233 matches
-
idei, Viorel Rotilă, • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Curtezane și pseudocurtezane, Elena Macavei • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir • Mărturisiri din
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Sofocle sau Euripide. În trena celor trei greci sunt așezați acei autori care au folosit motivele antice ca sursă de inspirație, de la Dan Botta și Nicolae Iorga la Victor Eftimiu și Mircea Eliade, sau de la Dumitru Radu Popescu și Vlad Zografi la Alecsandri și Dumitru Solomon. Rezultatul este o exegeză în cursul căreia autoarea povestește conținutul fiecărei piese, cu punerea în lumină a modificărilor pe care dramaturgul le aduce față de originalul grec. Cititorul e purtat în lumea Casandrei și a Clitemnestrei
Decadența Teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2713_a_4038]
-
Marină Constantinescu Un dramaturg apărut bine după ^90, lansat și impus nu numai pe piată dramaturgiei românești, ci și pe aceea a spectacologiei este Vlad Zografi. Fizician de profesie, cu o teza de doctorat susținută în 1994 la Universitatea Paris XI (Orsay), Vlad Zografi este atras de scris încă din 1990. Debutul sau literar are loc în România literară, iar în 1993 îi apare la Editură
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
dramaturg apărut bine după ^90, lansat și impus nu numai pe piată dramaturgiei românești, ci și pe aceea a spectacologiei este Vlad Zografi. Fizician de profesie, cu o teza de doctorat susținută în 1994 la Universitatea Paris XI (Orsay), Vlad Zografi este atras de scris încă din 1990. Debutul sau literar are loc în România literară, iar în 1993 îi apare la Editură Eminescu volumul de povestiri Genunchiul stîng sau genunchiul drept. În teatru debutează în 1996 cu volumul Isabella, dragostea
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
istorică cu dimensiune filosofica, morală, cu probleme umane universale abordate cu anvergură, pe un ton dinamic, cu replică alertă. Aproape ca o excepție în teatrul nostru actual, excluzîndu-l, desigur, pe Matei Visniec, recordman-ul în materie de piese montate, Vlad Zografi a fost pus în scenă imediat. Premieră absolută a avut loc la Satu-Mare, în regia lui Cristian Ioan, apoi Cătălina Buzoianu s-a oprit asupra textului - regizoare cu foarte mult simt dramatic și cu nerv în dramatizările făcute - și l-
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
regizor, o atrage totuși pe regizoarea Andreea Vulpe care montează textul la Teatrul Național din București. De curînd, Editura Humanitas scoate din nou pe piață, cu foarte puțin timp înaintea deschiderii Tîrgului de carte, un nou volum de teatru Vlad Zografi, intitulat Viitorul e maculatura, un titlu ionescian să spunem (Viitorul e-n ouă), care însumează trei piese; cea dinții da și titlul cărții, Sărută-mă și Creierul. Așadar, din 1996 lui Vlad Zografi i se publică anual o carte de
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
carte, un nou volum de teatru Vlad Zografi, intitulat Viitorul e maculatura, un titlu ionescian să spunem (Viitorul e-n ouă), care însumează trei piese; cea dinții da și titlul cărții, Sărută-mă și Creierul. Așadar, din 1996 lui Vlad Zografi i se publică anual o carte de teatru. Recentă apariție de la Humanitas părăsește filonul istoric, antic sau mitic și dezvolta mai degrabă presiunea actualității imediate sau tratarea unor idei, deja emblematice pentru autor, într-un text parabolă. Toate cele trei
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
aceleași obsesii auctoriale sesizabile încă din povestiri: figură intelectualului, eșecul moral, raționalul și iraționalul, știința și filosofia, rigoarea și fantezia. Nu știu dacă vreuna dintre aceste piese reușește să-l elibereze pe cititorul cunoscător al operei dramatice a lui Vlad Zografi din prizonieratul lui Petru. Marea calitate a acelui text este respirația amplă, de deschidere europeană pe care o are, plimbarea ideilor universal-valabile într-o mișcare de anvergură, desprinsa de obsesiile spațiului nostru carpato-dunăreano-pontic. Putem spune, cu alte cuvinte, că este
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
din ziare, cu crime și întîmplări abominabile, cu false Instituții de binefacere, cu calculatoare, statistici, hoți și cerșetori este vizitată de o echipă de elvețieni - români fugiți în scopul de a face un film. Pe coperta a IV-a Vlad Zografi își sintetizează, devoalînd-o, singur piesă într-un mod ingenios: "să zicem că diavolul în persoana se hotărăște să viziteze România. Și vine sub înfățișarea unui jurnalist elvețian de origine română. Nu-i trebuie mult timp să descopere că aici se
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
limita perfecțiunii cu imperfecțiunea care contrazice clipă de clipă cercetarea riguroasă de laborator. Această piesă îmi pare cel mai puțin teatrală. Salutăm această apariție editorială și așteptăm să vedem pe scena o interpretare regizorala pe unul dintre textele semnate Vlad Zografi.
E o crimă să ai idei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17847_a_19172]
-
Cosmin Ciotloș Vlad Zografi, Infinitul dinăuntru, București, Editura Humanitas, 2012, 202 p. Nominalizarea la premiile României literare reprezintă excepția care, în cazul Infinitului dinăuntru, confirmă o regulă tristă: cartea lui Vlad Zografi a trecut aproape cu totul neobservată. Trăgând linie și însumând, în cinci
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
Cosmin Ciotloș Vlad Zografi, Infinitul dinăuntru, București, Editura Humanitas, 2012, 202 p. Nominalizarea la premiile României literare reprezintă excepția care, în cazul Infinitului dinăuntru, confirmă o regulă tristă: cartea lui Vlad Zografi a trecut aproape cu totul neobservată. Trăgând linie și însumând, în cinci luni volumul a avut parte de exact două comentarii. Unul, în paginile „Observatorului cultural”, sub semnătura avizată a lui Liviu Ornea (care, fiind un publicist strălucit, nu e
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
anchete de sfârșit de an. Nimeni n-a auzit de ea. Nimeni n-o pomenește. Mi-e și teamă să avansez vreo ipoteză care să explice această orbire voluntară, căci ar însemna să mă rătăcesc în cazuistică. Nu doar Vlad Zografi (în eseu), dar și Dan Sociu sau Bogdan-Alexandru Stă- nescu (în poezie), dar și destui alții (în alte genuri) se numără printre victimele acestei sistematice „lecturi indispuse”. Nu e leal, desigur, să le fac colegilor mei vreo imputare. În fond
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
vai, articlierii noștri. Săptămâna trecută recenzam un volum al lui Alexandru Mușina, dedicat, în cea mai mare parte a lui, scrierii creatoare. Ei bine, Infinitul dinăuntru e o pledoarie implicită pentru ceea ce s-ar putea numi lectură creatoare. Căci Vlad Zografi oferă un model personal de înțelegere a literaturii. În șase eseuri (pe care, din modestie sau, dimpotrivă, din frondă, le numește „povestiri”), el face „un fel de critică literară” (p. 157), ocupându-se în principal de marii scriitori și, mai
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
face „un fel de critică literară” (p. 157), ocupându-se în principal de marii scriitori și, mai mult, de marile viziuni scriitoricești. Intenția nu e nici pe departe una autoritaristă. Nu fixarea sau (mai la modă) zdruncinarea canonului o are Zografi în vedere. Shakespeare rămâne Shakespeare, Moliére rămâne Moliére, Dostoievski rămâne Dostoievski. Pur și simplu, Infinitul dinăuntru propune o metodă flexibilă și totodată funcțională pentru ceva ce, de obicei, admite prea arareori reglementări. O metodă, trebuie spus, care nu aspiră la
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
n-au fost capabili să-mi vorbească la fel de cursiv despre Baudelaire. Nu din ignoranță. Citiseră Florile răului. Dar teoriile lor particulare nu se potriveau decât pe un caz sau două. Și, în plus, pe Baudelaire nu-l cunoscuseră personal! Vlad Zografi nu vine, în investigația sa asupra straniei relații dintre literatură și viață cu un bagaj bibliografic strivitor. Nu se împiedică în nume, doctrine și note de subsol (note există, dar, atâtea câte sunt, sunt narative, anecdotice și, în consecință, au
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
la „filmul acțiunii” și interpretat cu succes de Stallone sau Schwarzenegger. Iar asta fiindcă acest misterios „film al acțiunii” pare să fi căpătat, în lumea de azi, un rol de o neverosimilă importanță prin raport cu complementul său, pe care Zografi îl numește „film personal”. Definirea precisă a celor două perspective ocupă primele capitole (Cuvântul, Infinitul dinăuntru și Nebunia) și are ca punct de pornire o constatare prilejuită de piesa lui Shakespeare, Richard al III-lea. Începutul piesei e îndeobște cunoscut
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
Începutul piesei e îndeobște cunoscut: „Azi iarna vrajbei noastre s-a schimbat/ Prin soarele lui York, în toi de vară”. Cum de un poem de-o asemenea frumusețe morală poate fi rostit de un personaj atât de abject, se întreabă Zografi. Și continuă: făcând abstracție de jocul scenic (ale cărui subtilități oferă destule piste pentru a sugera antifraza), cum putem interpreta diferența dintre noblețea conținutului și caracterul ignobil al lui Richard, cel care își asumă fără vreun scrupul acest conținut? Glosele
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
de jocul scenic (ale cărui subtilități oferă destule piste pentru a sugera antifraza), cum putem interpreta diferența dintre noblețea conținutului și caracterul ignobil al lui Richard, cel care își asumă fără vreun scrupul acest conținut? Glosele și digresiunile sunt pasionante, Zografi dându-le un aer de improvizație controlată. Nu mă opresc asupra lor din motive de spațiu. Rețin doar concluzia operațională: între „filmul acțiunii”, pe care-l vedem dinafară, și „filmul personal”, care ar reprezenta perspectiva angajată a „internilor”, a personajelor
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
să-și trăiască, fiecare, mai degrabă filmele personale decât să contemple destinul global. Sigur că o atare soluție ignoră cu totul realismul convențional. Doar că, față de epoca elisabetană, realismul e o invenție târzie! Singurul loc în care demonstrația lui Vlad Zografi nu mi se mai pare eficace (rămânând totuși sclipitoare) e în ultima parte a cărții (mai exact în ultimul eseu, dedicat Istoriei), în care premisele (având în centru Demonii lui Dostoievski) sunt deturnate spre o analiză a societății informaționale de
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
cele din urmă. Speculația e agreabilă, dar e, ea însăși, subminată de o anume grabă a autorului de a circumscrie un fenomen aflat abia la începuturi și, pe deasupra, extrem de alunecos. Mult mai alunecos decât mutabila valoare literară. Pe care, altminteri, Zografi o recunoaște fără ezitări, o urmărește fără ocolișuri și o internalizează până la intimitate.
Un film personal by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3833_a_5158]
-
mai extraordinare aventuri. Adică momente trăite, toate ieșind din cercul obișnuitului. Pentru că amîndouă scrierile în proză din ediția pe care o comentez (Răsărit de soare și Apus de soare) sînt reunite sub titlul care le este comun, Mediterana. Eroul, Adrian Zografi, un alter-ego vizibil al autorului, are norocul să se întîlnească pe vapor cu un bătrîn zugrav evreu Moriț Feldman, cu numele amical Musa, cu care se împrietenește de îndată și pornesc amîndoi în lume. Musa avea aparent un rost în
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
fiind, în tîrgul ei, o prostituată, din care cauză rușinoasă nu-și putea mărita cum se cuvine celelalte fiice. Dar dincolo de această țintă, se va vedea, avea și el în sînge morbul vagabondajului mediteranean. Era un tovarăș numai bun pentru Zografi, care nu aștepta nimic decît numai împlinirea visului adolescentin de a cutreiera țările din zona Mediteranei, idealul, pentru el, al fericirii întruchipate. Ajuns, mai întîi, la Stambul privea cu invidie la turculeții care joacă aiuriți cărți prin cafenele, fumează narghilele
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
că odată, nu prea tîrziu, va deveni patroană de bar. Pînă a o lega fedeleș pe fiica sa Sara pentru a o duce acasă, Musa a făcut rost de o lucrare ispititoare de a zugrăvi hotelul unui evreu ursuz. Adrian Zografi, bineînțeles, era priceput și în ale zugrăvelii, încît lucrau de zor împreună, firește, fără un deviz prealabil și fără un contract încheiat între părți. Nu le păsa de nimic. Deviza inimilor le era "Faceți loc visurilor!". Evident, patronul n-a
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
în care ea e contemplată și asimilată, în cele din urmă, normalității, trec, în studiul Rodicăi Zafiu, de clișee și stereotipuri, redescoperind prospețimea unor pagini parfumate precum cantalupii Orientului. Chantal Chevallier-Chambet analizează nesupunerea lui Istrati, citit prin dublul său, Adrian Zografi. Lumea copilăriei, printre amărîți și estropiați, vagabondajul, frontiera, depărtarea, mereu dorită, de limită. Din ele, toate, dospește o scriitură a libertății, în care va respira în voie "autodidactul care-și găsește Sorbona unde poate", în care se va ostoi setea
Călătorii scrisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7128_a_8453]