223 matches
-
83), Năstăsie, Zuluf (Coșereanu '74) - Ayza. Antrenor: Marian Pană. Rapid: Coman - Crețu, Burcă, Oros, Bozovici - Grigore (Pancu '67), Alexa, Grigorie (Pavlovici '85) - Deac, Sburlea (Roman '46), Herea. Antrenor: Răzvan Lucescu. Cartonașe galbene: Olteanu '11, Ayza '32, Năstăsie '33, Baicu '47, Zuluf '71, Miulescu '90+1 / Crețu '21, Herea '76, Pancu '84, Pavlovici '87
CS Mioveni - Rapid 1-2 și giuleștenii urcă pe poziția secundă a clasamentului () [Corola-journal/Journalistic/76115_a_77440]
-
din sintagma „tête de gaulois" rostită de grațioasa, dar agresiva domnișoară Rolland, mi se pare uimitor că ideologia resentimentară a corectitudinii politice vrea să submineze cu cinism plăcerea reîntâlnirii cu unul din geniile cuceritoare ale umanității. Negru, creol sau cu „zulufi galici", mi-e totuna: Dumas rămâne unul din eroii absoluți ai copilăriei mele, un personaj a cărui viziune asupra lumii, a binelui și a răului, m-au făcut să fiu, într-o proporție pe care n-o pot cântări, dar
Dumas, creolul cu zulufi blonzi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6448_a_7773]
-
curgerea seacă și lapidară a limbii vorbite, stilul său frust, ba chiar arid pînă la aticism, făcînd ca textele să nu-i fie gustate de criticii literari. Aspre și zgrunțuroase sub unghi epic, în contrast izbitor cu moliciunea fastuoasă a zulufilor retorici, articolele lui Nae Ionescu nu plac decît celor care, repudiind smalțul estetic, vor nuanța goală a ideii trăite. Mai mult, tonul lui Nae Ionescu are o buschețe a adresării care, atunci cînd e însoțită de mina rece a analistului
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
de o forță leonină... El se apropie cu pași apăsați și întinse mîna scrutîndu-mă cu mare atenție (precis, nu mă mai văzuse!). În acea clipă, întinzîndu-mi brațul, - nu îndantelat, cum îl văzusem pe Victoriei cu Henriette, nu îmbrăcat fistichiu, cu zulufii la modă, ci normal, fiind directorul instituției; așadar, văzîndu-l cu mîna întinsă, cu ochii sfredelitori îndreptați spre mine, mi-am zis în gînd făcînd un efort mare, - Țoiule, rezistă privirii lui și nu lăsa ochii în jos, ai grijă, fii
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
de o ostentație argotică respingătoare. Lasă că nici cunoscuții lui Iane nu vorbesc chiar ca la carte: „Ți-a cam rămas ancora agățată de zăluda aia? Hai, efendi, că nu merită! E nebună rău! Nici nu știi ce coboară printre zulufii femeiuștii ăleia. Crezi că degeaba îi zic eu Zârnoaica?" (p. 214) Dar ce-or înțelege ei, oameni de secol XVIII, din astfel de replici, n-am idee: „Este exact ca un limbric, în pana mea, de libidinos și nespălat." (p.
Tichia de mărgăritar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6386_a_7711]
-
lumea, ca să zic așa, e lima” (ukulele). Legat de un personaj feminin, negresa, ce revine obsesiv ca o nălucire a unei senzualități toride, însă totodată ca o transfigurare izbăvitoare, ca o asceză selenară: „goală în bar la zuluși/ negresa cu zulufi jucăuși/ face în lumina lunii duș.// înfășurată în lumina lunii/ ce-i prisosea din plin,/ după dușul luminiscent// goală în bar la zuluși/ negresa cu zulufi jucăuși/ citește acest sexy-text/ imprimat pe fundul/ păhăruțului meu (...) negresa, implicată acum,/ taie cu
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
o transfigurare izbăvitoare, ca o asceză selenară: „goală în bar la zuluși/ negresa cu zulufi jucăuși/ face în lumina lunii duș.// înfășurată în lumina lunii/ ce-i prisosea din plin,/ după dușul luminiscent// goală în bar la zuluși/ negresa cu zulufi jucăuși/ citește acest sexy-text/ imprimat pe fundul/ păhăruțului meu (...) negresa, implicată acum,/ taie cu mîna ei/ «iată darul ceresc».// și spre mine încet/ în lumina lunii pălind topită toată:// -atît de sărac, și nimic nu ți-a lipsit?/ -atît de
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
umblă chiar cu buzele pe trup, Și se ascunde pe sub crini cu dînsa, Perdeluit de groasele miresme, Și-oricît de fraged e, nu-i este lesne S-o-ntreacă-n rotunjimi. Pe urmă plîns-a Îngerul meu, pe umăru-mi. Căci totul, A înțeles, e un zuluf făcut cu drotul...
Îngerul meu are o mie de metehne... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8139_a_9464]
-
de aur..." (și astăzi a fost). O atare autoscopie fantezistă nu e decît rodul unei virtuozități a simplității: ,eu știu să împart o zi/ oarecare/ în mii de bucățele/ și, după caz,/ să le port la vedere/ ca pe niște zulufi aurii// sau să le strecor în sîn/ sau să le înghit/ după ce le miros/ și le privesc/ și le simt/ evanescența" (eu știu să împart o zi). Prin densificarea trăirii asemenea ingenuități ajung la impulsuri vitaliste. Presată de un preaplin
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
strada era cale obligatorie de trecere spre Piața Mare și Palatul Regal. Dar, ridicând un moment ochii atunci când careta a ajuns În dreptul nostru, am observat o portieră fără blazon și, În cadrul ferestruicii, chipul unei copile, un păr blond pieptănat În zulufi și privirea cea mai albastră, mai limpede și mai tulburătoare din câte am văzut vreodată În viața mea. Ochii aceia s-au Întâlnit o clipă cu ai mei, apoi, purtați mai departe de mersul caretei, s-au Îndepărtat pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
importante la Curte. Pe mine, totuși, nu mă interesa ambalajul, ci conținutul. Mânuța aceea, Încă infantilă, albă ca hârtia de mătase, care apărea discret, sprijinită de cadrul ferăstruicii. Reflexele acelea aurii ale părului lung și blond, pieptănat cu cârlionți și zulufi În tirbușon. Și ochii. În ciuda timpului scurs de când i-am văzut Întâia oară și a multelor aventuri și neplăceri pe care irișii aceia albaștri aveau să mi le aducă În viață În anii următori, nici măcar azi nu sunt În stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fără blazon pe portieră, cu două catârce bune la ham. Vizitiul sporovăia Într-un grup de curioși, așa că m-am putut apropia de scărița caretei fără să mă Împiedice careva. Iar acolo, chiar lângă gemuleț, o privire albastră și niște zulufi aurii În tirbușon Îmi confirmară că inima mea, care bătea Înnebunită În piept de parcă vroia să sară afară, nu se Înșelase. — La dispoziția dumneavoastră, am Îngăimat cu greu, abia stăpânindu-mi vocea. N-o să Înțeleg niciodată cum, la vârsta fragedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mă stânjenea ca atunci când Într-o execuție muzicală care ți se pare perfectă descoperi o notă sau o mișcare nesigură, falsă. Nu făcusem altceva decât să mă apropii și să schimb câteva cuvinte, vrăjit de părul ei bălai atârnând În zulufi și de zâmbetu-i misterios. Fără a coborî din caretă, În timp ce Însoțitoarea ei, dueña, cumpăra ceva din prăvălii, iar vizitiul stătea nemișcat lângă catâri, nederanjându-mă cu nimic - lucru care ar fi trebuit să-mi dea de gândit -, Angélica de Alquézar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
unor corpuri fragile, plăpânde, nedezvoltate, adesea mutilate, puse în efigie prin „micime”. În cazul lui Bebs Delavrancea vorbește de „fărâma vie a fetei”, de chipul de „păpușă de porțelan” cu „cârlionți sălbatici” ori, altădată, de „toată mica ei făptură” și „zulufii păpușii”; Sorana Gurian e „copilul plăpând” „miniaturala ei ființă”, „micul ei trup mutilat, la toată gingășia făpturii ei”, ajungând la formularea „problema literaturii fetiței plăpânde”; pentru Lucia Demetrius reține o vorbă a lui Vladimir Lascăr, „Fată mică (așa-i spunea
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
feroviar fără să-i arunce o privire. Se opri lîngă mine și-și ridică ochii, aruncîndu-mi un zîmbet onctuos, șovăitor. Avea o față frumosă, cu bărbie îngustă și părul unsuros și ușor ondulat îi era dat pe spate, cu un zuluf mărunt la ceafă. Purta un papion maro, o haină cu revere maronii lungă pînă la genunchi, pantaloni negri strîmți și pantofi maro din piele întoarsă. Avea un accent molatic și pronunța vocalele oarecum plîngăreț. — Sînteți nou-venit în locurile astea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fâșie până în creștet. Bucla a căzut înfășurată grațios, art-nouveau, în poala fetei, doar câteva fire de păr i-au rămas atârnate de geană, de unde și le-a scuturat cu un clipit. Am continuat, urmând atent bosele țestei, împrăștiind pe jos zulufii moi, până ce întreaga frunte s-a prelungit până la fontanelă. Am defrișat apoi zona din jurul urechiușei stângi (acum am observat cerceii înduioșători de fetiță: trei bobițe rubinii ca de zmeură prinse într-un strop de aur inferior), apoi ceafa, încercînd din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trei bobițe rubinii ca de zmeură prinse într-un strop de aur inferior), apoi ceafa, încercînd din răsputeri să nu privesc litografia bizară tot mai mult dezvăluită. Cei doi mușchi ai cefei au mai păstrat până la sfârșit între ei câțiva zulufi, pe care mi-a fost imposibil să-i retez cu mașina. Am înaintat spre urechea dreaptă, și totul a fost gata când spirala gingașă a perciunelui a căzut și ea, ca un sul rarefiat, pe podea. Țeasta rămăsese cenușie ca și când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
rujul acela ieftin, cu gust de bomboane, pe buzele domnișoarei cu ochi căprui! Sub cerul care gonea ca un fum negru, destrămat, deasupra, era singurul lucru colorat și viu. Doi ochi nerimelați și o gură în formă de inimioară. Câțiva zulufi încrețiți cu drotul fluturând dintr-un batic. Maria zâmbea. Un zâmbet bun și cinstit ca un guleraș alb la o rochie de vară, singura pe care tânăra muncitoare și-o poate permite. Cunoscuta rochiță cu buline și pliseuri. Pentru că nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de șopârlă, se zărea așezată la spineta ce scotea sunete ca la atingerea ușoară a unor andrele. Ar fi fost o fermecătoare imagine a iubirii, dacă sub cocul de abanos, prins în piepteni dulci de baga, pe ceafa delicată, cu zulufi cârlionțați, nu i-ar fi crescut o hidoasă tumoare, cât un cap de nou-născut, buboasă și jupuită, supurând un must gălbui dintre pielițele roze... Mai jos, într-o hală largă ca o gară de cornier și de sticlă, de-a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-și aduse aminte de sine, de misiunea sa, de realitate. Dând să se scarpine-n cap, nimeri marginea de carton poleit a fesului. Și-l smulse furios și-l aruncă pe podea. Pentru că acel cap, înconjurat de aburul unor zulufi sclipitori era, firește, al Suspectei, al prir;esei cu ceafa tumefiată, frumoasă ca nimeni alta și respingătoare ca o vedenie de coșmar. Acum, din tumoarea cât un craniu de nou-născut, exfoliată și picurând, ieșea, zbătîndu-se ușor, o ființă sticloasă. Ofițerul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Sebastian de câte on legenda lor e-ncondeiată din nou de maeștrii sadici și minuțioși ai vremurilor apuse. Abia atunci Vasile deschide ochii cu adevărat, ca să mai vadă doar spatele carului, spătarul tronului săpat în volute și-ncrustat cu pietre semiprețioase, un zuluf ca de piatră, țeapăn în aerul trompe-oeil al verii, o roată care nu vrea să se-nvîrtă și lasă o dungă hîrșită pe pietrele buhvarului. De-atunci orele trecuseră lesne. Pompierul se grăbise să-și ajungă compania și-și luase locul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai multe ori. A doua zi s-a întors mama, lividă, scobită-n obraji cum n-o văzusem niciodată, iar în ziua următoare ne-am dus deja din nou la fabrică după lână. Schimbată la față, luminoasă pe dinăuntru, cu zulufii din dreptul urechilor făcând spirale afinate de-a lungul fălcilor ei slabe, mama s-a apucat de lucru într-o dimineață limpede, cu un cer de aur topit, de parcă slava a mii de serafimi și-ar fi-ndesat penele unele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dintre pulpe. Se culcase-ntre ei, la lumina puzderiei de lumânări micuțe risipite peste tot în dormitor, și se lăsase mângâiată pe toată carnea ei grăsuță, cu pielea subțire și umedă la subțiori, elastică și densă la ceafă, sub ultimii zulufi, de palmele la fel de albe și roze ale celor doi, oricât de diferită le-ar fi fost pielea, apoi se lăsase pătrunsă de sexele ce-și arătau în inimioarele din vârf identitatea carnală. Liesbeth era atât de frumoasă între picioare! Și-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
căci nu-i păsa de fapt nimănui de neînsemnata curvă din cartier, care părea să nici nu aibă, ca toate celelalte, niscaiva rude pe la țară. Tânăra femeie îngenunchie smerită-n fața copilului, care-și întinse mânuța și-i atinse stângaci zulufii din creștet. "Coca", pronunță el cu vocea limpede și totuși voalată a băiețeilor de vârsta lui. Zâmbea inocent, dulce, inconștient de propriul lui destin, incapabil să-și citească numărul de fiară scris pe frunte, și care nu se revelează până
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și blândă a lui Dumnezeu, se contopea și ea deodată în chiar chipul Cocăi, carase văzu o clipă, cu capul dat mult pe spate, ca-ntr-o oglindă concavă care i-ar fi mărit fantastic figura, întinzînd-o pe toată bolta. Zulufii ei, căzând pe umărul stâng, deveniră, când schimbă, fugind, unghiul privirii, priveliștea nepământească a lacului Como, întins între ghețarii veșnici ai Alpilor și presărat pe maluri cu orășele cu nume sonore, Belaggio, Cattenabia, fiecare adunat în jurul clopotniței sale. Și Cattenabia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]