132 matches
-
strânsă la stânga și apoi urma palierul drept unde se afla refugiul pe marginea drumului. În față, cinci căruțe cu coviltir veneau încet spre ei. Pe capra celei din față, fu mând din pipa cu coadă lungă, stătea starostele șatrei de zlătari pe care îl cunoscuse zilele trecute. Alături de acesta era un bărbat cu fața smeadă, care ținea hățurile. Cristi opri și coborî din mașină. Văzându-l, starostele ridică mâna în care ținea pipa și întreg convoiul rămase pe loc. Caii negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la vale nemai știind ce să facă. După ce ultima căruță se pierdu dincolo de cotul drumului, se întoarse spre mașină și urcă la volan. Ce-a fost asta? întrebă Ileana care asistase din mașină la toată tărășenia fără să coboare. Țigani zlătari. Știu cine sunt, vin aici de câțiva ani. Ce s-a întâmplat cu ei? Pleacă prea devreme, e mijlocul verii. De obicei, șatra părăsește zona toamna târziu. Nu știu obiceiurile zlătarilor, începu Cristi să vorbească, dar din câte îi cunosc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din mașină la toată tărășenia fără să coboare. Țigani zlătari. Știu cine sunt, vin aici de câțiva ani. Ce s-a întâmplat cu ei? Pleacă prea devreme, e mijlocul verii. De obicei, șatra părăsește zona toamna târziu. Nu știu obiceiurile zlătarilor, începu Cristi să vorbească, dar din câte îi cunosc eu pe țiganii de pe la noi, când unul dintre ai lor pățește ceva, nu se dezlipesc de secția de poliție ori de spitalul unde este internat până ce lucrurile nu ajung la bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bine să mergem să-l surprindem în bârlog. Pe de altă parte, ar trebui să mergem la tabăra țiganilor să vedem ce urme putem găsi. Acum, cât sunt încă proaspete și nu le-a tulburat nimeni. În concluzie? Mergem la zlătari, spuse Toma pornind mașina. Știi unde? E aproape, am fost zilele trecute cu Pohoață acolo. Ceva mai încolo, în dreptul unui pod, Cristian opri și scoase mașina în afara drumului. Erau în apropierea poieniței unde își lăsaseră țiganii căruțele și caii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acolo. Ceva mai încolo, în dreptul unui pod, Cristian opri și scoase mașina în afara drumului. Erau în apropierea poieniței unde își lăsaseră țiganii căruțele și caii la păscut. Coborâră amândoi și se afundară în pădure. Urmau firul pârâiașului din care scoteau zlătarii aurul. Pe malul apei era o potecuță formată de țiganii care trecuseră de atâtea ori pe acolo. După scurt timp ajunseseră în tabăra părăsită. Focul nu mai ardea în vatra improvizată, dar mirosul de lemn ars încă stăruia în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
jurisdicție aici. Nu vreau să merg la secție. Domnul comandant va avea grijă să facă probele pierdute, ori le va lăsa uitate pe undeva. Parcă îl aud spunând că toate astea nu înseamnă nimic, că nu putem dovedi că aparțin zlătarilor dispăruți și așa mai departe. În concluzie, nu cred că acum trebuie să îi informăm. Și, ce propui? întrebă Ileana respirând ușurată. Mai întâi facem niște fotografii ca să înregistrăm locul unde i-am găsit, spuse Cristian scoțând din nou telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o misiune. Trebuia să găsească autorul unor infracțiuni foarte grave. Își amintea de Ileana și de cercetările pe care le făcuse împreună cu ea în pădurile din jur. Prin fața ochilor îi treceau imagini ca niște flash-uri cu starostele țiga nilor zlătari peste care se suprapuneau figurile lui Pop și ale olteanului Pohoață. Încet, gândurile lui începeau să se adune și să prindă contur. Dacă până acum îl considera pe bătrân un fel de călăuză pe care trebuia să o urmeze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de golfuleț înconjurat de bolovani, în care apa era mai liniștită. O mulțime de pietre mărunțite și nisip zăceau împrăștiate pe mal, în jurul unui jgheab de lemn suspendat pe niște pari înfipți în pământ. Inspectorul mai văzuse așa ceva în tabăra zlătarilor, așa încât îl privi întrebător pe Calistrat: Am ajuns într-o tabără a țiganilor? De ce? Se vede că cineva a căutat aur aici. Am mai văzut instalația asta la zlătari. De asta am întrebat, cred că ei au lucrat aici. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
niște pari înfipți în pământ. Inspectorul mai văzuse așa ceva în tabăra zlătarilor, așa încât îl privi întrebător pe Calistrat: Am ajuns într-o tabără a țiganilor? De ce? Se vede că cineva a căutat aur aici. Am mai văzut instalația asta la zlătari. De asta am întrebat, cred că ei au lucrat aici. Nu, țiganii știu regula, nu urcă niciodată la Scaunul Dracului, spuse Calistrat, fără să se oprească. La marginea luminișului, se ridica un perete aproape vertical de stâncă sură. Vine groase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
povârniș de unde puteau vedea sub ei apele aruncându-se într-o vâltoare, ca o cascadă în miniatură. Mai jos, pârâul forma un bazin de apă liniștită, pierzându-se apoi la vale, printre copaci. Ajunseseră exact deasupra fostei tabere a țiganilor zlătari, acolo unde îl dusese Vasilică Pohoață cu trei ani în urmă. S-au mai întors țiganii aici? îl întrebă el pe Simion Pop. De când ați plecat voi, nu i-a mai văzut nimeni, răspunse acesta, căutând un loc să coboare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de aici minerii disponibilizați din Baia de Sus, inspectorul de poliție Cristian Toma din Iași și familia sa, Simion Pop, șeful secției de poliție din orășelul din Munții Apuseni, mafioții basarabeni Vlad Mihailovici și Boris Godunov, țapinarii de la firma "Pinforest", zlătarii care caută, în fiecare an, câte un grăunte de aur prin pâraiele de munte și misterioasele personaje ale lumii de dincolo, Calistrat, paznicul, Ileana, domnița, zeii de la Stânca Adevărului, care "contemplă frumusețea lumii din jur" și, mai ales, vâlva muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
beduinul adăugă cu naturalețe: — Ai nevoie de ceva? — Patru mehari, apă și mâncare. Scoase din punga de piele roșie de la gât ceasul și inelul și le arătă: — O să plătesc cu asta. Un bătrân costeliv, cu mâini lungi și delicate de „zlătar“, luă inelul și îl cercetă cu expresia celui care își cunoaște meseria, în timp ce bărbatul cu barbă rară studia, la rândul lui, ceasul greu. „Zlătarul“ îi înapoie, în sfârșit, bijuteria șefului său: — Valorează cel puțin zece cămile, îl asigură. Piatra e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și le arătă: — O să plătesc cu asta. Un bătrân costeliv, cu mâini lungi și delicate de „zlătar“, luă inelul și îl cercetă cu expresia celui care își cunoaște meseria, în timp ce bărbatul cu barbă rară studia, la rândul lui, ceasul greu. „Zlătarul“ îi înapoie, în sfârșit, bijuteria șefului său: — Valorează cel puțin zece cămile, îl asigură. Piatra e bună. Celălalt încuviință, păstră inelul și întinse mâna, înapoindu-i ceasul. Ia tot ce ai nevoie în schimbul inelului, surâse. Ăsta s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ai nevoie în schimbul inelului, surâse. Ăsta s-ar putea să-ți trebuiască. Nu știu să-l folosesc. Nici eu, dar dacă vrei să-l vinzi, o să iei bani buni... E de aur. — S-a pus preț pe capul tău - zise „zlătarul“, fără să dea importanță celor spuse. Bani mulți. — Știi pe cineva care vrea să-i încaseze? — Pe nimeni dintre ai noștri, preciză cel mai tânăr dintre beduini, care îl observase pe targuí cu evidentă admirație. Ai nevoie de ajutor? Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
deșert. — Nu asta caut, răspunse cu convingere. Nu vreau decât să trăiesc în pace cu familia mea. Făcu o pauză. — Și să fie respectate legile noastre. — Niciodată n-o să mai poți trăi în pace cu familia ta, îi atrase atenția „zlătarul“. Va trebui să pleci din țară. — E o graniță la sud de „pământurile pustii“ din Tikdabra, spuse șeful. Și alta, la est, la vreo trei zile de mers de munții Huaila. Clătină din cap. — Cea din vest e departe, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
că la un moment dat nici deșertul n-o să fie suficient de mare ca să fim lăsați în pace. Cu cât crește mai mult, cu atât mai bine. Poate așa, într-o zi vor uita de noi. Nu vor uita, afirmă „zlătarul“. Au găsit petrol, și petrolul îi interesează cel mai mult pe rumi. Știu asta pentru că am lucrat doi ani în capitală și acolo toate conversațiile, într-o formă sau alta, au ca subiect petrolul. Gacel îl privi pe bătrân cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și petrolul îi interesează cel mai mult pe rumi. Știu asta pentru că am lucrat doi ani în capitală și acolo toate conversațiile, într-o formă sau alta, au ca subiect petrolul. Gacel îl privi pe bătrân cu mai mult interes. „Zlătarii“, ca toți meseriașii, indiferent dacă lucrau argintul și aurul, ca acela, pielea ori piatra, erau considerați de tuaregi o castă inferioară, situată la între un imohag și un ingad sau vasal, iar uneori, chiar între un ingad și un sclav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pielea ori piatra, erau considerați de tuaregi o castă inferioară, situată la între un imohag și un ingad sau vasal, iar uneori, chiar între un ingad și un sclav akli. Dar chiar dacă făceau parte din acea castă, tuaregii recunoșteau că „zlătarii“ erau, probabil, clasa cea mai cultă din tot sistemul lor social, fiindcă mulți dintre ei știau să citească și să scrie, iar unii călătoriseră dincolo de granițele deșertului. Odată am fost într-un oraș, spuse într-un târziu. Dar era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Trebuie să fie mult, mult mai complicate, pentru că o asemenea tâmpenie nici nu admite discuție. Făcu o pauză, socotind încheiat subiectul, și întrebă: — Ai auzit vreodată de Abdul-el-Kebir? — Toți am auzit de el, interveni șeful beduinilor, luându-i-o înainte „zlătarului“. El i-a expulzat pe francezi și a condus țara în primii ani. Ce fel de om este? Un om drept, admise celălalt. Care a greșit, dar e drept. — De ce a greșit? — Oricine are încredere în ceilalți până la punctul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
a greșit? — Oricine are încredere în ceilalți până la punctul de a se lăsa îndepărtat de la putere și închis greșește. Gacel se întoarse spre bătrân: — E din cei care pretind că toți trebuie să fim egali? Cum le zice? — Comuniști? întrebă „zlătarul“. Nu. Nu cred că e chiar comunist. Se zicea că e socialist. — Și asta ce e? — Altceva. — Asemănător? — Nu știu prea bine. Căută o explicație pe chipurile celorlalți, care se mulțumiră să strângă din umeri, arătând aceeași ignoranță, și hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
secolelor, un văz continuu al obiectelor care te recunosc, În care te recunoști. Acolo În orașul de jos, dincolo de Cibin, zidurile greoaie cu contraforți ale cazărmii vechi zidite de Maria Thereza și-n față piața, unde În asfințit Își desfăceau zlătarii șatra; căruțe cu iz de catran și gaz ca pletele fetelor, Împletite cu zdrențe roșii și bănuți de aramă, cîntecul deochiat al băiatului care cositorea cazane amuțind la apariția domnișoarei cu umbreluță roz, pentru că și țiganul are obraz, o finețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
viile lui de la Șoroga(i), la locul din gios, unde iaste grădină și prisacă cu 30 stupi”. Cum se vede treaba, avem de-a face cu doi frați Paleologul - Pavăl și Manoil. Acum am să-ți spun pătărania cu Gheorghe zlătar, tatăl lui Enachi zlătar. De la mine ai dezlegare deplină, vere. Păi Enachi zlătarul a fost trimis de vodă Eustratie Dabija la ani grei de temniță, pentru că nu știu cum a ajuns dator lui vodă cu 1000 de taleri. Dar tatăl său, Gheorghe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
i), la locul din gios, unde iaste grădină și prisacă cu 30 stupi”. Cum se vede treaba, avem de-a face cu doi frați Paleologul - Pavăl și Manoil. Acum am să-ți spun pătărania cu Gheorghe zlătar, tatăl lui Enachi zlătar. De la mine ai dezlegare deplină, vere. Păi Enachi zlătarul a fost trimis de vodă Eustratie Dabija la ani grei de temniță, pentru că nu știu cum a ajuns dator lui vodă cu 1000 de taleri. Dar tatăl său, Gheorghe zlătarul, face el cum
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
prisacă cu 30 stupi”. Cum se vede treaba, avem de-a face cu doi frați Paleologul - Pavăl și Manoil. Acum am să-ți spun pătărania cu Gheorghe zlătar, tatăl lui Enachi zlătar. De la mine ai dezlegare deplină, vere. Păi Enachi zlătarul a fost trimis de vodă Eustratie Dabija la ani grei de temniță, pentru că nu știu cum a ajuns dator lui vodă cu 1000 de taleri. Dar tatăl său, Gheorghe zlătarul, face el cum face și îi capătă de partea sa pe: “David
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
tatăl lui Enachi zlătar. De la mine ai dezlegare deplină, vere. Păi Enachi zlătarul a fost trimis de vodă Eustratie Dabija la ani grei de temniță, pentru că nu știu cum a ajuns dator lui vodă cu 1000 de taleri. Dar tatăl său, Gheorghe zlătarul, face el cum face și îi capătă de partea sa pe: “David starostia de neguțitori, și Tudori cămănariul cu Dumitrașco brașoveanu și alți negustori, vr’o treidzeci de oameni” care s-au pus chezași pentru Enachi și l-au scos
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]