326 matches
-
doar linii care te iau de sus și te fac să plutești deasupra tuturor valorilor văzute sau imaginate, azi mai mult decât în alte zile care nu se deosebesc doar prin denumire. Apoi s-a mai liniștit când a văzut zvârcolirea peștilor în plasa întinsă de dimineață. Se mira că s-a umplut fără știrea lui. Or fi fost plecat între timp, undeva departe... A așezat bățul jos, azi nu mai prinde pești pentru plăcerea de a-i arunca înapoi. Mișcări
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
cer, scuturânu-și încărcătura asupra pământului. Prin rafale puternice, crivățul își revendică pretențiile asupra mării și ținutului dintre aceasta și Dunăre. Un vuiet surd este perceput de urechea mea, ca un zgomot de fond. Sunt apele mării. Aceasta își manifestă prin zvârcoliri tulburarea de care este cuprinsă la sosirea iubitului, pe care nu-l pot reține numai pentru ea. În odaie plutesc miresmele focului din lemne de fag, ce duduie în soba confecționată din teracotă de culoarea ciocolatei. Pe fiecare placă este
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
cer, scuturânu-și încărcătură asupra pământului. Prin rafale puternice, crivatul își revendică pretențiile asupra mării și ținutului dintre această și Dunăre. Un vuiet surd este perceput de urechea mea, ca un zgomot de fond. Sunt apele mării. Aceasta își manifestă prin zvârcoliri tulburarea de care este cuprinsă la sosirea iubitului, pe care nu-l pot reține numai pentru ea. În odaie plutesc miresmele focului din lemne de fag, ce duduie în sobă confecționata din teracotă de culoarea ciocolatei. Pe fiecare placă este
ŞTEFANA IVĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/342334_a_343663]
-
cer, scuturânu-și încărcătură asupra pământului. Prin rafale puternice, crivatul își revendică pretențiile asupra mării și ținutului dintre această și Dunăre. Un vuiet surd este perceput de urechea mea, ca un zgomot de fond. Sunt apele mării. Aceasta își manifestă prin zvârcoliri tulburarea de care este cuprinsă la sosirea iubitului, pe care nu-l pot reține numai pentru ea.În odaie plutesc miresmele focului din lemne de fag, ce duduie în sobă confecționata din teracotă de culoarea ciocolatei. Pe fiecare placă este
ŞTEFANA IVĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/342334_a_343663]
-
pat, peste cearșafurile albe, scrobite și răcoroase. Am așezat-o cu grijă și am rămas întins ușor peste ea, cu gâtul prins de brațele-i ce tremurau de neastâmpăr și dorință. Amândoi cu ochii închiși, ne-am sărutat în scurte zvârcoliri în care mâinile scotoceau toate regiunile trupurilor în deplină libertate și reciprocitate. Am dus o mână pe marginea chilotului și i l-am tras pe sub trupul cambrat cu nerăbdare. Ea împingea cu sârg slipul meu și, eliberați aproape în același
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
moarte. A celorlalți, bineînțeles, nicicum a sa. Leopardul roz e cel care mânjește cu noroiul negru al junglei (din care provine) totul. Lumea ca esență celestă pentru el nu există. Doar ca teren pentru răzbunare și atac. Durerea, sentimentul de zvârcolire a sufletului în fața unei reale nevoi, îi apare drept o banală secvență utopică ce caracterizează numai ființele cu aspect interior mistic. Morala? Morala devine acel substantiv comun folosit exclusiv în cadrul discursurilor colective de manipulat vertebratele tâmpe. Cât despre conștiința carnasierei
ZIUA NEAGRĂ A LEOPARDULUI ROZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341641_a_342970]
-
2015 Toate Articolele Autorului ÎNCĂTUȘAREA FIINȚEI Atâta suferință este strânsă... pe chip, nici tristul zâmbet n-a rămas. 'Ntre caudine furci ființa-mi e cuprinsă... Mă simt al numanui, un suflet de pripas . Am gust amar și acru de-atâta zvârcolire, o viață-n care zorii nu-s bucurii, ci chin... Rătăcitor spre stele, destin spre regăsire, să umple golu-acesta de praznic în festin... Încătușat în trupul frumos care apasă povara grea pe suflet--- pământul în spinare... În plină strălucire de
ÎNCĂTUŞAREA FIINŢEI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342980_a_344309]
-
ultimul buchet) Se lăsă întunericul,ca un fel de purificare a unei zile lungi,cu toate frumusețile și urâțeniile ei.În sfârșit,noaptea va veni ca o desfătare,odihnă și liniște pentru el.Dar această promisiune se transformase într-o zvârcolire,aproape un coșmar,până când zorile se strecurau prin perdelele lăsate.Se trezi cutremurat de gândul că e ultima zi de școală, Se întreba neîncetat ce va fi după.Anii petrecuți la școală alături de Ana au fost o bucurie inegalabilă. În
CAMERA CU TRANDAFIRI (ULTIMUL BUCHET) de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343373_a_344702]
-
Acasa > Impact > Libertate > DUHUL LIBERTĂȚII Autor: Alexandru Stănciulescu Bârda Publicat în: Ediția nr. 63 din 04 martie 2011 Toate Articolele Autorului De câtva timp asistăm uimiți la zvârcolirile dureroase și sângeroase ce se derulează în Africa și în Asia. Popoare după popoare, în general de religie musulmană, se opintesc din răsputeri să răstoarne jugurile grele ale unor dictaturi, care păreau instaurate acolo pentru o veșnicie. Până mai ieri
DUHUL LIBERTĂŢII de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 63 din 04 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/343449_a_344778]
-
departe, peste târziu în mine se încheagă Ca un albastru râu alunecând prin lavă Iar strigătul străpunge a mea închipuire Dorind printr-un refren să credă că-i iubire. Vibrând tot simt în gânduri atâtea pătimiri Secretele dospesc si alte zvârcoliri. Iar umbra se agață mereu de o-ntrebare Sun eu, sunt gând, sunt bocet, dor risipit pe mare. Sau am uitat adesea că muzica din gânduri Poate sa fie pată, o prelungire-n rânduri Iar... acel ,,andante” din omul linistit
IUBIND, AM TOT IUBIT de PETRU JIPA în ediţia nr. 635 din 26 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343607_a_344936]
-
care autorul pătrunde în profunzimile sufletului slav, al sufletului omenesc, Ștefan Dumitrescu utilizează o altă fereastră, poartă pentru a intra în profunzimea și vastitatea universului omenesc interior, și aceea este Dragostea. Romanele lui sunt romane de dragoste, dramatice, dureroase, cu zvârcoliri și căutări epice și filozofice. De exemplu romanul ”Marea dragoste”, este un roman filozofic, pentru că este o meditație asupra încercărilor prin care trece personajul principal al cărții (care este Omul, și în ultima instanță Dragostea), asupra căutării dramatice a destinului
ŞTEFAN DUMITRESCU, UN SCRIITOR ROMÂN CARE FACE CÂT TREI SCRIITORI CARE AU LUAT PREMIUL NOBEL ! de LIVIU RUS în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340174_a_341503]
-
Ciudat, dar în sine era liniște. Inima îi bătea rar și puternic. Iar când rotirea se opri pentr-o clipă din veșnicie ca imediat s-o pornească în sens invers, copilul își simți pieptul străpuns de... rău! Și, într-o zvârcolire ce-i frânse trupul, căzu la pământ în leșin greu... * A doua zi, când deschise ochii, alături de ai săi se afla și fata vindecată, care-i zâmbea printre lacrimi, și părinții ei, copleșiți de ajutorul primit, și săteni... Privirile tuturor
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
le iubea, pe ea o iubea, o dorea. De multe ori, când se întorcea de la o femeie, făcea dragoste cu ea. Îl înebunea felul cum făcea ea dragoste, pasiunea cu care se dăruia, tremurul ei de plăcere, gemetele ei și zvârcolirile. Și totuși nu putea să renunțe la viciul lui. I se părea că nu făcea ceva grav, atâta timp cât o satisfăcea și pe ea. Și era bărbat! Treaba ei era casa și copiii. Bine, și serviciul. Nu simțea nicio remușcare. Dar
COȘMARUL de NINA DRAGU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380386_a_381715]
-
de foc tăcute, Si râs și plâns se-aude de dup-un paravan! Și nu-mi răspund de parcă..li-s gurile cusute, Mă tem s-aud răspunsul,mai bine rămân..mute! E focul nemuririi ,sau ....ghena lui satan? În marea zvârcolire,mă trec fiori și ape, Si parcă răsuflarea,mi se oprește-n piept! Mă simt pierdut și singur,departe dar ..aproape! Să merg? Ce mă așteaptă? O viață sau o moarte? Să merg e întrebarea,sau...poate mai aștept! Pășesc
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
de foc tăcute, Si râs și plâns se-aude de dup-un paravan!Și nu-mi răspund de parcă..li-s gurile cusute,Mă tem s-aud răspunsul,mai bine rămân..mute!E focul nemuririi ,sau ....ghena lui satan? În marea zvârcolire,mă trec fiori și ape,Si parcă răsuflarea,mi se oprește-n piept!Mă simt pierdut și singur,departe dar ..aproape!Să merg? Ce mă așteaptă? O viață sau o moarte?Să merg e întrebarea,sau...poate mai aștept!Pășesc
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
patimă și brutalitate ființa, tocmai pentru că nu îi vei înțelege niciodată suficient de mult agresivitatea temperamentală. E o formă intimă de comunicare, un dialog continuu, altfel spus, între alcătuirea neputincioasă a Omului și o bucată din țărâna Universului, dincolo de care zvârcolirile absurde și pline de stridențe ale veșnicului cosmopolitism mundan nu mai înseamnă, dintr-o dată, nimic. Spre deosebire de alte ținuturi ale Pământului, Bărăganul are identitate precisă și vână, plesnind de cele mai multe ori cu putere în ziduri, în suflet și-n destin. Creație
ULTIMA IARNĂ ÎN BĂRĂGAN… de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380925_a_382254]
-
trăire extatică. Cu toate acestea a rămas în mintea mea imaginea trupului tău dezbrăcat de realitate, pe care îl acopeream cu sărutări de se topeau bulgării de zăpadă ai sânilor tăi întăriți de credința unei iubiri unice, că am simțit zvârcolirea trupului tău gemând de plăcuta durere a inundării ființei tale extaziate exact în momentul când clipa lui Dumnezeu te învăluia explodând. Câteva clipe ai plutit printre stele, apoi ți-ai așezat liniștită capul pe umărul meu stâng și ai ascultat
ȘI CITITORUL POATE SĂ „URLE” de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380993_a_382322]
-
simțit cum se topește ceară Și-n beznă toți pereții se scufundă, Pe visul meu se așezase seară- Și noaptea devenea tot mai profundă... Te pierd, se pare, vis fără căpestre, Ți-a ars fitilul ultimelor gânduri- Si dup-atâtea zvârcoliri terestre Te voi închide între două rânduri... Referință Bibliografica: Vis printre rânduri / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2242, Anul VII, 19 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Emilia Amăriei : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
VIS PRINTRE RÂNDURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373497_a_374826]
-
simțit cum se topește ceara Și-n beznă toți pereții se scufundă, Pe visul meu se așezase seara- Și noaptea devenea tot mai profundă... Te pierd, se pare, vis fără căpestre, Ți-a ars fitilul ultimelor gânduri- Și dup-atâtea zvârcoliri terestre Te voi închide între două rânduri... Citește mai mult Căsuța noastră, umbră-ncercănatăClădită pe fundație de ceară,Ca mugurii încearcă să răzbatăși dreptul la zidire să își ceară.O mai înalț cu mâinile și pasulCinzeci de ani mereu am ridicat
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
Azi am simțit cum se topește cearași-n beznă toți pereții se scufundă,Pe visul meu se așezase seara-Și noaptea devenea tot mai profundă...Te pierd, se pare, vis fără căpestre,Ți-a ars fitilul ultimelor gânduri-Și dup-atâtea zvârcoliri terestreTe voi închide între două rânduri...... XXI. ALO, URGENȚE DIN INTERGALACTIC, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2237 din 14 februarie 2017. Sunați, vă rog, spitalul de urgență, Nu mă mai pot opri din tremurat- Și lacrimile curg cu
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
DE DRAGOSTE Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1583 din 02 mai 2015 Toate Articolele Autorului Mă dor gândurile de atâta dor de dragoste ! ...și simt atât de-acut durerea lor. Ce doare poezia mută a tăcerii ! ...și nici o zvârcolire în nihilismul erei ... În evoluția temporală depășim decadență universală, îndreptându-ne cu repezi pași spre moartea morții ---sfidare crâncenă a ultimei etape, bravadă simplă... gest final. De dorul dragostei, lichefiindu-ne că ceară lumânării, ne vaporizăm în neant, particula cu
DOR DE DRAGOSTE de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371346_a_372675]
-
în care tot dorul și dragostea noastră se revărsa vulcanic... Poate am adormit ori timpul pe care-l credeam că stă pe loc s-a urnit în infinita-i derulare, căci am privit spre cer - în lungul clăii mutilate de zvârcolirea noastră - și am văzut că multe stele și-au pierdut din strălucire si altele, asemeni lui Jupiter strălucitorul, dispăruseră deja de pe firmament. Doar Venus ne zâmbea complice, dând noi dimensiuni armoniei și dragostei ce ne unise. Și cum luceafărul de
NOAPTEA DINTRE LUCEFERI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371407_a_372736]
-
diverși, fărâme de iluzii devenite realități palpabile prin scrisul înaintând de-a lungul zilelor și a nopților nedormite, poeme și „rapoarte” la demnitatea umană, lumi reale, suprapuse celor virtuale și peste tot și toate, fascinția sacriitorului Nicoale Băciuț în fața evenimentelor, zvârcoliri ale facerii unei opere literare în care nici o pagină de carte nu seamănă cu cealaltă. Cărțile lui Nicolale Băciuț sunt de sine stătătoare, proaspete și cu propria lor stea deasupra paginii de gardă, doar materialele de lucru sunt altele, si
NICOLAE BĂCIUŢ ÎNTRE PRETEXTE ŞI CONTEXTE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1670 din 28 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374871_a_376200]
-
de cireșe va apune soarele în grădina mea? FURTUNĂ Pe cer, fulgere zvâcnesc scurt ca picioarele unui bondar răsturnat. un aer rece îmi înfioară șira spinării. simt cum , în curând, furtuna îmi va cuprinde inima cu hohote de tunet și zvârcoliri de iarbă. PRIVEGHERE Cerul nopții priveghează cu toate stelele aprinse. doar una-i stea căzătoare- a celui ce va fi împușcat în zori. EVADARE s-a întâmplat ceva cu mine și m-am trezit pe pământ în carne și oase
DANIELA ANDRONACHE'S POETRY de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/373983_a_375312]
-
nălucă sub alte pietre mai îndepărtate. Luai iar la cercetat pietrele și buturugile de lângă mal. Rar de tot, se întâmpla totuși chiar să prinzi ceva. Era bucurie mare când scoteai afară vreun pește, cu pielea sa moale, lucios, puternic în zvârcoliri, mai, mai să-ți scape din mâini. Era o mare mândrie dacă reușeai să prinzi un păstrăv. Numai că, de cele mai multe ori, munca de copil pescar era răsplătită cu vreo doi, trei boișteni, din cei amărâți și... atât. Unii erau
PĂSTRĂVUL MEU de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1273 din 26 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371070_a_372399]