253 matches
-
ascunse lucind ca niște dale împrăștiate, cu poienițe adânci, tăiate de câte un pâlc de brazde calde, peste care se prosternează încet hățișuri stufoase..."; Pe lângă plopii fără soț : "... dezvăluie spațiul concret în care poetul își consumă drama proprie. Criza sufletească, zvâcnetul sentimentului istovit, necazul /.../ în care istoria iubirii incurabile anunță amalgamul neliniștilor trăite de poet" ș.a.), chiar dacă motivele inspirației pot fi identificate în biografia poetului. Ar fi și caraghios să-l imaginăm pe Eminescu tot trecând pe sub plopi și așteptând ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
grăbi să le impute unei mașinațiuni tenebroase sau unor intenții machiavelice atît de mare e orgoliul inteligenței noastre. Ea s-ar simți vexată dacă ar fi nevoită să pună unele consecințe grave pe termen mediu și lung pe seama unui simplu zvâcnet din bărbie sau pe a unui moment de absență. Che Guevara abia ajuns în Bolivia și hotărând in extremis, pe baza unui simplu zvon, o schimbare a zonei de operațiuni, ceea ce l-a făcut să plece din zona Beni, prevăzută
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
într-o tăcere țiuitoare, stă team în fața unei uși închise, cu mâna la fruntea care îmi zvâcnea dureros în urma loviturii neașteptate, stăteam cu ochii strâns închiși și mintea mea hoinărea pe valurile unei mări în care eu înotam, fericită, iar zvâcnetul valurilor de mare din ochii mei închiși însoțea zvâcnetul frunții mele îndurerate... Ce caraghioslâc! A trebuit, până la urmă, să deschid ochii și să revin cu picioarele pe pământ. Doar acum suntem în ianuarie, mă aflu în toiul iernii și la
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
închise, cu mâna la fruntea care îmi zvâcnea dureros în urma loviturii neașteptate, stăteam cu ochii strâns închiși și mintea mea hoinărea pe valurile unei mări în care eu înotam, fericită, iar zvâcnetul valurilor de mare din ochii mei închiși însoțea zvâcnetul frunții mele îndurerate... Ce caraghioslâc! A trebuit, până la urmă, să deschid ochii și să revin cu picioarele pe pământ. Doar acum suntem în ianuarie, mă aflu în toiul iernii și la sfârșitul unei plicticoase vacanțe școlare - deși, mă rog, trebuie
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu știu dacă mi se potrivește, dar nu contează. Miroase frumos. închid din nou ochii, îmbătată de parfum. îmi aduc aminte iar de visul în care te-am întâlnit, Edo. îmi revine în nări mirosul mării și resimt în tâmple zvâcnetul valurilor. Oare de ce mă urmăresc visele atât de mult? în realitatea de zi cu zi, mi se pare totul minuscul, inconsistent, fragil și mereu pe punctul de a se destrăma, și atunci poate că îmi găsesc singurul rea zem în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în van. Minunata lui idee despre sine, că este invin cibil și etern, se dovedise a fi fost o jalnică utopie. O uto pie de care nu se putuse agăța nicicum în instopabila lui cădere. Merse înspre mare, atras de zvâcnetele ei. Dar valurile nu se zăreau, se zărea doar spuma albă licărind ici și colo, în ritmul zvâcnetelor regulate ale mării, ca niște bătăi de inimă uriașă și nătângă. Se apropie de țărm înfrigurat. Tălpile lui goale atingeau din ce în ce mai nesigure
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o jalnică utopie. O uto pie de care nu se putuse agăța nicicum în instopabila lui cădere. Merse înspre mare, atras de zvâcnetele ei. Dar valurile nu se zăreau, se zărea doar spuma albă licărind ici și colo, în ritmul zvâcnetelor regulate ale mării, ca niște bătăi de inimă uriașă și nătângă. Se apropie de țărm înfrigurat. Tălpile lui goale atingeau din ce în ce mai nesigure nisipul umed. Atunci zări în față o mișcare surprinzătoare și se concentră să vadă mai bine. Nu, nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
parte în larg, înotând din ce în ce mai repede, cu mișcări ample de bras și dispărând la orizont. Marea agitată de brațele ei subțiri și albe își potoli dintr-odată freamătul și Edo căută disperat cu privirea o urmă de viață în jur. Zvâcnetele valurilor încetaseră ca prin farmec și totuși Edo continua să audă un zvon deasupra capului. își ridică privirea, neînțelegând, și zări deasupra sa plutirea violetă înspre larg a câtorva nori solitari. își întoarse ochii cenușii spre mare, scrutător. Unde dispăruse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ciorapii, intră Eduard, cu sarafanul și bluza mea în brațe. Se așază pe pat lângă mine și mă mângâie. — Nu mă atinge, îi șoptesc, fără să-l privesc. Te rog frumos, nu mă atinge! N-aș suporta să-mi simtă zvâcnetul mușchilor și tremurul continuu al pulpelor. îmi iau hainele și mă îmbrac cu greutate. Eduard se ridică din pat și se îndreaptă spre mica lui fereastră, cu jaluzelele trase. — Vrei să deschid geamul? mă întreabă, cu o voce blândă. — Nnu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ușor sărat, care îl învălui cu neașteptată blândețe, chemător. Trebuia să iasă neapărat din casă! își trase pe el un pulover subțire și porni înspre chemarea surdă a mării. Zărea spuma albă a valurilor licărind ici și colo, în ritmul zvâcnetelor regulate ale mării, ca niște bătăi de inimă uriașă și nătângă. își aminti dintr-odată de zvâcnetele trupului Clarei, atunci când o ținuse în brațe. De-abia atunci își aminti cum o ținuse în brațe pe Clara, cum o sărutase și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe el un pulover subțire și porni înspre chemarea surdă a mării. Zărea spuma albă a valurilor licărind ici și colo, în ritmul zvâcnetelor regulate ale mării, ca niște bătăi de inimă uriașă și nătângă. își aminti dintr-odată de zvâcnetele trupului Clarei, atunci când o ținuse în brațe. De-abia atunci își aminti cum o ținuse în brațe pe Clara, cum o sărutase și făcuse dragoste cu ea. Uitase acest mic amănunt al scurtei lor relații, era un amănunt nesemnificativ, comun
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Niciodată, niciodată nu-i spusese cineva atâtea cuvinte de laudă. în afară de Clara, firește. Marea tăcea lângă Eduard, necutezând să se miște pentru a nu-l tulbura. Ai fi zis că e lipsită de viață dacă nu i-ai fi auzit zvâcnetul în surdină al inimii. Un vuiet abia simțit se auzi de sus. Eduard înălță ochii spre cer. Zări plutind spre el un nor alb, cu conturul unei vietăți cu un corn în frunte. Nu, nu putea fi adevărat. Cum să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Sau poate era o părere... închise ochii, ascultând vuietul și lăsându-se pătruns de aerul pe care îl simțea de o consistență nefirească, de mătase. Ae rul îl atingea ca o epidermă răcoroasă și vuietul neștiut, care se suprapunea peste zvâcnetul mării, îi încânta auzul. Zâmbi și deschise ochii. Privirea lui cenușie se opri mirată asupra unei pietre albe și ovale care părea să îl aștepte jos, chiar lângă talpa piciorului beteag. Eduard se aplecă și luă în palmă piatra netedă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dorea să mănânce, chiar dacă ce voia el se dovedea a fi mai puțin bun decât ceea ce ajungeau Într-un sfârșit să mănânce. Și-n fiecare an se mustra că este netot și Încăpățânat, Însă tot nu reușea să-și stăpânească zvâcnetul de iritare pe care Îl simțea când venea și descoperea că meniul era deja stabilit și comandat și că nu fusese consultat la comandarea lui. Ego masculin Împotriva unui alt ego masculin? Sigur, nu era nimic mai mult de-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
spre stânga, desfăcându-se asimetric pe alocuri. O mulțime de cârnăciori și clătite savant asamblate mai înainte acum fluturau în toate direcțiile, descoperind părul rar, seboreic și sur de dedesubt. Buzele strânse, bărbia cu dâre de salivă, ochii îngustați și zvâcnetul sacadat al fălcilor completau imaginea nu tocmai exemplară pentru un cadru universitar. Cei doi o priviră blocați. Domnul Cuzbășan preluă inițiativa, destul de jenat de prezența nedorită a Veronicăi. Dar n-avea ce face, secretara se afla chiar în biroul său
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cărbunari, așa că, în timp ce tinerii dormeau răpuși de oboseală, eu împreună cu Gundo am stat de veghe, rezemați de pragul ușii. M-am uitat atent la Rotari: somnul îi era agitat, și fața, palidă de chinurile și întunericul temniței, deseori brăzdată de zvâcnete și tresăriri. După-amiază când, în sfârșit, s-au trezit, s-au dus să se spele la râu. Păreau să-și fi revenit, mai puțin cel pe nume Massellio, a apărut un cărbunar care ne-a făcut semn să-l urmăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
momente de frică și de durere, se trezește pe neașteptate eliberat de ele. Așa că am lăsat să treacă ceva timp înainte de a-l aborda. L-am găsit la râuleț, unde-și dădea cu apă rece pe față, cuprins de un zvâcnet continuu, răsuflând ca după o milă de alergare și alb la față precum moartea. Am îngenuncheat lângă el și, când mi-am dat seama că dădea semne de sufocare, căci, cu cât i se întețea respirația cu atât simțea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și coaja-i Și totuși gusta bucuria verii și-i este frică de tristețea iernii, La fel, pe-ale mormîntului tărîmuri, nimeni întunecatul seamăn nu-și cunoaște Deși se-mpărtășește dintr-ale lui îngrozitoare chinuri și înapoi i-întoarce suferință, Zvîcnetul, durerea, spasmul, în chinuri ce sufletul îl răscolesc. 100 [Nu astfel ferecat, Prințul Luminii-acum întunecatu-s-a, rătăcind printre Spiritele Ruinate, cîndva Copiii lui și-ai lui Luváh Copii: Căci Urizen privit-a grozăviile Abisului, rătăcind...] Năprasnicele siluete și priveliști
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
poți declara public în orice moment al existenței tale. ,Epurarea de sentimente" m-a ajutat să-mi delimitez mai clar registrele scrisului. Publicistica e una, literatura e alta. Experiența de gazetar este benefică pentru un scriitor, pentru că îl conectează la zvâcnetul actualității, în același timp, comportă niște riscuri: îți amplifică scrupulele, te învață să arunci mereu priviri peste umăr. Acest reflex, în literatură, uneori devine o frână. Și despre critica literară prea intens practicată se poate spune că îți erodează spontaneitatea
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
În absența stăpânilor). Încerc să umplu aici un gol în trasarea unei evoluții. În acest scop folosesc notații din anii trecuți, care-și mențin, actualitatea. Cine vrea să ghicească adevărata lor înfățișare de "posedați" ai Forței trebuie să aștepte deci zvîcnetul de autoritate. Nu ne lasă însă autorul să anticipăm dezvăluirile? Nu găsim și în perioada mutei și uniformei acumulări indicii asupra pornirilor impulsive a1e personajelor? Un observator indiscret surprinde cîte ceva din tulburele proces mistuitor, dacă se află în preajma lor
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
și din Pensiunea doamnei Pipersberg, romane înseriate, primul apărut în 1934, următorul în 1936 (așadar, în plin "banchet" al genului...), unite în reeditarea recentă de la Polirom, atinge, țintit, extremele: beția sîngelui, în cărnurile pofticioase, poftite și, de partea cealaltă, ultimul zvâcnet trezit de cuțit inimii deja neînstare să mai bată. Proza lui Bonciu, ręveur solitaire, speriat de lume ca un prunc de visele rele, e un jurnal de bacanale și de iubiri mediumnice pentru fetițe-femei, dăruite, în sfîrșit, amantului postum. Experiențe
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
cred că îl fac nu mai lasă lectorul așa cum l-a găsit. O cută întrebătoare pe frunte, un neînțeles trecut prin cuvînt în lumină, o formulă nouă, o idee invoaltă, un urlet unic sau un zîmbet plin și neașteptat, un zvîcnet cald sub tîmplă, o bucurie tandră și voit întrebătoare ca și cînd, metabolic, lumea interioară s-a clarificat sau tocmai se clarifică măcar cu o centimă purtătoare de sens. Lectura ca un schimb acut și irepresibil de alertă, de emoție
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
îl lasă pe cititor cum l-a găsit, cel mult mai obosit în cazul în care are răbdarea de a parcurge volumul. Acolo unde există enumerări, acolo nu poate fi alertă, ci doar cortegiu flasc de sintagme banale („bucurie tandră“, „zvîcnet cald“ etc.), uimitoare fiind neputința autorului de a anticipa impresia pe care o lasă. E un fel de ecranare afectivă care îi dă iluzia că scrie încordat și fluent, cînd tocmai aceste două condiții lipsesc din paginile de față: tensiunea
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
un nechez cîte un tropot de copită ori un simplu fir de păr din coama răspîndită odinioară pe zarea triumfală cum austrul fiecăruia i se cuvine propriul cal troian, așa e? și dacă nu măcar o scamă o privire-ntîmplătoare lascivul zvîcnet al celui mai netrebnic nerv țandăra unei secunde un atom cel mai mărunt și mai bicisnic din semnele de dăinuire ce ne-ar îndreptăți a fi ce n-am putea fi niciodată.
Amintire homerică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6011_a_7336]
-
te glupăvi. Ușurel, ușurel, omilenicule. Olmazul e pe-aproape." Cei doi bătrâni dormeau duși. Mângâiam olmazul. Simțeam cum Mașa se deschide tot mai mult. Aproape că-i auzeam cartilagiile fine cum pocnesc înfundat. Catifelate tresăriri de lujer încordat, topindu-și zvâcnetul în gemete înfundate. Caimacamul înlemnise. Mașa își culcase urechea peste el. Tresări încordat când pistruiata își răsuci ușor capul și-l sărută, într-o fulgerare de secundă. "Vin arhistratizii", șopti el sufocat. M-am ridicat. Mașa a gemut ușor. Și-
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]