173 matches
-
citat (pp. 36-37), ci întreaga nuvelă, am putea spune că și tînărul narator-personaj (Mateiu avea 22 de ani în 1907) își face un autoportret la fel de anacronic văzîndu-se ca-n oglindă într-un soi de portret generic de lord tînăr și "zvăpăiat" din picturile lui Van Dyck (1599-1641) și ale succesorului acestuia la curtea lui Carol al II-lea al Angliei, sir Peter Lely (1618-1680) alias Pieter Van-der-Faës. Autoportretul fantasmatic al naratorului, adică Aubrey de Vere, coborînd din tabloul englez din secolul
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
tandre-n asociații private de locatari, încoronam cu moi cununi de paie prinți sfioși și prințese virgine, mitraliam roua în zori și-n amurg, seara adastam uituci în straturi de brusturi, dis-de-dimineață bombardam iarăși cu bombe de bulion metropolele, recitam, zvăpăiați, cocoțați pe case, pagini din Baudelaire, din Apollinaire, din Lautreamont, din Sade, bătătoream cu sîrg iluziile întregii generații, desființam orice flutur și-l transformam în fîntîni, în stîlpi, în religii... Gong de final, băi! De trei ori... gong!!!
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
A doua zi, în zori, ca ologii, apucat de subsiori, am fost urcat în caleașcă lîngă înălțimea domnească și-am pornit spre "Heleșteu" urmați de fețe simandicoase, vițe domnești, în chervane, calești. Săltam pe hurducate șosele, înnegrite, putrezite, nesupuse și zvăpăiate, puse parcă pe-ncăerate, gata-gata să zburăm din caleașcă. (...) - De ce nu pardosiți ulițele cu piatră să vă fie Cetatea de Scaun curată? m-am pomenit că rostesc peste obrazul domnesc, unde m-am trezit aruncat, pînă-n măruntaie zdruncinat. - Vai... vai! a
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
Anca Nicolae, colegă de facultate (la zece ani distanță!), avizată cunoscătoare a scrisului nostru. Ascultau intervențiile învățăceilor lor cu acea blândă lumină a surprizei dascălilor de a vedea că școlarii lor nu numai că sunt inteligenți, dar și mustesc, în zvăpăiata lor libertate, de viață reavănă, curată.
Literatură, tinerețe, creație by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10673_a_11998]
-
prezidențiale și să-i dea câteva sfaturi pentru începutul mandatului, dar a ratat „de mai puțin", decât în cazul Titanicului, cum se spune în sport, evenimentul de la începutul lui noiembrie. La pensiunea ieftină din Chicago a părinților lui, cunoscuse, în „zvăpăiații ani '20" și la începutul marii crize, lucrători de la căile ferate, veterani ai Primului Război Mondial și alți singuratici, fiecare cu povestea lui. în timpul New Deal-ului a cunoscut și oameni politici dar și modești participanți la programul de ieșire din criză
De vorbă cu oamenii fără nume by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6190_a_7515]
-
duelului) să fi participat la dueluri. Paris - Petersburg - Chișinău - Iași - București Vorbind despre frisonul vitejesc al tinerilor boieri munteni în primele decenii ale secolului al XIX-lea, Ion Ghica conchidea: "Numai venirea muscalilor la 1828 a pus capăt acestei vieți zvăpăiate a tinerilor cuconași. La 1831 cei mai mulți au încins sabia, scriindu-se în miliția națională".17 Aparent paradoxal, intrarea în rîndurile armatei i-ar fi liniștit pe fiii de boieri. De fapt, gîlcevile cu arma în mînă n-au încetat, ci
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
frumușică, de rămâneau toți cu ochii lipiți de ea pe scenă“, Ștefănuț „Banat“ Iordănescu „era, când l-am văzut prima dată, un bebeluș atâtica, îl ținea taică-său pe o pernuță în brațe“, iar Traian Buzoianu - „un tinerel subțirel și zvăpăiat, dar mare actor de la primul rol, lucea talentul în el ca diamantul“... Neștiute, poveștile teatrului zac în el tăcute și se lasă greu ispitite, căci Nea Nică nu-i ...Ion Creangă, cum singur zice. Dar odată scoase la lumină, ele
Agenda2004-18-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282357_a_283686]
-
10, 12, 17, 21). Din nefericire, din cauza blestematei confidențialități, domnul ministru nu ne-a putut spune și venitul mediu lunar al contribuabilului român... II. În dimineața de 14 iulie, ziua națională a Franței, la TV România 1, Leonard Miron și zvăpăiata sa coleguță de emisiune, Alina Sorescu, l-au avut ca invitat pe ambasadorul Franței la București. Normal și frumos, dar cel mai mult m-au emoționat cuvintele de rămas bun spuse de Leo oaspetelui: „Vă mai așteptăm pe la noi dacă
Minunății by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13648_a_14973]
-
Voia poporului, voia lui Dumnezeu” (Hesiod), dar și trimiterea la autori care au mai tradus respectivul text: “...acea teribilă zeiță și mater sacra cupidium”, în latinește în original: “mama sălbatică a dorințelor”, în traducerea lui N. I. Herescu “A dragostelor mamă zvăpăiată” (Horatius, Carmina, în Opera omnia, după care urmează datele bibliografice și pagina), sunt doar modeste materializări ale faptului că Simion Dănilă “a intrat”, cum scrie Giorgio Colli în Prefața la Aurora “în labirintul unui proces intim de cunoaștere.” Am în fața
Erudiție și pasiune by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14333_a_15658]
-
Constantin Țoiu În ultima clasă, la liceul brașovean "Dr. Ioan Meșota", duminicile, intern fiind, mă plimbam singur pe sub Tâmpa. Preumblându-mă astfel, romantic, pe când colegii mei mai zvăpăiați se duceau la distracții, într-o duminică tomnatică, pe alee, dădusem nas în nas cu directorul școlii, profesorul Bălăcescu. Îmbrăcat în negru, cu pălăria turtită pe frunte, cu mâinile la spate, se oprise, la salutul meu respectuos, întrebându-mă mirat
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
pentru ea, cât și pentru familia fostei prezentatoare TV. Mioara Roman a mărturisit că abia așteaptă să își strângă nepoțica în brațe. Fosta soție a lui Petre Roma își dorește ca fetița să fie cuminte și să nu fie la fel de zvăpăiată cum era Oana în copilărie. Abia aștept să-mi țin nepoțica în brațe. Sper să fie un copil cuminte, deși fiica mea mi-a spus că micuța ei este foarte agitată încă de acum, când e în burtică. Și Oana
Mioara Roman: Sper ca nepoata mea să nu fie precum Oana () [Corola-journal/Journalistic/71415_a_72740]
-
de viață. O dată de pe masa de înfășat și de două ori din pătuț. Nu puteai să o lași un moment singură. Dacă nu te uitai la ea o secundă, făcea o năzbâtie. Sper ca nepoata mea să nu fie la fel de zvăpăiată precum Oana”, a declarat Mioara pentru Libertatea.
Mioara Roman: Sper ca nepoata mea să nu fie precum Oana () [Corola-journal/Journalistic/71415_a_72740]
-
care ucide întinderea și umple adâncimea cu spaime, e potrivnică infinitului. Poate că așa ar fi, dacă luna n-ar veni să presare între polii marini un drum de petale reci de lumină. Pe uriașa frântură de glob, zbaterea lor zvăpăiată, cu scânteieri legănate de briză, oferă privirii o cărare împărătească de onixuri și platine, pe care închipuirea poate păși la capătul fără capăt al lumii. Dar noaptea mai păstrează - pentru ceasul cel mai rar al destăinuirilor mării - nebănuit uluitoare viziuni
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
putea să spun Că-i mai bună de magiun, Dar mai e, din câte știu, Bună și pentru rachiu. Una oacăie în baltă Și-i ceva mai jucăușă, Însă eu cunosc o altă, Care scârțâie la ușă. Una-i tare zvăpăiată, Alta șade nemișcată; Una pe la poduri șade, Alta pe căruță, bade; Una luptă cu nămeții, Peste alta sar băieții. V-aș mai spune una încă: E cățel, dar se mănâncă. Când e singur, este baza: Fără el nu-i gata
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
cînd a murit. Mergeai la ușa din spate a casei și stăteai acolo plîngînd după ea. Nu mă confundați cu altcineva? — Cu cine altcineva? Evident, nu cu sora ta. Ea dacă avea doi ani la vremea aceea. O fată tare zvăpăiată! Peste o clipă, femeia chicoti și adăugă: Atenție, și Mary era zvăpăiată la vremea ei. O, mă șoca de-a dreptul. Eu eram fricoasă. îmi amintesc cum doi băieți de la galanterie au aranjat să ne dăm întîlnire la monumentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
civilizate, nenicule, intră din nou șoferul în vorbă, aici aveți dreptate, femeile au gusturile lor pe care și le cultivă singure. Trucuri demodate, e de părere Curistul, gîndindu-se la fundulețul Tușicii, să nu-mi spuneți mie pe nume dacă o zvăpăiată ca ea se gîndește la gesturi tandre și sentimentalisme. M-am prins din prima pe cine voiai să pui gheara, zice Părințelul lovindu-l prietenește pe Roja în fluierul piciorului ca să-i atragă atenția. — Angelina e o adevărată femeie de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
întîmplat în fiecare zi. Spune și tu dacă mai poți da vina pe cineva, pe soțiorii noștri că sînt slabi de înger, pe Roja că a fraierit pe toată lumea cu promisiunile lui, sau pe Delfinaș că a fost întotdeauna o zvăpăiată. Am stat, am întors-o pe toate fețele, chiar dacă ar fi dat peste mine o boală incurabilă tot m aș fi simțit mai bine decît m-am simțit cînd Milițică al meu s-a schimbat de la o zi la alta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dat fuga acasă și i-am spus Angelinei că trebuie să lămurim problema, dar ea zicea că e o lașitate, că nici vorbă, trebuia să mai fie o cale, atunci era evlavioasă, pe dracu’, rîde Roja, a fost întotdeauna o zvăpăiată, tu însă n-ai știut cum să-i faci jocul, m-a pus pe gînduri, ce altă cale să mai fie? — Puteam să rămîn un simplu informator și să-mi văd de treaba mea în liniște atît cît o mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
toți, și Grasu’, și Pierre, și Simonetta, și eu. Mi-am șters firimiturile de pe bot și am înghițit în sec. Pâine, pâine, dar mie îmi mai trebuia și caviar. Gălățanu era un adaptat, un supraviețuitor. Era un motan pufos și zvăpăiat în care zăcea un luptător de gherilă. Eu nu aveam nici un chef să mă bat pentru fundul meu. Mi se părea înjositor și promiscuu să cucerești lumea și să o înfuleci ca pe o felie de șuncă. Pentru mine lumea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
fac pe copii fericiți. Multă vreme nu m-a crezut nimeni, mai ales că atunci când mergeam la teatru cu școala, pornind spre centrul orașului cu câte-un autobuz lung, pufăitor și fără stații, dădeam cu ochii pe scenă de ființe zvăpăiate, care numai ca ieșite din sicrie nu arătau. Degeaba spuneam că mama lucrează la „Țăndărică“, unii își imaginau că toate păpușile au suflet, ca Pinocchio, alții luau de bună părerea lui Gigi Maimuță, care, având un unchi mașinist, la circ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în cale, bătrânul le-a întrebat cu glas cântat: Ce faceți voi, neastâmpăratelor? Așa că vi-i foame? Ia veniți voi aici și luați alune! Să nu vă certați, că nu-i frumos. Și apoi alunele ajung pentru toate. Poftă bună, zvăpăiatelor! Veverițele - ca și cum ar fi înțeles vorbele călugărului - au luat fiecare câte o alună și au început să ronțăie în felul lor, privind la noi cu interes sau poate cu recunoștință... Ajunși pe malul apei, călugărul s-a îndreptat spre locul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cum s-ar spune. Bătrânul însă s-a prefăcut că nu băgă de seamă starea mea. Ce ai zice dacă am merge să culegem ceva alune, ca să le punem la păstrare pentru iarnă? Să vezi atunci ce bucurie pe capul zvăpăiatelor de veverițe dacă primesc câteva alune când omătul din jur îi până la brâu... O treabă mai plăcută nici că s-ar afla, sfințite. Ieșim din grădină și o luăm pe marginea poienii năpădită de aluniș. Fiecare purtăm câte o trăistuță
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în uniformă se alăturară lui Sellitto la intrare. - Am vorbit cu vecinii, începu unul din ei făcând un semn din cap către victimă. Era un tip foarte liniștit și de treabă. Toată lumea îl plăcea. Era homosexual, dar nu din ăla zvăpăiat. Mai mult, nu se vedea cu nimeni de ceva vreme. - Rhyme, nu pare că l-ar fi cunoscut pe criminal, spuse Sachs în microfon. - Nici nu ne așteptam la acest lucru, am dreptate? Magicianul are o agendă puțin diferită. Cine știe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Tresoro. — Nu știu dacă ați fost vreodată la Ursuline - spuse Fibbia. — Am fost o dată, în treacăt - spuse căpitanul Tresoro. — Ei, o dată, mai treacă-meargă, dar să stai acolo ani în șir, fără o lescaie... - spuse Amada. — Noi eram două fetițe vesele, zvăpăiate, învățate cu surugiii, cu călătorii, cu hanurile - urmă Fibbia. Ciocnindu-se brusc cu rigorile sistemului monahal, cu sculatul la cinci și culcatul în chilie, adolescența noastră, care prinsese să se dezvolte, s-a prăbușit. — Unde mai pui că de citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de viață al vestitului hidalgo don Quijote de la Mancha. Capitolul LVII. în care-i vorba de felul în care s-a despărțit don Quijote de duce și de ducesă și de cele ce i s-au întîmplat cu isteața și zvăpăiata aceea de Altisidora, slujitoarea ducesei. Cervantes încearcă de fapt să instaureze un fel de raport de sinceritate cu cititorul. este ca și cum l-ar invita pe acesta să cumpere produsul, numai dacă îl găsește demn de a fi onorat cu timpul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]