1,209 matches
-
dimineață, devreme, apăsând clanța porții de la grădină, tra versând iarba verde, care la ora aceea (5 să fie, oare?) pare cenușie, poate desculț, poate nu... Pașii lui din ce în ce mai aproape, ochii ei căutându-l pe geamul murdar de ceață, privirea lui zvâcnind până la ea și durerea bruscă de cap, de tâmple, de inimă care-i spune că da, el e, înainte ca ochii lor să se întâlnească, înainte să-și simtă, din nou, cerul gurii năpădit de un gust ca de piersică
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
un nou capitol. Poate asistolă. Ești pregătit? Nu? Începem. Continuăm până când te stoarcem complet de puteri, până când plăcerea cea mai mare e amintirea de-a dreptul preistorică a unui timp în care te întindeai până-ți pârâiau oasele, în care zvâcneai, dimineața, din pat, în care te aplecai neimplicat să culegi o scamă de pe covor, aproape inconștient de complexitatea mișcării, de mușchii, oasele, nervii, tendoanele care funcționează, pardon, care funcționau perfect sau, mă rog, atât cât să traducă intenția în gest
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
atunci. Să... să-mi zici dacă mai e ceva. Nu o condusese. Ușa se închisese aproape fără zgomot în urma ei, dar pașii care fugiseră pe scări îi sunaseră cunoscuți. Nervoși. Rapizi. Pașii unui om cu obraji foarte roșii, căruia-i zvâcnește capul și-i ard vârfurile urechilor. Opțiunea de a alerga pe scări după ea. Ridicolă. De domeniul unui trecut bărbierit și cu cămăși curate. Post it-ul abandonat pe covor. Amintirea turmalinei. Alex, Alex depevremeacânderaufrați. Gândul că pe ei doi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
audă și să le vadă, ca pe exponatele niciodată date la restaurat dintr-o sală de muzeu cunoscut. Dar nu entuziasmul, nu pasul ei care trecuse ușor peste pervaz, nu silueta care deschisese energic fereastra cât ea de înaltă și zvâcnise afară, acolo unde (Alexandre abia acum băga de seamă), tentacular, dezordonat revărsat în frunze cu zimți ca de hașură se întindea nu o grădină, ci un parc englezesc veritabil, într-o paragină (romantică și ea) aproape minerală. N-am știut
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
păr, să citească în cinci graiuri ale pământului, să se roage în arabă și în latină unui Dumnezeu fără chip și să-și ungă trupul cu uleiuri înmiresmate așa încât așternuturile să-i păstreze parfumul mult după ce forma trupului ei a zvâcnit dintre cearșafuri, Isabel nu s-a căsătorit cu Abd al-Aziz. S-au reîntâlnit, da, nu la apus, ci într-o dimineață, în grădina de portocali sub care putrezea trupul lui Theodomer și nu, nu au plâns, ci s au iubit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mulțumi să le pîndească din spatele copacilor. Urmărindu-le înaintarea lină, străduindu-se să le ghicească intențiile, mișcările, ascuțindu-și auzul și concentrîndu-și privirea, Lupino se simți vînător. Încetul cu încetul, sîngele i se ridică cu furie spre tîmple, unde-i zvîcnea nebunește. Instincte ancestrale îl acaparară. Era el, fiara, prădătorul născut din cine știe cîte generații de lupi cruzi, față în față cu provocarea supremă: prada. Chemarea sîngelui se dovedea de necontrolat. Și, pentru că toți lupii o fac, avea să pîndească
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
singură, dar cum ar fi putut când nu avea toate detaliile? Putea doar să intuiască, dar la fel de bine adevărul putea să fie altul. Se pregătea să se întoarcă în casă când auzi zgomotul făcut de o mașină. Inima începu să zvâcnească în piept. Primul gând: Străinul. Din doi pași ajunse iarăși la poartă. Mașina neagră opri în fața Karinei, din ea coborând Ana. O ușoară dezamăgire întunecă verdele ochilor ei, dar imediat strălucirea bucuriei îi luă locul. O chemase, venise. - Eu mor
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
închiși. Îl lăsă și pe acesta să cadă peste mormanul de obiecte inutile. Mâinile șovăitoare prinseră și ultimul obiect vestimentar care îi mai acoperea trupul firav, scoțându-l timid. Obrajii se înroșiră brusc văzându-și goliciunea în oglindă. Inima îi zvâcnea, urechile îi țiuiau. „- Ți-e rușine de tine? Sau ți-e teamă că ceea ce vei descoperi nu va fi pe placul tău?” Niciodată nu fusese mulțumită de ceea ce văzuse în oglindă. Da, de aceea evita să se privească goală, în
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
îi curgeau pe obraji, udându-i prosopul pe care îl ținea strâns sub bărbie. Se ghemui pe partea stângă continuând să-și înfigă unghiile cu putere în prosopul vinovat de stânjeneala pe care o trăia în acele momente. Inima îi zvâcnea dureros, iar din când în când era străpunsă de săgeți invizibile, dureroase. Erau acele momente în care abia mai putea respira. „- Oprește-te! Te rog, oprește-te! Vreau să te oprești! M-am săturat de tot ce-mi oferi. Vreau
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
eroice în a face poeme, ori picturi, ori simfonii; vom vedea în noaptea asta". Iată noaptea și Apolodoro în vestibul se simte mai îndrăzneț, romanul său atrăgându-l înainte, în timp ce umbra lui Federico îl împinge înapoi. Inima începe să-i zvâcnească în cap, o apucă pe Clarita și o îmbrățișează bine, lăsându-se și ea. Sunt cuceritor, hotărât, masculin." Mă iubești? Deja o știi, dar lasă-mă... lasă-mă... Și strângând-o la piept, cu o voce sufocată: Deja o știi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
el duce paharul cu gin tonic la buze. Așteaptă ca el să-și plimbe lichidul prin gură și să-l înghită. Așteaptă exact momentul în care lichidul va aluneca în jos pe esofagul lui. Așteaptă ca protu beranța aia să zvâcnească. Și exact asta se întâmplă. Și atunci, Picioare-Strâmbe simte cum un fior îi săge tează pântecul și îi coboară fulgerător până la anus. Într-un punct G numai de ea știut. Măcar atât să-i dăm acestei femei nefericite. O notă
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
Și-a dus o mână la frunte și și masează baza nasului. Exact între ochi. Degetul mare și arătătorul strâng osul nasului, încercând să se atingă între ele. Și totul e mult prea plictisitor. Deodată, nebuna are o inițiativă spectaculoasă. Zvâcnește ca un pește care vrea să scape. Pescarul nu-i acolo. E departe. Nebuna rămâne în așteptare. Într-un soi de anticipare a ceva ce trebuie să vină, dar cine știe dacă o să vină și în mod sigur că vreodată
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
să mă mângâie. Dacă mi-o iei acum, am să mă îndrăgostesc de tine, i-am spus. Și-a desfăcut centura, mi-a deschis cureaua, a tras fermoarul și s-a aplecat. Conduceam încordat, ca beat, după o noapte nedormită, zvâcnind din bazin, dând mașinii impulsuri și bâțâieli peste limita de viteză. Foarte rapid, geamurile s-au aburit pe dinăuntru, nu mai vedeam decât vag, dibuind doar că șoseaua era tot liberă, iar mirosul ei de piele desfăcută îmi îmbâcsea treptat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
tu ai pleda reforme agrare în Senat. — Uite-o, i-am zis, arătându-i o bacantă cu păr de Meduză ce se ondula singură printre dansatorii de pe ringul noului bar trendy din Cartierul European, unde eșuaserăm, Le Goupil en Chaleur. Zvâcnind din șolduri pe ring, menada ne privea, și amândoi am ridicat paharul spre ea, rânjind. A venit direct, traversând mulțimea stroboscopică într-o impecabilă linie dreaptă, ca o viespe nocturnă. — Vă uitați la mine, zice, pronunțând cu accentul ăla italian
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
își îndreptă gândul spre ceea ce vorbise cu preotul și spre imaginea Logosului care poate că fermenta chiar în acel moment sub picioarele sale. Se opri brusc din buimăceala cavernoasă pe care i-o pricinuia imaginea limbii îngropate și inima îi zvâcni în gât când văzu că umbra femeii zeloase, care-l liniștise până atunci, se lăsase cu totul la pământ. în ciuda spaimei ce l năpădi dintr-odată, ori poate tocmai ca să-și domolească acea spaimă, se apropie tiptil, fără să aprindă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
masiv, de carne dospită, aluneca precum un calup de grăsime pe lemnul peretelui. Când îi auzi gemând, venind din toate părțile, Celebi înțelese că e încolțit. Lovi cât putu în capul celui care încerca să urce, apoi sări jos și zvâcni orbește, răsturnând un trup rece și rău închegat ce încerca să-l prindă. Alerga acum fără nici o țintă și răcni sălbatic când își simți piciorul lunecând și ducându-i se în jos. își sparse capul izbind în ceva în fundul gropii
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și m-am dus pe Chicken Street, la dugheană. Jamsheed dormea liniștit, cu gura întredeschisă, respirând greu, învelit într-o bocce luță, gata de luat la drum. Când i-am pus perna pe față a împietrit o clipă, după care, zvâcnind, a început să lupte umflându-se, tot trupul lui un mădular sculat. S-a zbătut furios, dreapta-stânga, sus-jos, bombând pieptul atletic, încordând cioatele, iar când a căzut pă tura de pe el i-am văzut erecția monstruoasă. Când a abandonat și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
sfiește niciodată să le înfigă în mine, sunt momente în care aproape că le văd cum împing carnea și caută să ajungă la lumină. Parcă se și întunecase afară sau mi se pusese mie o ceață neagră pe ochi, îmi zvâcneau tâmplele, iar inima făcea nazuri și vroia să ajungă neapărat în gât, pentru a urca apoi, încetul cu încetul, către gura mea făcută pungă. Lord, bineînțeles, lătra. Ca o pușlama nesimțită, cu blana udă. Lătra îngrozitor de tare. Acum cred că
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Îl cuprinse diperarea. Căzu În genunchi și Începu să plângă În hohote. Lui Dumnezeu i se făcu milă de omul acesta, bărbat În putere și atât de nenorocit. Văzu că nu mai poate de ostenit, genunchii Îi tremurau, tâmplele Îi zvâcneau. Și se gândi să-l ajute cumva, să-și caute copilul. Dumnezeu pe dată Îl transformă Într-o pasăre. Iar pasărea aceea Își luă zborul și zbura prin pădure strigând cât putea de tare: -Cu-cu! Cu-cu! PRIVIGHETOAREA Odată toate
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ieși pe terasă. Era trecut bine de miezul nopții și luna strălucea aleile albe, nefiresc de albe. Porneau din capătul celălalt al parcului și se adunau în fața terasei. Erau ca niște șerpi fosforescenți. Se așeză în fotoliul de răchită. Îi zvâcneau tâmplele de atâtea gânduri. Într-un târziu își spuse, ca o eroină de roman americană: "mâine e o nouă zi. Am să văd ce-o să fac mâine!" Când se trezi, își luă cheile și plecă în oraș. Merse pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ci ținutul imaginar al Marianei Codruț, o insulă încă nescufundată a cuvintelor vitalizante: "sunt un Robinson,/ de insula cuvintelor salvat, ultima patrie./ cele poroase și seci, recifuri neprimitoare,/ nici de foame nu țin, nici setea n-o taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur.// în lumea irigată de sângele lor/ arbori roșii cresc dintr-un punct/ și-n ramuri explodează
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
ci ținutul imaginar al Marianei Codruț, o insulă încă nescufundată a cuvintelor vitalizante: "sunt un Robinson,/ de insula cuvintelor salvat, ultima patrie./ cele poroase și seci, recifuri neprimitoare,/ nici de foame nu țin, nici setea n-o taie./ altele însă zvâcnesc viu ca peștii:/ incizii le fac la-ncheieturile moi,/ pe întuneric,/ pe-ascuns,/ ca hoții,/ ca drogații/ și viața în venele mele o picur.// în lumea irigată de sângele lor/ arbori roșii cresc dintr-un punct/ și-n ramuri explodează
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
primară bine regizată.Poetul își arată, ca să zicem așa, mușchii, bicepșii metaforici bine încordați: "Pe o blană de lup ne-am desenat sîngele / Cu o dîră de nisip ceresc" (Baladă veche). Sau: " Ca vinele la încheietură, sub zăpezi / Ne-au zvîcnit cărările în labirint" (ibidem). Sau: "Cum după o lungă hibernare simțurile-mi / Se desfrînează la un banchet ceresc" (Aievea). Sau: "Zeii scăpătați potcovesc armăsari păgîni" (ibidem). Sau: "Răsufletul meu află funingini de infern" (ibidem). Sau: "țițeiul instinctelor se năpustește / Cu
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
cum la crearea lor contribuie maeștri ai efectelor, este cu neputință ca, văzând ce se întâmplă unuia și altuia, vesel și destins cu o clipă mai înainte, un fior de gheață să nu-ți cutreiere torsul, tâmplele să nu-ți zvâcnească. Iar dacă mai ești și sensibil, sentimente de culpabilitate, de angoasă, depresie să nu te prindă între pietrele lor de moară. Ideea este, firește, că fiecare își alege emisiunea care îi place. Lui Stalin îi plăceau filmele cu cow-boy, mie
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
se poate pretinde, obiectiv, unei consoarte. Restul se negociază. Bucureștii mirosurilor de mâncare ieșeau pe un geam, Bucureștii cârciumilor și birturilor populare, orașul în care puii de găină se tăiau la colțul străzii, iar olteanul cu cobilița aducea peștele încă zvâcnind la poartă, în timp ce blocurile de gheață soseau cu camionul cu cai rămân fotografiați în memoria octogenarului. Dacă îi pici în gheare, îți va vorbi de finețurile de la Dragomir Niculescu, de mezelurile de la Rocus și Pațac, de șunca cu silitră, preparată
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]