210 matches
-
luam zborul către viitor și către slavă...... Slava, vai! Romanii m-au respins cu ocară: o cabală nedreaptă, obraznică, urâcioasă m-a necinstit în ochii concetățenilor mei, și de față cu Enrieta de Serrei numele meu a fost aruncat în zloată cu necinste și derâdere. O, ocară! toate iluziile mele, toată fericirea mea, mizeria copilăriei mele, ostenelile nevinovăției mele, pierderea însuși a slavei ce dobândisem, nimic n-ar putea să mă doboare; însă a fi astfel tractat înaintea aceleia pe care
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a semnificaților” și fără grandoarea tumultului vital de altădată: sub „nori negri” lumea întinde larguri de culoarea mercurului și mări de silitră la „malul de beton”, „ape verzi și lâncede”, „indiferente”, poartă alge și „anemone paludice”, în smârcuri, amestec de zloată și pulberi, zăpada putrezește „ca un sărut pângărit”, ploaia rupe obrazul cu unghii ascuțite, o „noapte lichidă” domnește, în care cu greu se poate vâsli și doar rareori zvâcnesc vise cu terase albastre și „un catarg clătinându-se la tâmpla
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
luis borges/ și-a încheiat zborul la 1 aprilie anul trecut/ în egipt/ arcimboldo a emigrat în meduza urlând a lui caravaggio de la ufizzi/ peripeții la belgrad damasc alexandria cairo jaffa/ în aceste împrejurări datoria de a fi poet înseamnă/ zloată guturai alunecuș arta de a confisca/ ferestrele larg deschise înseamnă a fi/ da/ a fi lângă portretul lui velásquez// [...] încep noile migrări ale popoarelor/ e de așteptat vreme de iarnă/ pe un colț al mesei.” Sedus de abstracțiuni, de livresc
CARDU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286106_a_287435]
-
Afară se încălzise bine și, cum mergea urcând la deal, baba grăbită se încinse și începu a lepăda cojoc după cojoc, încât până în vârful muntelui nu mai rămăsese decât în cămeșoi. Atunci porni însă cel de sus o viforniță cu zloată, de au înghețat și baba și oile, cu Dragomir alăturea. O altă legendă, întâlnită în Bucovina, o prezintă pe Dochia drept o fată de împărat care, fugind de împăratul cotropitor ce voia să o ia de nevastă, s-a travestit
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
unul mai mic, după puterile ei. Oamenii din văi priveau mirați cum se ridică zi de zi aceste piscuri prea mărețe. Numai că în ziua în care își schimbă codrul fața verde, numai ce trăsni în pereții muntelui, nori de zloată și de gheață s-au prăbușit curmând orice viață pe tot cuprinsul muntelui. Și peste ceasuri, când mândrul soare și vânturile limpeziră hăul, cu-n stânjen se săltase Ceahlăul... Legenda Pietrelor Detunate (folclor) Oamenii de prin partea locului spun că
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în sus. Zbaterea lor de păsări rănite era urmărită până în zloata uliței, pentru a fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de mâinile copiilor, în bucățele mici și lipsite de valoare. Toți mahalagiii ieșeau în stradă să urmărească acest început de ritual de împerechere între Dimitrios, veneticul cu apucături și gusturi de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în sus. Zbaterea lor de păsări rănite era urmărită până în zloata uliței, pentru a fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de mâinile copiilor, în bucățele mici și lipsite de valoare. Toți mahalagiii ieșeau în stradă să urmărească acest început de ritual de împerechere între Dimitrios, veneticul cu apucături și gusturi de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
că în ciuda abstinenței mele din ultima vreme, eu sunt mult mai civică decât ei și ar trebui să fac mai clar acest lucru. Nu cred că putem pune toți rahat pe clanța democrației tot timpul și să mai ieșim din zloată. Mi-a plăcut o idee a lui Camus: nu cred în umanitate, dar cred că unii oameni, prin excepție, sunt capabili să-i tragă spre ceilalți spre progres. M-am întrerupt ca să dau telefon acasă. Cred că încep să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o putere înfricoșată. Toate iernile trecute, toate nopțile umede de toamnă, toate înserările înșelătoare de primăvară la vânat, toate erau răzbunate. Mai ales simțeam că curge din mine jilăveala acelei ierni târzii de unde veneam, care-mi furișase în măduvă reumatismul zloatei. Înțelegeam că nu nimerisem acolo ca să înșir undițile pe marginea luntrii, ci ca să mă ardă și să mă curețe de iarnă soarele biruitor. Mi-am trezit luntrașul turtucăian, care dormita cu fruntea pe genunchi, și am pornit domol, prin florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aflai Într-un autobuz despre care știai că va opri și În acest sat, veneai aici să-l cauți, nu știi prea bine de ce, pe „un anume Grințoiu sau Grințescu, un om mai În vârstă“. Acum Însă, În Întuneric și zloată, poți să Începi să te Întrebi dacă nu cumva harta ta e greșită sau dacă n-ai luat din greșeală un autobuz În altă direcție, dacă nu cumva te afli Într-o țară necunoscută sau În altă epocă. Ce dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
din plutonul doi. ― Bine. Sunteți liberi - a vorbit comandantul, cu undă de zâmbet în colțul gurii umbrite de mustața bogată și destul de înspicată.... Cei doi au salutat scurt și, cu un stânga-mprejur rapid, au ieșit... Locotenentul pășea apăsat sub zloata care începuse să curgă. Dumitru călca cu teamă parcă, gândind: „Cum să-i povestesc eu locotenentului așa o întâmplare, când nu i-am spus nici tatii sau nevestei vreun cuvânt despre asta? Am să văd dacă ofițerul mă întreabă și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sau nevestei vreun cuvânt despre asta? Am să văd dacă ofițerul mă întreabă și vrea să-i povestesc... Dacă nu, atâta pagubă să am...” Când au ajuns pe culoarul cazărmii, locotenentul și-a scos chipiul și l-a scuturat de zloată. Apoi, cu gest obișnuit, și l-a așezat pe cap, dar l-a tras mult pe frunte, încât abia i se ghiceau ochii. S-a întors spre sergent: ― Mâine ce zi e? ― E duminică, domnule locotenent. ― Atunci, după masa de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că, prin includerea amintirilor în multe dintre scrierile mele, le-am asigurat perpetuarea peste veacuri. Primăvară Primăvara venea șchiopătând țopăit Ca un iepure de alice lovit Și când o credeam definitiv instalată, Ne trata cu brume, ploi reci și cu zloată. Primăvara, cu șovăielile și capriciile ei, venea și, odată cu ea, se apropia sărbătoarea Paștelui. Pentru noi, copiii, Paștele nu avea înțelesuri creștinești prea clare dar îl așteptam cu nerăbdare pentru că venea cu bucurii: cu o hăinuță nouă sau ceva de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
am suportat obrăznicia. Auzi, să stau eu la coadă zile întregi sau să găsesc relația la unt și la hârtie de șters curul și la vată pentru muieri, că domnu’ Costică n-are timp! Culmea, culmea! Așa că stau aici, în zloată. Aștept să vină cămila pe roți. — Ai și avantaje, nea Gică. Mai întâlnești un om, mai vezi lumea. — Ei, nu-i de glumă, cum zic. Necazuri, necazuri, nici unul ca mine nu se mai descurcă. — Dar ai și clipe plăcute, nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ca să completezi suma. — Mulțumesc, Nathan, dar n-am nevoie de pomana ta. — Ți-au pus căpăstrul, Harry, și tu habar n-ai. — N-ai decât să crezi ce vrei, dar eu nu mai dau înapoi acum. O să merg înainte, fie zloată, fie ploaie, fie potop. Dacă ai dreptate în ce-l privește pe Gordon, viața mea e oricum terminată. Și-atunci, ce importanță mai are? Iar dacă te înșeli - și știu sigur că te înșeli - atunci am să te invit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ture de douășpe ore, și erau perioade de o lună-două când era trimisă pe teren cu camioanele cu mâncare, în bidoane d-alea de aluminiu, de douăzeci de litri, pentru colectat lapte de la ceapeuri; prin arșiță și prin ger, prin zloată și noroaie, se rupea de mijloc trăgând de bidoane cu ciorbă, cu tocană, orez cu lapte, să le descarce la punctele de lucru de la Casa Republicii, ministere, la Fântâni... Nici n-ai fi simțit osteneala, Mirelo, abia sărită de douăj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Busuioc avuse grijă să tocmească lăutari ca să poată tineretul să învîrtească hora toată după-amiaza, iar seara să se veselească și bătrânii la un pahar de băutură. Era ultima duminică din octombrie. În alți ani, la data asta, era frig și zloată; acuma pe cerul senin ca vara soarele galben lucea călduț, răspândind o lumină melancolică peste tristețea pământului. Hora începea pe bătătura dinaintea cârciumii, dar se întindea curând până în uliță, unde se înșirau fetele și femeile care priveau jocul. Așa, când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bănuiască la mine . Din acea perioadă îmi amintesc niște ierni grele, cu omătul ajungând până la ferestrele școlii, cu amurguri coborând în valuri roșii-cenușii peste castanii din curte și peste depozitul nostalgic, de cărămidă, de lângă școală. Aerul devenea cafeniu și, în zloata de la ieșirea din școală, băieții care așteptau cu bulgări în mâini și mănușile fleașcă să treacă pe-acolo fetele aveau ochii purpurii, scânteietori ca ai păsărilor. Răsăreau în aerul tare primele stele, pe când noi, la ora a șasea, cu lumina
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu mâinile-alea, parcă le văd și-acu, alea e mâini de copil, crăpate și rebegite ? Numa tu să duci greu’ casii la unșpe ani, numa tu să ai grijă de lemne, că a-nceput devreme iarna, și zăpada, și zloata, d-aia tot stau să le număr în magazie, și dacă văd că iar s-a mai dus un rând, și-afară nămeți și viscol, îngheață inima de grijă în mine. Și vecinele, azi una, mâine alta, a-nceput să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mine, da așa, numa noaptea ne mai adunam de pe maidan. Și-odată tocma la Gara de Est, am ajuns, cu nebunu de Niculaie, și d-asta țiu minte că era iarnă. Că bătea vântu, și era un frig și-o zloată ! Și până să plecăm din Gară, zloata a trecut în ninsoare, mai știu io cât om fi stat ? Am stat ceva, că așa trenuri ticsite nu mai văzusem ! Atâția oameni pe scări, pe acoperișuri, unii numa-ntr-o mână, alții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adunam de pe maidan. Și-odată tocma la Gara de Est, am ajuns, cu nebunu de Niculaie, și d-asta țiu minte că era iarnă. Că bătea vântu, și era un frig și-o zloată ! Și până să plecăm din Gară, zloata a trecut în ninsoare, mai știu io cât om fi stat ? Am stat ceva, că așa trenuri ticsite nu mai văzusem ! Atâția oameni pe scări, pe acoperișuri, unii numa-ntr-o mână, alții numa-ntr-un picior, alții-și scotea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Toaibă s-a retras la masa lui și a început să guste arar, dus pe gânduri. Nu l-a tulburat nici prezența mușteriilor care intrau, beau un țoi-două și plecau în drumul lor... Afară se înserase de multă vreme, iar zloata nu contenea. Curgeau de sus trâmbe de ploaie împletite cu fulgi de omăt învălmășite de rafalele vântului. Târziu, când crâșmarul se pregătea să închidă, Toaibă s-a ridicat de la masa lui și a pornit către ieșire, cu cele două sticle
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mie, să știu și eu cine are inimă de fiară, nu de câine că câinele îi animal cuminte... Mergi sănătos, Toadere, și să trăiești! Toaibă și-a luat cele două sticle cu rachiu pe care le aruncase lângă poartă. Înfruntând zloata neostoită, a pornit la drum. Ajuns acasă, nu mică i-a fost mirarea când de afară a văzut lampa aprinsă: „Da’ ce s-o întâmplat de Maranda nu s-o culcat?” Da’ de ce ai stat așa târziu, Toadere? Doamne, câte
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
umblat ei prin viscolul din Rusia și atunci mai stăteam de vorbă”... Ieșit pe ușa crâșmei, și-a tras cușma mai pe ochi și a pornit spre casă. Viscolul nu lăsa zăpada să se așeze; o târa prin ascunzișuri încât zloata din zilele trecute se prefăcuse într-un strat de gheață lustruită ca sticla. Pentru Toaibă fiecare pas însemna o reușită. Ajunsese să se încurajeze singur: „Hai, băiete! Încă un pas! Uite că suntem aproape de casa Dochiței și de aici până la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Puteți să mi-o dați? Ea se duse la dulapul din hol, scoase mănușa soțului ei și o pelerină veche. îl ajută pe Lanark să se îmbrace, iar după aceea el plecă. Căzuse zăpada, dar ploaia măruntă o transforma în zloată. Rămăsese în pat pentru că alternativele erau detestabile, iar acum o apucase pe străzi pentru că somnul devenise un pericol, alegînd străzile în care zloata era mai măruntă. Ajunse încă o dată în piață. Ferestrele de la parter erau luminate într-o clădire de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]