503 matches
-
genunchi dumicând din minunea fără de care mai săraci am fi fost de nu ne întorcea lama cea dintre cuvinte - rugina dată-n sărut, iezerul clocotind - rana Bacovia-n toți și în toate dor de Bacovia în toate gangurile te va aștepta zvâcnirea la încheieturi a mâinii pe chitară - iubita mea - lepădate la răscruci oglindă pieptene și năframă soarele gâlgâie la orizont dar numai tu numai tu îmi ești rană șerpuitoare străzi nu mă mai cunosc brichetele abia se aprind într-un colț
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
insulte prea tandre - subliniezi coada cometei cu nostalgie ratele ți le-ai plătit - vine toamna prin scorburi de mană și de ambrozie te-am însoțit cât o rază încinge-un peisaj sugrumat printre blocuri soare tomnatic suie pe tâmple mutilate zvâcniri, mută zarul din jocuri doare mult când spun "apă" sau "pâine" sau "sânge reverberat în rază" claviatura surâsului arde-așa pur în autumnala amiază - a neprihană a începuturi cheamă ceva ce-n cuvinte nicicând nu se mistuie ci totuși mocnește
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
în spate/și ridic piciorul amorțit pe marginea mesei/mișc încetișor degetul mare ieșit din ciorapul rupt- mă trec fiori)" sau ,(în fiecare noapte beau/un pahar de ceai negru/mă așez pe pat/cu fața în jos/îmi ascult zvâcnirile inimii/și îmi închipui că/sunt îndrăgostit)" sau poemul-fetiș, Amărăciune: ,mi-am scos degetele din urechi/și pe urmă le-am băgat în gură", urmat de poemul-vedetă, Reverență: ,(m-am aplecat și/mi-am smuls covorul/de sub picioare)." Cu riscul
Cercul poeților în curs de apariție by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10039_a_11364]
-
2205 din 13 ianuarie 2017. Am deszăpezit gândurile prinse-ntre troiene, în suflet pâlpâie lumânarea ce picură amintiri, altă iarnă își cerne fulgii peste umeri și gene, dar parcă a fost ieri când mă topeai în priviri. Ți-am simțit zvâcnirea aripilor în preajma-mi, adierea ce mi-a răvășit păru-n prag de iarnă, mult mai târziu, am înțeles rostu-ți din lacrimi, dar mi le-ai dăruit ca perle,-n ultima toamnă. Încă, te doare zbuciumul și frământare mea, destinul ne-
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
Eminescu, căci ... Citește mai mult Am deszăpezit gândurile prinse-ntre troiene,în suflet pâlpâie lumânarea ce picură amintiri,altă iarnă își cerne fulgii peste umeri și gene,dar parcă a fost ieri când mă topeai în priviri.Ți-am simțit zvâcnirea aripilor în preajma-mi,adierea ce mi-a răvășit păru-n prag de iarnă,mult mai târziu, am înțeles rostu-ți din lacrimi,dar mi le-ai dăruit ca perle,-n ultima toamnă.Încă, te doare zbuciumul și frământare mea,destinul ne-
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
strunele vremii de vis spre Măgura Vadului de la Ogrădeasa privind în anii copilăriei zvântată pe umeri ca o cădere în brațe când bucuria te ninge cu fulgi de surâs vara se revărsa cum o cascadă în fiecare privire în fiecare zvâcnire și uneori norii înveseleau pământul cu frunțile lor aduse din cer în umbră de departe pădurea îmi picura pe mâini sucul ei verde Ogrădeasa și azi îmi picură muguri de flori din anii fragezi ai copilăriei când iarba cu fruntea
OGRĂDEASA ȘI MĂGURA VADULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385282_a_386611]
-
formă pură. Cu cât poate crește imensitatea unui suspin, dacă valurile au construit un palat, iar spuma lor un submarin? Arheologii au descoperit frunza pe ocean și viermele a început să cânte „Vals vienez” suflând într-o mare înecată în zvâcnirea unei inimi. Iată câtă expresie! Și când te gândești că toate acestea trebuie să „impresioneze ochiul”! Când „A-și schimba înfățișarea” s-a intersectat cu „Radiația electromagnetică”, sub aura ontofaniei frunzei pe ocean, Lumina a lăsat munții de capul lor
ARTA CUVÂNTULUI (I) de MARIA COZMA în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361224_a_362553]
-
ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Am deszăpezit gândurile prinse-ntre troiene, în suflet pâlpâie lumânarea ce picură amintiri, altă iarnă își cerne fulgii peste umeri și gene, dar parcă a fost ieri când mă topeai în priviri. Ți-am simțit zvâcnirea aripilor în preajma-mi, adierea ce mi-a răvășit păru-n prag de iarnă, mult mai târziu, am înțeles rostu-ți din lacrimi, dar mi le-ai dăruit ca perle,-n ultima toamnă. Încă, te doare zbuciumul și frământare mea, destinul ne-
POEM DE IUBIRE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385058_a_386387]
-
este clipa stelei în cădere... Nopțile-mi sunt lungi, reci și înălbite Sufletul mi-e greu la ceas adormit... Amintiri muiate-n clipe rătăcite Le ascund, tăcută, în gându-mi obosit. Trecătoare-i viața din inimi ce mai bat Cu zvâcniri de aripi ne-nălțăm spre Cer. Trăiri veștejite gându-mi îl străbat Viața asta toată se pierde... în Mister. Părerile de rău, când gândesc la Viață Cât de scurtă este, mi-amărăsc ființa. Ochii vor să plângă dar inima mă
A FI CĂLĂTOR PE ACEASTĂ LUME de DOINA THEISS în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384323_a_385652]
-
citește nimic” și nu reprezintă o instituție care „da bani” și nu e „fabrică de diplome”. Analfabetul cu banii statului pe mâna, fără pretenții de cultură sau... omenie. Pentru aceste vremuri, pentru aceste locuri, efortul și realizările noastre reprezintă o zvâcnire social - cultural - literară care va rămâne unică. Mi-a fost hărăzit să rămân unic și prin cele 9 interviuri cu președinți de stat, 14 prim miniștri, principalele fete bisericești și multi, foarte mulți miniștri și parlamentari. Când voi putea fi
MERIDIAN CULTURAL ROMÂNESC, REVISTĂ INTERNAŢIONALĂ DE CULTURĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384635_a_385964]
-
pe clipe călcând. Goana de simțuri crescânde, Zbor de cuvinte absurde, Cumul de gânduri mărunte, Sapă adâncul, văzduhul surpând, Amorțind sentimentul candid în zeflemea. Oftează acum, amăgind pasiuni ancestrale, Ruga spre ceruri, abisuri uitând, Mistuire de doruri amare, Fulger de zvâcniri bizare, Eșecuri de lungă așteptare, Se-nfruptă din trupul arzând, Culminând cu atingeri voit arbitrare. Tânguire în noapte, pătimașa chemare, Tropot de plăceri carnale, urlând, Dezmăț de săruturi lungi, senzoriale, Îmbrățișări grăbite, superficiale, Sublim prelungit în dureri neoficiale, Contopire de
CHEMARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383962_a_385291]
-
cu soare. N-apucă bine să plece pe stilul nou din calendar, că revin din paisprezece, opt ,,babe", cu-același dar. Când vremea-i cu promoroacă, prin an prevede trăire, precum babă zgripțuroaică, ce își dezvăluie fire. Într-o ultimă zvâcnire, fulgii de nea fac ritual, să rămână-n amintire, cu anotimpul hibernal. „Baba", când soare zâmbește și vremea e călduroasă, omului îi prevestește trăirea prin an, frumoasă. Că anul va fi rău sau bun, este un zvon păstrat în mit
Editura BabelE DIN MITOLOGIA POPULARĂ de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383354_a_384683]
-
m-ar putea deconspira, le rupeam. Cu toată îmbătrânirea memoriei și azi recitesc în gând din versurile care nu au fost niciodată dedicate unei persoane anume. Mi-e dor de această înțelepciune, vorbesc de dedicații, dar regret distrugerea primelor mele zvâcniri literare. O singură dedicație, la bătrânețe, care, izvorâtă dintr-o frumoasă prietenie, unică cum i-am spus, s-a terminat din păcate în coadă de pește. Au fost momente când mă tenta să-i citesc și eu ceva lui Titus
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
transformaseră într-o armată de dezrădăcinați fără țară și fără speranțe. Împrăștiați prin douăsprezece țări, fără căpetenii, înfruntându-se uneori între ei din cauza unor vechi neînțelegeri, imohagii erau condamnați la dispariție; probabil că eroica aventură a tatălui său fusese ultima zvâcnire dinaintea morții. — Nu înțeleg, murmură într-un târziu, ca și cum ar fi vorbit cu el însuși. Chiar nu pot să înțeleg. — La ce te referi? — La apatia poporului nostru. Suntem oameni puternici, temuți și inteligenți, iar dacă ne-am uni, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
voi care nevăzînd nimic vă grăbiți să demonstrați. Ei bine, imaginați-vă acum, vă rog, Încercați să vedeți un havuz Într-un scuar dintr-o mică așezare răsăriteană, o calmă oră de seară cu ciorchini de glicină și acolo sub zvîcnirea vioaie a apei o fată goală; Încercați să simțiți răcoarea parfumată a pielii ei, acel trup oval și lunecos sub stropii zglobii ca și cînd zilele de mult s-ar fi Întors cu adevărat, ca și cînd nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Împovărător, de atîta Încremeneală a trupurilor, ori cînd mai palpitase lutul trupului, cînd mai fojgăiseră oasele, căci velința putredă și rugoasă se mîncase de la duritatea diamantină a stîncii grotei. Zăceau cu fața-n sus În tihna tihnită a adormiților, iar zvîcnirea membrelor În bezna vremilor muruise velința jilavă de sub ei, mușcînd urzeala părului de cămilă, care se mîncase temeinic, așa cum doar apa sapă În piatra dură. Zăceau cu fața-n sus În bezna beznelor din dealul Celionului cu mîinile Împreunate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
beznă. Am simțit cum niște degete reci mi se strîng În jurul inimii. Două sute de viori izbucniră pe ecran, urmară Împușcături, strigăte și scena se adînci În tenebre. Pentru o clipă, parterul dispăru În bezna absolută și nu putui auzi decît zvîcnirile care Îmi răsunau În tîmple. Încetul cu Încetul, o scenă nouă se ilumină pe ecran, destrămînd Întunericul din sală În aburi de penumbră albastră și purpurie. Omul fără chip dispăruse. M-am Întors și am putut vedea o siluetă Îndepărtîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
în: Ediția nr. 269 din 26 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ÎN LINIȘTEA NOPȚII... În liniștea nopții subtile, Mă cuprinde dorul cerului senin, Semănând gânduri juvenile, De pe un tărâm atunci virgin. Îmi scot inima în palmă, Să-i simt plăcutele zvâcniri, Are o bătaie foarte calmă, Aruncă lumină și sclipiri. Îmi vine al somnului fald, Prezentându-te pe tine pură, Cu zâmbet liniștit și cald, Aducându-mi în suflet căldură. Mai arunc peste poza ta o privire, Chipul tău mă impresionează
ÎN LINIŞTEA NOPŢII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361438_a_362767]
-
Ilie al Ioanei cânta, pe copacii tăiați din curtea noastră, au început să crească niște lăstari cu frunze. Eu cred că la auzul cântecului din caval, copacii tăiați vroiau să trăiască și trimiteau spre soare câte un lăstar, ca ultimă zvâcnire de viață. Din casa lui Ilie al Ioanei au mai rămas niște ziduri fără acoperiș. În jur buruienile au crescut nestingherite. E un loc ciudat pe care oamenii îl ocolesc. După nea Ilie al Ioanei tot au rămas zidurile și
AM LUAT CU ÎMPRUMUT...FOC, POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361482_a_362811]
-
Deja ora era târzie, pentru că de altfel, târzie fusese vremea când revenise acasă după împărțirea cărților. De fapt, acum era cam cu o oră și jumătate înainte de revărsatul zorilor. Prin ogrăzi se auzeau cocoșii dibuind cu glasurile lor năstrușnice, ultimele zvâcniri, în agonie, ale nopții. În centrul orașului, muzica parcă încetase sau i se părea lui că încetase. Era firesc să fie așa. Îi fulgeră prin țeastă că ar fi fost mai bine ca prima zi a Festivalului Berii să se
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
uită de cei vii în favoarea celor morți. Povestea, ambigua și cu totul neverosimila, este menită să fie înțeleasă că o alegorie. Hotărârea nesăbuita a lui Saul Ausländer de a îngropa una din milioanele de victime se poate interpreta că ultima zvâcnire a umanității în acest om care opune cruzimii cinstea și demnitatea. Tot asa de posibil e că actul lui, absurd și inutil, ba chiar dăunător pentru alții, un produs al dezumanizării, reflectă absurditatea nazismului. În discuțiile mele purtate cu prieteni
SON OF SAUL) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362837_a_364166]
-
mine, cât mai aproape! Gata, nu mai pot, sunt toată a ta! Iubește-mă cum știi tu mai bine! Nu-mi mai puteam controla simțurile, gândurile mi se învălmășeau în cap. Eram în transă, atât eu, cât și ea... O zvâcnire a pornit din amândoi și un fluid cald a umplut cavitatea atât de dornică de a îmbrățișa tăria voinicului. Câteva clipe nici n-am știut ce s-a întâmplat cu noi. Nu ne-a mai interesat dacă prin zonă a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
masează,o sărută,o mângâie,o strânge-n brațe...Silvica înflorește.. Ochii îi lucesc,respiră sacadat și-i șoptește tremurat: -Ce...bi...ne...e...e. Se lipește tot mai mult de Gigi.Trupul i se încordează și se destinde în zvâcniri repetate.Deodată,sare ca arsă,parcă trezită din acel extaz: -Aoleu,Gigi,cum am uitat? -Ce-ai uitat,mă?sare buimac și Gigi. -Mister Ornic! Teroristul care ne mănâncă zilele. Silvica s-a repezit la șifonier de unde a scos un ceas
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
Albastru-mi înflorește precum o gențiana Privirea de mi-o scald într-a ta privire. Momentul, lângă tine, iubirea mea semeața E-o clipă ce-aș scălda-o mereu în nemurire. Îmi cresc din suflet ramuri cu muguri de iubire. Zvâcnirea aripioarei de flutur colorat În inima o simt atunci când mă privești De-mbrățișez pământul și cerul înstelat! Potop de nestemate învăluite-n dor Ne-acoperă-n seninul nopților fierbinți. Când trupul îți ating cu formele-ți sculptate Sângele în flăcări pulsează... și
IMI CRESC DIN SUFLET RAMURI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368406_a_369735]
-
oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult timp pentru o femeie tânără. Degetele ni se împleteau, corpurile noastre erau unul singur, aveau aceeași formă, memorând pentru eternitate îmbrățișări de neuitat. Cu zvâcniri puternice, îmi strângea cu picioarele mijlocul, îmi înfigea mâinile în umeri, apăsându-i, abandonându-se pe sine în final, întinsă pe spate, lăsând orgasmul să stârnească în ea valuri de senzații, care deveneau cu timpul tot mai slabe și mai
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]