântul pirg e atestat în românește (fie și dacă, precât știu, ca simplu hapax, - spre deosebire de graiul aromân 12), ca și, de altfel, derivatul pirgopie 13, care semnifică "zidire de turn" și, prin extensie, "plan" și "afacere, tranzacție, daraveră". Și cum, într-o viziune poporană, antipragmatică și pasivistă, un plan e, îndeobște, "necurat", iar o afacere, "murdară", se înțelege, ipso facto, ce pot să fie pirgopiile lui Pirgu! Ei
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
poeții, nu se autoinstituie, el survine, ca și cum ar fi trimis." Prima poezie din Vântul cutreieră apele (precedată de un desen cu schele pe fondul stelar, cu un zid și o mare mistrie, plus un buchet de flori înclinat spre baza zidirii...) întitulată ulterior "16 februarie 1959", după ziua când am scris-o, la împlinirea vârstei de 20 de ani, începea promițător, cu o senzație de maree celestă, de ieșire a astrelor "mai la suprafață": Curg șiroaie plopii către infinit, spumegă tăcut
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
de cultură evreu A. Chouraqui afirmă: „Saul din Tars, Pavel Apostolul evreu al neamurilor este, fără îndoială, cel mai puternic geniu evreu al timpului său”. Iisus și Pavel: matrice fondatoare Pentru a evidenția rolul specific al celor două persoanlități în zidirea creștinismului, D. Marguerat și E. Junod încep prin relevarea asemănărilor dintre aceștia, indentificând șapte ca principale. Amândoi sunt evrei, practică religia potrivit ritualului evreu și nu-și reneagă credința ancestrală și nici promisiunile divine făcute lui Israel. Sunt aproape contemporani
Cine a fondat creştinismul? Hristos sau Pavel? () [Corola-journal/Journalistic/70795_a_72120]
-
religioase ale imperiului. Ori el, creștinismul, era purtătorul unei valorizări a umanului care trecea peste îngrădirile sociale, aspirând în mod natural spre universalitate. Având ca fundament învățăturile și puternicul, dar simplul, mesaj umanist al lui Iisus, Pavel a pornit la zidirea creștinismului, operă la care au contribuit un grup reprezentativ al primilor creștini, care a reușit desprinderea noii religii de mozaism și afirmarea sa ca de sine stătătoare. Poate lucrul cel mai important, reformulând credința iudeo-creștină în limbajul culturii grecești, acesta
Cine a fondat creştinismul? Hristos sau Pavel? () [Corola-journal/Journalistic/70795_a_72120]
-
Constantinopol, Ralet dorește să învețe resemnarea turcilor în fața morții, detașarea tipic orientală față de cele lumești. O mică proză poetică din tinerețe, intitulată O primăvară ca toate, ni-l arătase pe autor animat de suflu panteist: "Firea se desfășura, închipuind întîia zidire.(...) Lumină voioasă și junețe se revărsa preste tot. Păsările flutura molatic, despufînd. Ierbile toate cuprindea cîte o fioroasă sclipind lacrămă. Din copaci ploua nectarul zorilor ca o picurare de perle scumpe. O fire, izvor nesăcat de milă! Pîn^ și tăcerea
îndrăgostitul de Stambul: Dimitrie Ralet by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8095_a_9420]
-
mai lămurită și hotărâtă îndrumare spre scopul cu care ne-a fost dăruită. Fiul s-a întors la Tatăl, iar acum trimite pe Duhul Sfânt, care de la Tatăl purcede, ca să desăvârșească lucrarea începută de El pe pământ, prin sfințire și zidire. Duhul Sfânt se pogoară peste Apostoli în chip de limbi de foc și cu o suflare ca de vânt, ce vine repede. Focul este semnul luminării, iar suflarea de vânt este simbolul puterii duhului. Luminarea minții și puterea bărbătească și
Agenda2006-23-06-stiri () [Corola-journal/Journalistic/285041_a_286370]
-
cheamă parcă la un pariu urieșesc -, în perimetrul îndrăgit unde te îndeamnă să-l acompaniezi Moineștii, pătrunși în istoria artistică modernă, de la Luchian la Tzara, Berzunți, chinovie căzută în ruină, căreia i s-a devotat cu vrednicie de gospodar, Taslău, zidirea prob restaurată, din lanțul semeț al relictelor pomenindu-l pe Ștefan cel Sfînt, ori, mai departe, către Bistrița și Piatra Neamț, alte ctitorii, firesc vitale, apte să legitimeze viteaz durata românească, dăinuirea ei prin secole. Nu ne era totdeauna ușor să
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
a apucat de creșterea vitelor, așa că tot timpul se afla în preajma grajdului, de unde și atunci când se certa cu Maria lui pleca în grajd numai să evite a se certa continuu. Când înjura folosea doar două înjurături: ciapa mă-si și zidirea mamei ei. Dacă-l întrebai de mai are fasole, vin și multe altele, răspunsul lui era: La anu, bădie, la anu! Armata a făcut-o la marină în timpul celui de al Doilea Război Mondial, întorcându-se acasă sănătos. Într-un
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
circulă prin sat diverse legende; în echipa condusă de Virgil Năsturel, protagonist e, în fapt, Ticu, "un prichindel pistruiat din clasa a III-a", poreclit Bărzăunul, care nu găsește comoara rîvnită, dar descoperă trei tăblițe purtînd "inscripții pe ele de la zidirea cetății, de aproape o mie de ani, mai de preț decît dacă ar fi din aur". Peste cîțiva ani Bărzăunul e deja în clasa a VII-a -, echipa face o nouă expediție, la Peștera Liliecilor, în căutarea altei comori; pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
-ți ascuți cuțitul cu ele?? Și ochelaristul rămase o clipă cu gura căscată, de parcă ar fi înghițit un ac. Apoi începu să-i turuie gura ca o pocnitoare: Păi tu știi, puștiule, că tăblițele astea poartă inscripții pe ele de la zidirea cetății, de aproape o mie de ani, și că-s mai de preț decît dacă ar fi de aur? Eeei!... făcu Bărzăunul grozav de mirat. Chiar așa? Păi! continuă străinul umflîndu-și gușa și uitîndu-se la tăbliță de parcă atunci ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
transcendentală a unei misiuni cosmice. Prin geniul poetic, Spiritul Universal, Deus sive Natura, se află în creație continuă, în reesențializare neîntreruptă a lumii. Natura naturans își privește în conștiință valorizantă propria natura naturata și creează pe aleșii pentru o nouă zidire. Omul se eliberează metafizic atunci când se află în starea de har al actului creator. Liber să fie co-dumnezeiesc. Poezia, crearea sa, este o experiență solitară, unică, intransmisibilă, incomunicabilă. Nici poetul nu o poate trăi coincident a doua oară. Unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
stare să ne restituie nevinovăția, candoarea primei întâlniri mirate cu lumina. Să atingem inexprimabilul dintâi, înainte de a fi fost umilit să coboare și să se nască din nou din cuvinte. Reluarea eternă a creației poetice dă seama de faptul că zidirea lumii reîncepe mereu și nu sfârșește niciodată. Poezia este arta de a chema cuvintele la un sistem al înțelesurilor, iar lumea la un sens superior într-un sistem al cuvintelor căpătând energia unei alte ontogeneze. Astfel, poemul este cuvântul încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tabloul lumii este, ca Într-un peisaj expresionist, golit de via??, Înv?luit de „promoroac?": „ Bogat? În Întinderi st? lumea n promoroac?, Ce sate ?i câmpie c-un luciu v?l Îmbrac?; ??zduhul scânteiaz???i că unse cu văr Lucesc zidiri, ruine, pe câmpul solitar". Solitudinea, retr?it? acut de fiin?a poetului, configureaz? liric Întregul peisaj. „Stare a propriului suflet", elementele ce-1 compun: „Întinderile" f??? de sfâr?it, aride, Înv?luite În „promoroac?", satele, câmpia Înve?mântat? cu „un
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
c?reia preo?îi ?i regii c?utau „al vie?îi În?eles" nedezlegat. De aceea, acest peisaj impresioneaz? printr-o cople?itoare ??re?ie care, de asemenea, dezv?luie fantezia creatoare a poetului-Amphion: „Memphis, acolo-n dep?rtare, cu zidirile-i antice, Mur pe mur, stânc? pe stânc?-o cetate de gigan?i -, Sunt gânduri arhitectonici de-o groaz? m?re?ie, Au zidit munte pe munte În antică lui trufie, Le-a-mbr?cât cu-argint ca-n soare s? luceasc
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cetatea, piramidele, templele [...] retr?iesc totu?i datorit? poten? ialului de gand ?i vis Încorporat În ele prin str?dania intelectual???i spiritual? a regilor ?i preo?ilor din vechime " (Zoe D-Bu?ulenga). Este acesta un alt mod de zidire, În timp, a permanen?ei umane În ipostaz? de gand, de idee, de spirit idee pe care Eminescu o subliniaz? adesea În crea?ia să: A afla „sâmburul lumii / Tot ce-i drept, frumos ?i bun", „a ? ine lumea ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Atotputernicia Sa, a dăruit fiecăruia dintre noi, câte doi oameni care cumulează cele mai nobile însușiri cu care ne fericesc din clipa în care ne-au deschis ușa spre această lume și până în clipa plecării lor “acasă”. Aceste două neasemuite zidiri ale lui Dumnezeu sunt părinții, pe care îi vom cinsti pururea cu numele de “mamă” și “tată”. Cinstirea părinților implică iubirea și ascultarea lor. Sfânta Scriptură ne poruncește: “Copii, ascultați pe părinții voștri în Domnul că aceasta este cu dreptate
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
mare, iar în 1983 se introduce în biserică curent electric. Biserica „Sfinții Voievozi” Un manuscris din 18 noiembrie 1930, întocmit de preotul Luca Toma, consemnează că, în anul 1865, cu concursul binevoitor al enoriașilor din târgul Lespezi, s-a început zidirea Bisericii „Sf. Voievozi”, pe un teren cedat de obștea Târgușorului Lespezi. În fruntea acestui comitet era preotul Timuș, Manolache Joldescu, Mihalache Tabără, Neculae Nemțeanu, Gheorghe Cioancă și Ionică al Catincăi. În 1862, fiind terminată, biserica se sfințeste de către enoriașii târgului
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Nichita Stănescu. Dar iată cum începe articolul dedicat cărții de debut a lui Dan Verona: "Întâlnirea cu un tânăr poet încă neștiut de lume, al cărui nume nu umple tiparnițele și văzduhul, dar ale cărui versuri vor rămâne asemenea marilor zidiri, întâlnirea cu un tânăr poet de acest nu neașteptat, nici nefiresc, dar nu mai puțin uimitor soi, e o întâmplare unică, exaltantă, irepetabilă. Sunt, fără merit, unul dintre cei trei sau patru cărora le-a fost dăruită întâlnirea cu Dan
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
atestă moștenirea locului de către Otilia Botez cu fiicele sale. Biserica Sf. Vasile cel Mare, Str. Tudor Nicolae, Nr. 51. Actuala biserică, ctitorie a ieromonahului Vartolomei înlocuia, în 1813, o bisericuță din lemn ridicată ̀în sec. al XVIII-lea. La zidirea ei s-a folosit și piatră de la „biserica Galata din Vale", risipită după terminare. În 1889, prin grija preotului V. Hanganu, este pictată. Biserica a fost mănăstire de maici. Fosta primărie a Comunei Galata, Str. Podișului, Nr. 1 Din cele
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Bașotă strănepoată a logofătului Anastasie Bașotă. În pisania schitului se spune că principesa împreună cu fiii săi „inginerii Ionel și Georgel I. C. Inculeț, au clădit și împodobit în anii 1942 1947 locașul acesta...”. Mănăstirea Bârnova, Comuna Bârnova Domnitorul Miron Barnovschi începe zidirea bisericii în 1629, dar, fiind mazilit, lucrarea este terminată ̀ în 1665 de Eustratie Dabija Vodă. Grigore Ghica Vodă face unele amenajări în curtea mănăstirii și se mută vremelnic aici, cu toată curtea. În clopotniță se păstrează un clopot făcut
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
să se numească om”. Aici, tăietura verbului, care ființial leagă, amintește de capetele de învățătură ale Sf. Antonie cel Mare. Formula „teatrul ca viață”, a marelui Will, își are corespondent în ceea ce este „școala vieții”, cu manifest scop edificator, de zidire a personalității umane. Claritatea, rigoarea normativă a scopului educației se află, fulgurantă concentrare, în aforism. Cu-adevărat un om cu vocația, geniul școlii poate comprima cum dovedesc aceste două cărți la care facem referire o piesă de teatru într-un
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]