210 matches
-
totuși, nu ca astea de acum, pe care te aștepți din clipă în clipă să le sufle vântul. Se așezase pe locul liber de lângă mine. Avea un profil frumos, un nas clasic și ochi albaștri, codați. Purta părul scurt, cu zulufi pe frunte. După câteva clipe de adâncă meditație, ea își întorsese fața tristă, cercetându-mă pe sub sprâncenele adunate. Atunci îmi devenise limpede că nu știa nimic. Era, cum ziceam între noi, o habarnistă. Ce ți-a picat? o întrebasem din
EXAMEN LA FILO de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373542_a_374871]
-
2226 din 03 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Mieunica vrea și ea mărțișor mamei să-i dea în semn că o prețuiește, mulțumindu-i fiindcă-o crește. O mămică iubitoare și-ar dori mereu oricare, să-i facă-n frunte zuluf și să te țină în puf. Mândră tare e pisică Când, făcut de Mieunica Un mărțișor dragii mei Atârnă la pieptul ei. Referință Bibliografica: Mieunica / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2226, Anul VII, 03 februarie 2017
MIEUNICA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375474_a_376803]
-
Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1435 din 05 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului “Dragă Moșule,îți scriu, Deși sunt așa timidă, Dar aș vrea mult ca să știu De vei vrea să-mi calci în tindă... Sunt frumoasă și cuminte, Cu zulufii aurii, Am o inimă fierbinte, Fată mare `ntre copii De vei vrea să vii la mine Un cadou să-mi dăruiești, Îți voi spune-o poezie Cu Crăiasa din povești Ce mult și-a dorit,fierbinte Un iubit,numai al
RUGĂ CĂTRE MOŞ CRĂCIUN de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371914_a_373243]
-
Dacă tu vrei..., a bâiguit Anca în timp ce trupul se oferea de voie și capul i se lăsa încet pe spate. Sărutul a venit de la sine, după ce a strâns-o la piept și i-a suflat ușor, ca o boare, în zulufii de pe lângă ureche. Ea s-a abandonat total în brațele lui, cu ochii închiși, fără să mai respire. Creierul refuza să gândească ori să comande o mișcare. Simțea o amețeală plăcută de care nu dorea să fugă și atât. Când buzele
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
privea mândră se îngrijora: -Aoleu! A pățit ceva mititelul? Gurița mamei, guriță! Nu pățise nimic. Își dezvolta plămânii și mușchiuleții. Iar asistența parfuma atmosfera cu florile admirației: -Ooo! Mânca-l-aș de bucălat! Bucălat și supărat! -Ah, ce îngeraș! Cu zulufii aurii, ochișorii azurii! Atunci mama sau bunica odorului se umfla ca balonașul și zbura...zburaa...până în al nouălea cer. Când odorul urla, asistența era indispusă: -Bă, da ce guiță, de parcă-l taie! -Dă-l, bă, jos...rotofeiul! Totuși, mama copilului zâmbea
GOVIA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374655_a_375984]
-
nu tocmai. La concertul de săptămîna trecută, în stînga fotoliului meu (veșnic), o pereche: el, namilă distinsă, ras complet (mai rar așa ceva în Filarmonică, dar, mă rog...), cu ochelari fini,invizibili, ce mai, exemplar de lume bună!; ea, silfidă distinsă, zulufi, ochelari fini, invizibili, ce mai, exemplar(ă) de lume bună! Ei bine, cu mult înainte de primul acord, dar și după aceea, tot concertul, cărnosul i-a luat ei mîna dreaptă într-a lui, și-a băgat în gură degetul ei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cosmeticienele” care trebăluiau în iatacul de lângă camera Doamnei erau mult mai ocupate. Ele mânuiau, în fața unei oglinzi de cristal, fardurile, „sulimanurile” (care trebuie să fi existat, de vreme ce Neagoe Basarab se întreabă într-un loc în învățături...: „Unde sânt unsorile și zulufiile cele cu miros frumos?”, iar predicatorii, prețuitori ai obrazului curat al Sarei le blamau cu dispreț - ca rigoristul Antim Ivireanul - „adică întâi, pentru că se-mpodobesc și-și înfrumusețează trupul lor cu vopsele, ca să arate mai frumoase decât fireasca podoabă, care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
, Ion (13.VI.1951, Slobozia-Trăznitu, azi Slobozia (Popești), j. Argeș), critic literar, eseist. Este fiul Mariei (n. Zuluf) și al lui Theodor Pecie, țărani. Frecventează clasele primare și gimnaziale în localitatea natală, iar între 1966 și 1970 urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Pitești. Ca student (1973-1977) la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, este
PECIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
numise Slawa, iar acum erau perioade când răspundea numai la acel nume. De Paște aproape Întotdeauna era catolică. Ținea Miercurea Cenușii, și adeseori doar cu un punct de cenușă Între ochi se Înfățișa clar dinaintea privirii bătrânului domn. Cu micuții zulufi evreiești de păr creț coborând din perucă pe lângă urechi și buzele florale de un roșu Închis, sceptice, acuzatoare, afirmând ceva substanțial despre revendicarea vieții ei, dreptul ei de a fi fiece - la fiece s-ar ajunge. Plină de comentarii Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
imaginară măsuță, dintr-un nevăzut colț al încăperii, unde vălătucii nălucirilor par stivuiți în mape maronii... Când curva ieșea în oraș, o urmăream toți puștanii strânși în poarta casei lui D. Trecea printre noi unduindu-și ușor coapsele durdulii, aranjându-și zulufii blonzi sau trecându-și degetul pe obrajii ei bucălați. O fetișcană plinuță era curva, nu prea înaltă, zâmbind parcă mereu speriată, încercând să se strecoare printre coloane de aer numai de ea văzute. La Karnak, mulți ani mai târziu, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
La vernisajul ce urmase, un conferențiar cu gura uscată de pește vorbi răsunător publicului înșirat pe lîngă pereți. Șters și gălbui ca un biscuit, un profesor de limbi surd asculta cu atenția încordată. Cîțiva tineri livizi și o bibliotecară cu zulufi consumau exaltați hrana sufletească ce li se oferea. Deodată, dinspre coridor, răsună un tîrșîit de pîslari. Fredonînd, în ușă apăru un paznic grăsuț care, blajin, se opri să ne cîntărească din priviri. Cucerit de elocvența vorbitorului, se sprijini apoi cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sălbatice cu care își îndemnau vitele, țăranii. Fără a ajunge la alt rafinament, învățătorii aceștia întorseseră spatele culturii părintești iar aceasta se vădea pînă și în nazalele și nearticulatele lor vocalizări. Clădită din perne de carne deasupra cărora pluteau niște zulufi vopsiți, părînd o turtă de floarea-soarelui, la „alu’ Zup” îi mijeau ochii din fundul unor găuri stacojii; obrajii ei zîmbeau ca două paranteze galeșe care începeau de lîngă nas, în timp de sub rochia înflorată ieșea o pereche de pulpe mîncată
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Indicii asupra restaurării, rescrierii și republicării romanului, în Occident și în România, se găsesc în Nota asupra ediției (în ediția a IIa, publicată la Cartea Românească, 2003, în colecția Mari Scriitori Români). Norman Manea În fereastra ghișeului, capul drăgălaș, cu zulufi, al dimineții de primăvară. Ochi mici, negri. Buzele carmin, obraji de email roz. — Ziarele! Gata, le sortez într-o clipă. Intr-o clipă... Bărbații grupați în jurul ghișeului se animară. Fata se retrase în fundul chioșcului, să aranjeze pachetele de ziare. Trotuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
particulară pentru mai multe familii. Ajunge într-un hol mare, trece de masa lungă, acoperită cu pânză roșie, într-un alt hol, mai mic, rotund. Patru birouri distanțate, în stânga intrării masa dactilografei. Tovarășul Orest Popescu?, repetă, alintându-se, blonda cu zulufi. Tovarășul Popescu este plecat la un instructaj, iar vicele e în ședință de organizație. Ședință... care ședință, cum fac handicapatii ședință, doar nu suntem la... Vancea holbase ochii, își reveni imediat, speriat să nu-și deconspire uimirea. Dactilografa făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ianuli o cheamă.. Fănică pare dispus să divulge mai mult, dar fostul coleg se grăbește. Accelerează pașii, se grăbește să prindă din urmă cometa. Degeaba, superba dispăruse. În fața teatrului, aglomerație. Spectatorul se îndreaptă spre ghișeu. În spatele ghișeului, o păpușă cu zulufi vorbește cu o păpușă cu coc. Spectatorul bagă capul în vizor. Păpușa nu se sinchisește. Spectatorul tușește, provocator. — Ce doriți? Când să răspundă, jucăria rotise deja capul, spre cea de alături. Să-mi spuneți cine este, de fapt, Fănică Olaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
inegale dintre cuvinte. Linia secretă, tovarășă până la sfârșit... Sfârșitul, iată, sfârșit, într-adevăr. O ceață fumurie și roz, trecutul jur-împrejur , captivul se pierdu, se pierdu. Reveni, se spulberă iarăși și iarăși reveni, băiat bucălat și peltic. Un înger bucălat, cu zulufi, aterizat la picioarele băncii. Pantalonași de doc albastru, vestă tirolez. Ochi imenși și reci, degete scurte și roz. Copacii unduiau, clipocea lacul, lacul codrilor albaștri, liliacul înflorit și privighetorile Edenului în care mișunau santinele și țiuiau antenele iscoadelor și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
jucèm singuri, Pe vremea aceea eu aveam mânia desenatului pe covor, pe pereți, pe frigider, pe fata de masè, dar m-am lèsat de desen atunci când, cunoscând-o pe Diana, am descoperit plècerea amuzantè a trasului de pèr, Diana avea zulufi, iar eu adoram la nebunie sè-mi bag degetele în pèrul ei și sè mè joc, Când ea era preocupatè cu creșterea și educația pèpușii pe care și-o aducea de acasè, fiind atentè sè nu-i lipseascè nimic din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
îl aștepta pe Matei care rètècea pe autostrèzile lumii, preocupându-se de Pamela, fècându-i de mâncare și îmbèind-o, Dar, când nu se știa observat, Matei se apropia de perimetrul casei ei, ca un hoț și, obraznic, isi strecura mâinile în zulufii ei negri, degetele încâlcindu-mi-se în pèrul ei lung și des, urmau urlete, alergèturi în sufragerie, zborul spre candelabru, reproșurile adresate lui Matei, Matei, nu e frumos s-o tragi de pèr, eu, neputincios, încercând sè-i explic mamei cè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
scoate hainele, goliciunea mea plină de nuanțe îmi va încălzi întreg trupul, iar acolo, pe fotoliul acela vor fi anulate toate jurămintele ca și când nici nu ar fi existat vreodată, iar eu îmi voi încolăci coapsele în jurul mijlocului său, voi frământa zulufii de pe ceafa lui între degetele mele, ca pe niște bănuți. Cu un scârțâit ușor, deschid ușa, patul nostru dublu este aproape gol, el stă culcat pe margine, de parcă l-ar fi surghiunit cineva, unul dintre picioare îi atârnă în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
le îmbrac. Eu sunt surprinsă de explicația pe care o dăduse fără să i se ceară, o privesc dezaprobator, cu tricoul acela uriaș de sub care ies două picioare albe încălțate în pantofi sport, pe cap îi răsare o claie de zulufi aurii, nici nu-i de mirare că nu are prieteni, că toată lumea fuge de ea, și simt din nou frica aceea pe șira spinării, dar degetele Zoharei o urmăresc, simțind ceea ce se întâmplă, iar eu înțepenesc, ascult degetele ei mângâind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lăsându-mă pradă conștiinței mele cu trei șiruri de dinți. Pentru a încerca să scap de atacurile conștiinței-rechin, mi-am băgat capul sub o piele de oaie și am închis ochii. Imediat în fața mea și-a făcut apariția Adelina, cu zulufii ei vopsiți curoșu rubiniu, cu ei tenul impecabil, cu mutrița ei drăguță de puberă. M-au trezit niște hurducături care mă aruncau dintr-o parte în alta a căruței. Căruțașul stătea în picioare pe capră și zbiera: dii, Sonny! dii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îi spurcasem iremediabil casa... Vreau să fiu mereu tânără, să fac lucruri senzaționale, să fiu zemoasă ca o piersică, rubinie ca o zmeură, mă smulge din derularea istoriei personale vocea melodioasă a Adelinei. Într-adevăr, punctele ei forte sunt ochii, zulufii și glasul. Te fac să uiți de coșuri, de corpul deșirat și de preferința exaltată pentru un limbaj încărcat de epitete pestrițe. Mi-ar plăcea să am un soț și cincisprezece camere, mai adaugă ea, de teamă să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
invitată să preia un rol în Sclava Isaura. Normal că ea nu-și uita binefăcătoarea și făcea pe dracu-n patru ca Val să fie angajată ca sclavă pe domeniul moșierului fioros din conacul de la marginea pădurii. Noua sclavă cu zulufi blonzi, atât de nefirești pentru emisfera respectivă, reușea în cele din urmă să evadeze, după ce acceptase să fie violată de trei ori de vechilul cu favoriți imenși al moșiei - însă doar din pure rațiuni comerciale. Fără să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să văd cum locuiești. Tocmai începusem să-mi refac virginitatea fizică și sufletească. Stau foarte departe, n-are rost să te car până acolo. Nu contează, sunt obișnuită cu drumurile lungi, ai uitat? Am privit-o de jos în sus: zulufii îi erau îmbibați de albastru de metil, ochii mov îi luceau straniu, sânii în formă de banană, ca de negresă, împungeau tricoul lălâi și lung până la genunchi. Iar era machiată strident, cu negru; cozile din jurul ochilor iar se prelungeau spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
uliță, lumina lunii se strecura pe fereastră în camerădibuise un tunel printre crengile salcâmului, deasupra gardului. Deodată m-am trezit cu ea lângă mine. Pur și simplu s-a întins alături, cu capul răsucit spre ușă. Vedeam doar claia de zulufi, din care se răspândea un parfum ce amintea de Bulgari. Habar n-aveam ce să fac. Onoarea de bărbat mă îndemna să iau atitudine. Din adâncuri, un glas baritonal îmi spunea să mă fac că plouă, să n-o caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]