406 matches
-
acoperit încet țara. Mîrlanii au renunțat la opinci și au trecut la ghiuluri cu girofar și BMW-uri cu spițe. Cafeaua a înlocuit ciorba, iar mămăliga s-a transformat în pricomigdale gelatinoase, jeleuri și alte rahaturi cu mac. Tîrîtoarele își zornăiau solzii pe ulițele murdare, îmbrățișînd duios copăceii Bundy proaspăt înfrunziți. Se fura pe rupte, se trăia pe sponci, se murea pe capete. Trăsăturile de bază ale poporului Bundy atunci s-au format și așa au rămas pînă astăzi. Totul, după
Poporul Bundy by Cornel George Popa [Corola-website/Journalistic/14602_a_15927]
-
iar cald, saliva și sudoarea”(p.6) iar în Nichita (...) și cu inima la vedere (...) Gândurile de final aduc un mesaj de poemul „Despre mine” își exprimă se pierde apoi printre mestecenii vindecare a rănilor deschise de neliniștea că „simțurile zornăie pe Sentimentaliei, țara de el zidită și rațiune, prin „rugăciune rostită către claviatura plictisului”. Lumea în care deocamdată numai de el știută, genunchi, nu către inimă” (p.126). trăiește poetul este o lume a întinsă până la marginea lumii...” Așadar, poetul
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
f i n ț i n d u s e î n Baciul domnișan ! Așa cum preciza trainic în viață. În actul său de creație, eternitatea casei, ce purta în ea tot Acad. Gh. Păun, „îl prinde pe gândurile poetului îi „zornăie satul.” (p.6). Eminescu de braț” și bate la poarta asemenea n is ipur i lor pr in t re „ G â n d u r i l e ... ” p o e t u l u i lumii de elită
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniel Dejanu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_88]
-
comanda reginei Boudicca, alături de cele 2 fiice. Deși era superioară numeric, era dezorganizată și haotică, iar triburile britanice aveau tactici care constau în derutarea și înfricoșarea inamicilor, cu corpurile vopsite (în albastru),părul uns cu noroi, gesticulând și urlând sălbatic,zornăind armele și sunând din trâmbițe. Britanicii credeau că zeii erau de partea lor, dar le lipsea manevrabilitatea,priceperea sau experiența de luptă și sistemul de comunicații.Din perspectiva lor,bătălia era asemeni unei încăierări într-o tavernă, dar de proporții
Bătălia de la Watling Street () [Corola-website/Science/327092_a_328421]
-
ca o fiară prin solduni. Lupul fuge. Zări îi cad în blană. / Crengile: arcane, șbilțuri, bice. Brazii clatină albastra lor capcană, / din puhoaie îl stropesc alice. Îndărăt, se surpă vremea cu lung vuiet / ca o stâncă prăbușită. Jnepii fug. Noaptea zornăie. Adâncurile suie. / Râpe-l beau. Și piscurile-l sug. // Dar ajuns pe mușchiul vârfurilor aspre, / cerul viu îi curge pe spinare / și văzduhul gâlgâind de astre / îl cuprinde-ntr-o lichidă-mbrățișare. // Lângă lup se gudură zănoage, / Feriga se bucură
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
dintr-un lemn prețios, probabil nuc, care se întindea pe doi pereți. Mă așezai pe canapeaua în care mă înfundai, în timp ce repetam: "Frumoasă casă ai, Petrică, n-am mai văzut așa ceva". El își ținea o mână în buzunarul de la pantaloni, zornăind niște chei. Tic nervos, de care aveam, mai târziu, să mă satur. Nu-mi răspunse. Veselia lui radioasă se mai topise și îl aud că zice: "Ar fi în stare pur și simplu să nu vină (înțelesei că se referea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
timp ceva îmi spunea că voi întîlni în casa lor neprevăzutul. Bineînțeles, l-am întîlnit chiar din prag: era Petrică, desfigurat de furie. Petrică cel de altădată, mi-a deschis, mi-a întors spatele, și cu mâna în buzunar, semeț, zornăind niște chei, a intrat în hol și a continuat să strige. Nici prin cap nu mi-a trecut să mă retrag, fusesem invitat, venisem, acuma n-aveau decât să se descurce cu mine. Ia loc, domnule Petrini", zise Matilda cu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să stai pe scaun decât pe-o dungă, sau pe-o vangă, pe zbanț... Un intelectual e un imbecil când crede că o femeie poate să-l înțeleagă, eu am fost, în orice caz, un astfel de imbecil (și-și zornăi cu putere cheile în buzunar in timp ce măsura holul cu pași rari, sigur de sine, cu fruntea spre nori) până au fost atinse și distruse cele mai fine coarde ale sensibilității mele..." "Dar, Petrică, ți-am spus, o să fie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să te calce vaca neagră, să poți dormi!" " Domnule, am să te dau în judecată..." "Cară-te și dă-mă în judecată." "...Insultă, o să te coste..." ,.Hai sictir!" Și ușă trântită. Petrică reveni și își vîrî iar mâna în buzunar zornăind cheile. "Ați auzit?! Au ascultat și el și nevastă-sa ore întregi." ." Și ești mândru că l-ai înjurat, cu toate că omul a fost extrem de politicos", zise Matilda. "Vezi să nu te trimit și pe tine să te calce un bou
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
anodine; poeziile sale pornesc de la notarea unor fapte cum nu se poate mai banale („ascult beatles. mănînc ciocolată chinezească. citesc o antologie de poezie canadiană” sau „apoi mergeam dacă-ți amintești să facem clătite și pe geamul bucătăriei moara dâmbovița,/zornăia de fișicurile fantomelor deratizate”) și ajunge la dezvoltările cele mai fanteziste, dovedindu-se de neîntrecut atunci cînd este vorba de a provoca vertijuri (ale limbajului și ale realității): dar oare poate exista dragoste în ceața cețurilor? în ceața pătrunzând pe
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
promovată de mindpowernews.com să-ți schimbe în totalitate credințele și valorile în legătură cu banii: „Cei mai mulți dintre oameni cred că mă cunosc. Însă nu mă cunosc. Nu sunt ceea ce cred cei mai mulți oameni. Nu sunt hârtia din portofelul tău sau monedele ce zornăie în geantă. Și nu prea rămân în contul tău din bancă sperând că voi fi folosit într-o zi. Nu mă poți vedea, simți sau atinge. Sunt o idee. Sunt energie. Nu sunt nici bun nici rău. Sunt doar ceea ce
Cum trebuie să gândești despre bani ca să vină la tine. Povestea unei bancnote by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64832_a_66157]
-
care eram îmbrăcată. Preț de doar o secundă, mâna i s-a odihnit pe șoldul meu. Îi simțeam căldura prin materialul rochiei. Mi-am ținut răsuflarea. Cred că și el. Apoi a dat drumul banilor, care au căzut în buzunar zornăind. Ce voiați să fac? Să-l pocnesc fiindcă-și permisese asemenea libertăți? Băiatu’ trebuia să-mi dea restul, iar eu nu mai aveam nici o mână liberă. Procedase absolut corect. Deși chiar cred că oamenii atât de atrăgători ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să izbucnesc în lacrimi de emoție, de speranță, de deznădejde, am găsit apartamentul Mornei și am sunat la ușă. În spatele ușii, o voce a întrebat: Cine e? —Mă numesc Anna. V-am sunat acum câteva minute. S-a auzit un zornăit de lanțuri trase și un scârțâit de chei răsucite în broaște masive și în sfârșit ușa s-a deschis. În starea mea de speranță exaltată, mi-o imaginasem pe Morna purtând mai multe rânduri de haine unduitoare, acoperite de mărgele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Bună seara, a zis ea. Numele meu este Lotti. Da, ai întârziat, dar mai bine mai târziu decât niciodată, așa cum se spune în țara asta, nu-i așa? E olandeză, a presupus Hugo, în timp ce femeia, pe ale cărei brațe întinse zornăiau diverse brățări, se îndrepta către el. Hugo s-a trezit împins spre o masă, unde a fost întrebat cum îl cheamă. I s-a scris numele pe un ecuson care i-a fost prins de reverul hainei. Și astfel etichetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
deși cu unele nume chinezești nu știi niciodată, nu-i așa? Coșciugul mai conținea două obiecte: o urnă mai mică, tot din lac, cu numele câinelui eunucului, spanielul tibetan, și o cutiuță cu muchii din fildeș În care se auzeau zornăind trei boabe pietrificate despre care se spunea că ar fi bărbăția eunucului și cele două părți Însoțitoare ale acesteia. Mi-am dat seama pe loc că sicriul era În același timp o piatră de moară, dar și o comoară. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
De la geamul autocarului de lux, cu aer condiționat, eu și prietenii mei vedeam vârfurile Înzăpezite din Tibet, de un alb orbitor, sclipind În depărtare. De fiecare dată când le văd, trăiesc aceeași uimire ca și prima oară. Vera clinchetea și zornăia din cauza drumului accidentat. În jurul gâtului purta o mulțime de bijuterii de inspirație populară, la fel și-n jurul Încheieturilor de la mâini și de la picioare, toate acestea completate de un caftan colorat, mărimea XXL, deși ea nu era deloc grasă, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aveau din nou chipuri tinere ca atunci când ne-am Îmbrăcat prima dată cu șalurile cântătoare. Fusese la Înmormântarea unui bătrân al tribului. Foarte, foarte bătrân. Ne-am rotit În jurul trupului prefăcându-ne că-l jelim și scuturând franjurii șalurilor ca să zornăim din clopoței. Iar băieții s-au rotit și ei În sens invers ca să ne surprindă zâmbetele și să le numere. Ce fericiți eram că bătrânul avusese În sfârșit bunul-simț de a muri. Și-ntr-o clipită, toți anii aceia au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care se eliberează din crisalide. Ciucurii păturilor le vor mângâia chipurile nemișcate, semn că odihna va fi de această dată veșnică. Iar când suflările lor vor fi asemenea brizei care trece, aripile de smarald se vor zbate și vor zbura, zornăind din clopoței și Îngânându-le morților: Mergeți spre casă, mergeți spre casă. Loot a ridicat un vas cu mâncare făcută din ultimele provizii de mirodenii. Mâncarea era trecută de la unul la celălalt, fiecare luând câte puțin pentru a putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
taină. Căpitanul Petru se retrase dincolo de spătărie și dădu ordine scurte. Afară se auziră pași repezi, zgomot de scuturi și de zale, nechezat de cai. Un grup de călăreți ieși din cetate la posturile de veghe din jurul târgului. Se auzi zornăit de arme pe scări, la donjoane și la creneluri. Apoi, zgomotele se apropiară. Ștefan deschise larg ușa spătăriei și văzu cum oșteni În mantiile albe cu semnul scutului și al spadei ocupă coridoarele palatului, blochează intrările și se fac pavăză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
la oblânc, alături de sulița scurtă și de scutul pătrat. Măciucașii izbiră scuturile atârnate de trunchiuri, zdrobindu-le din prima lovitură, Întoarseră caii și, din goană, aruncară cea de-a doua ghioagă În platoșele Încă Întregi, care se prăbușiră cu un zornăit de fiare rupte. - Dumnezeule... șopti voievodul. Cu scuturile astea se apără oștenii noștri? - Da, Măria Ta... răspunse, cu glas firav, spătarul Albu. În vale Însă, vijelia abia Începuse. Cornul sună de două ori scurt și o dată prelung, ca o tânguire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Africii sau ale Indiei. Erau posibile, totuși, lupte pe mare, care să Încetinească Înaintarea flotei otomane, mai ales În zone În care insulele permiteau manevre de scăpare dintr-o posibilă Învăluire. În al doilea ceas după miezul nopții, noi pași zornăiră pe coridor. Angelo privi spre Oană, care scutură din cap. Nu, nu era nici o primejdie. Ușa de deschise și unul dintre Apărătorii care păzeau intrarea spre scările principale anunță: - Un nou mesaj cu săgeată și un curier de la Istanbul. Angelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
era neașteptat de mare raportat la alte fotografii și gravuri expuse lângă el: 30 CHF. Imperiile au memoria lungă, tiranii continuă să fascineze. Dar nimeni nu se întreabă cum ar fi arătat Geneva străbătută de o coloană de tancuri T34 zornăind din șenile pe străzile lui Calvin. De fapt, mărturiesc că este vorba de o imagine cam "anarhistă" care mă obsedează de când am pus piciorul în acest oraș enervant de bogat, de așezat și de burghez. Destin românesc și "european". Adriana
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
stârnitor de polemici literare... dar și nervii mării, dar chiar și valurile scriu versuri. În mod elegiac sau furtunos descriu ele malul pe care-l au în față, către care se vor sparge. Bineînțeles există povestiri în afara limbii. Pietrișul țărmului zornăie înainte cuvinte. Spuma mării face fraze. Noiembrie Scriu în acest caiet abandonat ceva despre Premiul Nobel al anului 1994: japonezul Kenzaburo Oe! Cu colegii mei de la Centrul de Presă am alergat ca niște găini cu capetele tăiate ca să aflăm ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
ale străjerilor, care se solidarizau cu tovarășul lor din gardă. Nici bargello nu reușise să Își Înăbușe un zâmbet. Între timp, atrași de larmă, pe bastioane Începuseră a se Îngrămădi ceilalți soldați din corpul de gardă, care căscând sonor, care zornăind din armuri. Fețe vineții și Încă somnoroase se iveau printre creneluri, azvârlind sudălmi și făcând gesturi obscene În jos. - Deschide poarta, canalie! se hotărî până la urmă să strige bargello, lăsându-se recunoscut. De sus, zbieretele Încetară pe dată, Înlocuite fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
templului oamenii de vază din sobor scoteau hainele scumpe pelerinii intrau în cetatea lui david în teorie era doar un alt paște nimic deosebit fuga din egipt rămânea o amintire i se dădea cezarului ce era al său pe la colțuri zornăiau treizeci de arginți iuda se prelingea pe lângă ziduri ca o părere ca o vinovăție nici nu bănuia ce discuții aprinse va induce peste milenii atunci s-a comprimat timpul (poate că însuși dumnezeu a bătut din palme) eu cred că
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]