398 matches
-
netrebnic, strepezind în auz./ Sunt catargele: luptă fără furtună./ Sunt pânzele: bat, fără vânt." Revolte împotriva morilor Spaniei, într-o regie care n-are nimic a face cu viața, cu sîngele, cu patima, cu greșelile ei. Doar cu figurile imobile, zornăind sumbru și căzînd cu zgomot, ale morții. Și, peste ele, chinurile aprige ale cărui stă să le asculte, să le depene, vedenii amestecate printre vederile de zi și de noapte. Un nelecuit, care-și cheamă condamnarea, putința de-a însemna
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
fereastră - lumea, cu oameni, cu arbori cu anotimpuri... Studiul e o galeră. La „Merton College”, în zidurile din fața pupitrelor, sunt bătute cârlige de fier de care atârnă prinse de lanțuri (ca niște căni de cișmele publice) cărțile, iar lanțurile, subțiri, zornăie ușor când întorci pagina... Lanțuri, nu atât pentru carte, să nu pleci cu ea - cât pentru student -, să nu plece studentul și să revie în același loc - în el însuși, de fapt, să ia același loc, aceleși centru de chin
La umbra nucului bătrân by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5892_a_7217]
-
promovată de mindpowernews.com să-ți schimbe în totalitate credințele și valorile în legătură cu banii: „Cei mai mulți dintre oameni cred că mă cunosc. Însă nu mă cunosc. Nu sunt ceea ce cred cei mai mulți oameni. Nu sunt hârtia din portofelul tău sau monedele ce zornăie în geantă. Și nu prea rămân în contul tău din bancă sperând că voi fi folosit într-o zi. Nu mă poți vedea, simți sau atinge. Sunt o idee. Sunt energie. Nu sunt nici bun nici rău. Sunt doar ceea ce
Cum trebuie să gândești despre bani ca să vină la tine. Povestea unei bancnote by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64832_a_66157]
-
și cărare, valuri cu nori împletesc. Ai strigat. Nu e iubirea clopot de-alarmă? Prea dens, norocul; nereușit bothus lunatus „Mai goi ca oricând”, alergătorul cuprins de amoc și siguranța. Tocmeală pe chiloți, mai rupți nici că se poate. Minutele zornăie, printre ele împușcături. Coapsa cu jartieră, picură sânge din pahare cu vin. Frumoaso, de ce nu-ți stă bucla cuminte pe frunte? De la o zi la alta nu-i trecere fără nadă. Siguranța și pușca, jartiera rezistă, viermii de mătase sunt
Poeme by Dana Ranga () [Corola-journal/Journalistic/4656_a_5981]
-
contrast senzuala curgere a Orientului. Iată, de pildă, trezirea la viață a unei unei dimineți în Constantinopole: „În scurt timp, întregul oraș se trezea la viață cu pocnete de bici, bătăi de gong, chemări la rugăciune, șfichiuirea spinărilor de măgari, zornăit de roți încercuite în metal, în timp ce mirosurile de pâine dospită, de tămâie și de mirodenii se răspândeau până la înălțimile Pera, de parcă ar fi fost însăși răsuflarea mulțimii strident colorate și barbare”. Sau iată, în descrierea farmecului Sașei, prințesa rusă de
Anglia, Persia, Italia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3304_a_4629]
-
Gheorghe Grigurcu Orhidee Din corola ei țîșnind sînge feminin și-ascuțite pumnale de tăcere atîtea respirații de-argint amestecate cu țărîna încît nu se-aude niciuna ori toate se-aud dintr-odată cum un zornăit de monezi în marsupiul unui Înger. Cinematograf În indiferenta intimitate a unei săli de cinematograf unde se-amestecă văzduhul cîtorva planete unde flăcările sînt reci și umede aidoma ciupercilor iar densitățile oarbe cum liliecii obrajii ți se revoltă se colorează
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14973_a_16298]
-
și anume ca "asistentă", a zis, ritos: "N-ai să mai fii!". Am așteptat mult ca să intrăm în baraca unde era "vorbitorul", așa încât am văzut, venind și apoi oprindu-se, convoiul deținuților, venind de la muncă, în "zeghe" și cu lanțuri zornăind la picioare. încercam să-l văd pe tata, dar ne-au introdus în baracă, unde, pe o bancă, în fața unei mese lungi, paralelă și ea cu altă bancă lungă, am așteptat iar mult, până să apară tatăl meu - după ce intraseră
Ce ar trebui să citească oamenii politici by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15302_a_16627]
-
genunchi și cu gluga pe frunte, se simte ridiculă ca după un act de eroism inutil și deplasat. În capul străzii, aproape de casă, talpa de la sanda se desprinde și ea umblă sărind într-un picior. În buzunarul de la hanorak, îi zornăie o cutie de creioane colorate cumpărate, din obligație, de la domnișoara din librărie, - printre două șiruri de ferestre ironice și dezaprobatoare, pînă în poarta casei, de unde un băiețel, sprijinit de...(lipsește). Era prea mare liniște ca să dureze mult. Întîi s-a
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
spălătoreasa de morți a clipei Cine de proprii lui paznici de mânecile cămășii bănuind ascuns în cutele albe mecanismul infernal Acela există așa cum l-a făcut Dumnezeu și rămâne așa urlând ca să afle Alegere Tu libertate jinduită te lăfăi și zornăi împrejurul lanțului Nu uita cătușele sunt cu mult mai discrete mai tăcute mai bijuterii. Deja Uneori ne atinge cu boarea lui suavă absurdul Să ne mințim în șoaptă ca la un teatru al deșertăciunilor Harnică moartea menajeră pregătește în bucătărie
poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/3221_a_4546]
-
le aruncam la picioarele idolilor falși, la picioarele manechinelor potopite de reclame, sperînd de fiecare dată ca din cupa palmelor noastre să se rostogolească ochiul câștigător, ochiul menit să ne lumineze destinul; de fiecare dată însă din căuș se rostogoleau zornăind surd ochii orbi, ochii nemișcați, acoperiți de-o peliculă albă, opacă, care ne priveau fără să ne vadă și înlăuntrul cărora imaginea noastră răsturnată se proiecta peste lume; trăiam o nesfîrșită și dulce iluzie. Fără să ne dăm seama, noi
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, devastat din când în când de copiii vecinului de Răi, mângâiat în toamnele târzii de lumină felinarului de pe digul din coasta inimii. Cu frunzele încă ruginii, atârnând între diminețile ochilor, isi zornăie tăcerea în clopotnița buzelor aruncate-n suspin de fiecare pântec însămânțat pe muchia de lut a rădăcinii. Ea era părul de lângă fereastră lumii mele, bătrân, aplecat spre răsărit, ca o cruce strivita de lehuzia Mariei, înainte de facere. DE DIN TINE
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
mai bătrâni suntem cu-n an Sub geam, stau plopii înțelepții De vorbă cu un vechi castan. Doar pietre-n cale, numai pietre Poteca gândului o bat, Iertarea urca printre trepte Își duce umbră la-nchinat. Prin camere doarme tăcerea Își zornăie zalele-i reci În ceașcă-și lasă adierea S-o-nec în cerneală din veci. Vin poterile, vin din zodii Timpul își rupe trist cămașă Arhanghelii umblă în dodii Frică lovindu-mi cu cravasa. Cerșește vârstă pe la poartă, doar ornicul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
un cent. Nu amintea niciodată de frumoasa Beatrice care din cauza dejnădejdii apucase cărările libertății. Libertate, care libertate, libertatea uitării?! - Îți dai seama, un cent, ce puteai să iei cu un cent? Când era ziua lui norocoasă, venea la lăsatul nopții zornăind câte zece cenți și atunci cumpăra pâine sau carne, de unde să mai știu ce se putea cumpăra cu zece cenți, oricum, lua ceva de-ale gurii și-și sătura omizile ce le avea pe-acasă. Într-o zi, mama veni
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
mai rumenea lumina mea pierduta mea. Bodegă de cartier Uneori intri și te așezi pe scaunul din colțul bodegii miroase a Biblie arsă e acru și fum și asta plătești Pe geamul zoios vezi orașul care te-a împins înăuntru Zornăie pe masă mărunțișul ca și cum în urma ta s-ar închide hubloul unui veac adânc submarin Și iarăși pleci ca să intri.
Ovidiu Genaru by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/10115_a_11440]
-
cine să recunoască dăltuiri și însemne rebele apostat sângele ți s-a scurs - venele aer sărută dintre spinii surâsului peste moarte, îngere, mângâie-mi fața atât de durută! pași însemnați printre frunze - octombrie mă recunoști? pietre-carate de-a valma să zornăie pe drumuri de droști numai petale sângele tău ce aur înseminează e viu, nelumesc vă adun dintre perne de insomniac, aventurile autumnale să le istorisesc de la o scorbură la o grotă de la pin la salcâm de la glicinele ce miresme confundă
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
mai ciocneau în buzunarele lor adînci și largi. Aș fi putut, în acele perioade, să-mi construiesc un templu în răcoarea plenară a dezmembrării fără reper, fără prag limită al începutului și sfîrșitului, ce putea aduce lesne a indiferență, dar zornăiau tot timpul în mine niște chei mari, pierdute, și o poartă străjuită de doi vulturi uriași, cu labe de lup, mă aștepta, mă aștepta mereu s-o deschid, întrezăream, așa, ca în somn, cum eram, ciorchini de struguri prinși în
PURTAU ÎN BUZUNARE NUCI de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383091_a_384420]
-
două obiecte? Cel iluminat de lumina artei și cel otrăvit de durere? Și de ce fusese ucis mozaicarul În felul acela, transformat În Însăși piatra operei sale? Continuă să Își pună Întrebări fără răspuns, În timp ce aluneca În somn, legănat de un zornăit de plăcuțe din bronz ce Încă Îi mai răsunau În cap. 5 17 iunie, pe la prima oră Dante Încercă să se ridice din pat, făcându-și streașină cu mâna Împotriva razelor de soare care pătrundeau pe fereastră. Visele și amintirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În râs. — Cu lacrimi amare l-am convins pe bătrânul să-mi plătească datoria la cămătari și am ieșit În urmă cu trei ani. Cât despre mișelul acela pe care l-am atins cu pumnalul, și-a retras infamiile În zornăit de pungă. Dar dacă n-aș fi pus șaua pe cal repejor, aș fi din nou În lanțuri. Zarurile m-au trădat iarăși, iar de data asta bătrânul nu vrea să audă de vorbă. Mai cu seamă după ce a citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ea Își oficia unul din riturile sale. Acum stătea dreaptă În fața lui, Înveșmântată Într-o simplă tunică din mătase galbenă, care nu Îi ascundea nimic din forme. Când se ridicase, cercurile de aur care Îi Împodobeau gâtul lung și gleznele zornăiseră, iar acum continuau să răsune, mișcate de răsuflarea ei Întretăiată. Părea agitată, ca și când rugăciunea În care o surprinsese continuase de ceasuri Întregi și o extenuase. — Ce faci... aici? murmură Dante. Aici, repetă el, arătând camera cu un gest vag. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Moldova”, zise Iovănuț. Fața preacuratului se încreți un pic: „Din Moldova? Din care Moldovă?” „Din toată Moldova”, răspunse cu nedumerire feciorul. „Păi în ce an suntem?”, întrebă Sfântul Petru. Iovănuț îi spuse. „Atunci intră”, zise Sfântul și Iovănuț auzi cum zornăie cheile, o caută pe cea potrivită, o răsucește în broască și deschide poarta. înainte de a-l lăsa să treacă, Sfântul Petru’ îl mai întrebă: „Și ia spune-mi tu mie, Iovănuț, vrei să-l vezi pe Domnul?”. „Nici nu îndrăznesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
miracolul, se deschide cutia Pandorei. țaici În colț pe Pantelimon era o cîrciumă Începuse să viscolească spre seară cînd cutiile de tablă În care se țineau În timpul războiului măștile de gaze se umpluseră de monede mărunte de 1 leu și zornăiau pe umerii noștri terminasem colecta pentru Crucea Roșie pe ușa de lemn ieșeau aburi de țuică și de tutun Înăuntru era cald glasul lăutarului schelălăia Săbărelu-i cu dulceață trece iarna și nu-ngheață cîntecul preferat al bunicului ce chefuri trăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sarcastic. M-a trecut un fior. O disprețuiam pe Mo. Liz și Judy erau exagerat de serioase, prinse în propriile intrigi și se complăceau în vorbărie cu tentă psihologică, dar nici una nu mirosea a parfum de paciuli și nici nu zornăiau întruna, acompaniate de clinchetul clopoțeilor cusuți de hainele lor. Mo le avea pe amândouă. —Și oricum, Sam, se auzi Ajay, tu nu trăiești practic acolo, știi? Prin urmare acesta era consensul la care ajunsese adunarea: „N-am văzut, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mai bine ar fi să mă vadă în fiecare zi. Și, deși în zilele următoare m-am convins că aceste controale zilnice nu sunt necesare și că pentru doctor ele fac parte din programul obișnuit care-i înmulțește rublele ce zornăie în cabinetul său, totuși mă duceam la el zi de zi, pur și simplu pentru că lucrul acesta îmi făcea plăcere. Era ceva încurajator, ceva comic, autoadmirativ și încă ceva greu de definit care mă flata în modul în care mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
o tot întorcea din drum; o lăsam să ajungă la colțul străzii, îi priveam spinarea care se depărtează și, apoi, nu știu cum, o aduceam din nou în locul de unde pornise. Când am dat, distrat, de monedele de argint nefolosite și le-am zornăit în buzunar, am revăzut buzele ei și i-am auzit glasul dulce care-mi spunea: „Le-am strâns mult timp, se spune că aduc noroc“. Amintirea glasului ei a fost ca un bici pentru inima mea ticăloasă, un bici care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
general oamenii îmi pot trezi sila nemăsurată pe care o simt în dimineața aceasta. La colț, vântul flutură un afiș de teatru lipit de un stâlp. Când ajung în dreptul lui, o fetiță trece în fugă strada pe lângă un camion care zornăie din lanțuri. Pe cealaltă parte a străzii, mama a încremenit de groază, dar, când copilul ajunge nevătămat lângă ea, îl apucă strâns de mână și chiar acolo, pe loc, începe să-l bată. Copilul se pune pe urlat, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]