1,368 matches
-
în viață, cu duritatea, cu tăria lui de caracter și, mai presus de toate, cu simțul umorului“. Așa reușea Bull să-și apropie oamenii. Își privi în ochi noile organe genitale, le evaluă profunzimea, roșeața și văzu cum feminitatea îl îmbia. Numai că, după doar o oră, aflat în Piccadilly, bietul de el fusese cuprins și zguduit de o nouă epifanie. Vitrina de la Lillywhites dădea direct în cea de la Boots. În spatele geamului era o expoziție de colanți și alte desuuri femeiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apele într-un susur plăcut. Crezându-se departe de Rinaldo și sleită de oboseală și de arșița verii, ea a văzut cu bucurie un mal acoperit cu flori,atât de dese încât aproape că acopereau pajiștea verde și care o îmbia parcă să descalece și să se odihnească. Ea a sărit de pe cal și l-a lăsat să pască în voie iarba fragedă de pe malul apei. Apoi, alegându-și un colț plin de umbră, așternut cu mișchi și împresurat de tufe
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de conflicte. De multe ori îi cerea vești despre Tamba cel vestit în mahala, fiindcă imediat i s-a dus faima. Pentru profesoară constituia titlu de glorie atragerea cât mai multor elevi spre materia predată, chimia și spera să îl îmbie cu ea mai ales că era încă nehotărât în opțiuni și mereu își punea întrebarea: - Ce să aleg, să spunem matematica, un fel de bază iar disciplină complementară va fi fizica sau chimia? Am de ales între ele însă mai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ieșise până la urmă o povestire încurcată. Dar nu s-a putut abține și a răbufnit când nu era nimeni pe culoar, în jurul Gazetei literare de perete, a pus o poezie semnată Ascet. A scris-o intenționat cu cerneală roșie să îmbie colegii s-o citească. El era atât de ascet încât plângea de dorul unei fete care-i plăcea. Se pare că nu a fost pe gustul literaților, dar tot a rezistat o săptămână până a dispărut și a fost înlocuită
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se substituie. Într-o seară Ică, umblând bezmetic pe străzi se întâlnește întâmplător cu Doina. Era 8 seara, oră relativ târzie, însă ora preferată a motanilor care ies la vânat șia pisicilor ce s-au săturat de bucătăreală. Toamna îi îmbie pe tineri, așa că hotărăsc să meargă la plimbare. Doina l-a prins de braț și au plecat pe străzile liniștite din jurul teatrului și liceului. Mergând încet îi fulgeră ideea aveau nevoie de sprijin sau de apropiere? Ică era bulversat de-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
să fii un ram în basmul din livadă; măiastră te știam. Acum, ești înălțată, minunea mea dintâi, cuminte,-n umbra clipei, cu visul căpătâi; și cum în calea-ți lină s-ațin și demni, și mulți cei tineri brazi te-mbie cântarea să le asculți; Tu, într-o zi, spre piscuri, urcând, ai să mă lași prea singur sub arcade, ecou dormind sub pași; nisipul din clepsidră va curge tumultuos, luând cu el amarul și tot ce-a fost frumos... Magnolii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
consemnă imperturbabil lipsa celor șaptesprezece cutii cu nasturi. Ghiță Marangoci sughiță fără voie și, aplecându-se sub tejghea, dădu la iveală o sticlă mare cu țuică de cazan, din care umplu grăbit două pahare mari. Luați aicea una bătrână, îl îmbie el, întinzându-i unul dintre pahare. Să știți că, dacă iese prost, eu o să-mi pun funia de gât! Mulțumesc, acum nu pot să beau, refuză Stelian, împingând pe tejghea cu dosul palmei paharul plin și continuând să scrie. Gestionarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
albe, Aștept să înflorească pomii iar, Să ploaie cu petale dalbe. Ai venit, m-ai bucurat Și în grabă am uitat Să-ți dau un șir de mărgele Să te-mpodobești cu ele. Un joc de fluturi și albine Mă-mbie să m-avânt în zbor, Nu mă opresc să caut îmi vine... Mi-a fost de tine așa de dor! Școala mea Un loc e minunat pe lume: Locul unde-ai învățat să scrii, Să socotești, să ai prieteni și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
numai funcționarii librăriei aveau dreptul să manipuleze scările mobile pentru a extrage exemplarele inaccesibile, nici eu, nici însoțitorul meu nu eram dispuși să cerem cartea rostindu-i cu voce tare numele către unul din angajații librăriei, devenită bibliotecă. Ne tot îmbiam reciproc, până când amicul meu a cedat nervos la insistențele mele și a început să se cațere pe rafturile inferioare ale corpului de bibliotecă unde se ascundea cartea marelui povestitor. Eu, deranjată de gestul lui, vrând probabil să evit frontal eventualele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și început procesiunea. Și, luând-o la fugă, se porni din nou să sforăie. Primarul voia doar să-i ofere lui d'Arrast un loc de onoare, de unde să vadă procesiunea. Îi comunică inginerului intenția sa, după ce mai întâi îl îmbiase să guste dintr-o mâncare cu carne și orez care l-ar fi pus pe goană și pe un paralitic. La început vor privi de pe balconul casei judecătorului, aflată chiar în fața bisericii. Apoi se vor muta la primărie, pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de a consemna într-o istorie a azilului amintirile celor care soseau să locuiască acolo, ca să se poată face, eventual, mai târziu o comparație. V-aș fi recunoscător, prin urmare, dacă mi-ați povesti și dumneavoastră, scumpe domnule Daniel, mă îmbie curtenitor, deschizându-se din nou la cămașă, luând tocul cu penița verificată și deschizând dosarul la pagina unde făcuse mai devreme ștersătura. — Acum? Chiar acum? — De ce nu, scumpe domnule Daniel? zise Arhivarul. Mai târziu vă luați cu treburile, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
robie, Tela se posomori curând, când văzu că în sat nu rămâneau decât câțiva bătrâni istoviți de vârstă, câțiva bolnavi și câteva zeci de babe. Era oare răzbunarea vreunui zeu? se întreba el neregăsindu-și pacea. Robia, firește, nu-l îmbia. Cine însă va munci pentru el, în această adunătură de neputincioși? Îl mai amărâse și batjocura strigată de la gardul țarcului de arcașul Mai-Baka: "Ai să fii înconjurat numai de femei. Pune-te pe trai, Tela!" Așa i-a strigat Mai-Baka
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nu bănuise. Mai ales robii localnicilor îi dădeau știri îmbelșugate despre obiceiurile și traiul sau limba țărilor din care au fost aduși. Câteodată stătea ceasuri în șir în apropierea marelui râu și îl privea cu nesaț. Aceste două îndeletniciri îl îmbiară de la o vreme și pe Iahuben. Văzuseră amândoi destule țări și destule râuri, însă nici unul din râurile lumii nu se putea asemăna cu Hapi. Auta îl lua deseori pe soldat de mână și-i spunea: - Tu îl vezi cât e
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se zărea nimic, nici umbră, nici lumină. Se mai auzi un foșnet. Auta se gândi că e vreun șarpe prin grâu. Știind că acolo nu erau șerpi veninoși, închise ochii și ațipi iar. Era prea istovit, ca să-l mai poată îmbia șerpii. Somnul începea să-l moaie, răspîndindu-se în tot trupul lui ca o căldură amețitoare. Mirosul lanului de grâu era îmbătător. Aerul stătea nemișcat. Era curat și plăcut. Dar alt foșnet se auzi mult mai aproape. Auta deschise ochii. Întâi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că și la noi ar fi fost un fel de stăpâni și de robi sau ceva asemănător, însă de mult, în vremuri uitate, știu eu?... poate acum vreo douăzeci de mii de ani. La noi astfel de cărți nu mai îmbie pe nimeni. Se păstrează numai ca să se păstreze. Dacă mi-aș fi putut închipui, aș fi adus unele din ele aici. Atunci nici nu le-am înțeles. - Și ce-au făcut robii la voi? Pesemne că s-a întîmplat ceva
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aplauze Înăbușite, Își recuperă pălăria și paltonul de la garderobă și abia când ajunse pe trotuarul din Haymarket reuși să se scuture de zgomotul succesului. Traversă strada și porni În goană pe Charles II Street, neluând seama la femeile care Îl Îmbiau Încet din arcadele umbrite ale ușilor sau Își ondulau șoldurile și Își săltau fustele când trecea pe lângă ele, sub câte un felinar. Ce text cinic și ieftin! Soțul ideal un mincinos și un ipocrit, pe care soția mărginită trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în continuare, la masă. Vrui să-i las timp de gândire, deși cred că iar era hotărât în privința mea. Și vrui să-l întâlnesc cu alt prilej. Spre exemplu, la petrecerea din seara următoare. Atmosfera de fast, de sărbătoare te îmbia cum intrai în casă. În acea seară rece toți invitații erau în salon. Se simțeau bine, singura lor grijă fiind să placă celorlalți, să lase o impresie bună, să săvârșească în secret o infidelitate. Îmi era teamă că Angi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
voi întîrzia să alunec, și din care numai gingășia dumneavoastră mă va salva. Am petrecut cu dânsul seri nesfârșite, Sfințenia-sa zugrăvindu- mi frumusețea dumneavoastră. Arătîndu-mi versetele din Sfântul Zohar în care numele dumneavoastră este înscris de trei ori. Și îmbiindu-mă să aflu iden- 125 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Cine-s? zvâcni iarăși, dinăuntru, vocea de jazz, înfășurată pe-o adiere de tuse și plutind ca pe-un nor de tămâie. Ucenica își reluă atribuțiile obișnuitului său dans
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
când, apropiindu-se Sărbătorile, zugrăvea în cuvinte-meșteșugite, enoriașilor săi, Raiul?! Și nu toți cei din intelectualitatea în zidire a orașului care, îmbrîncindu-se, dăduseră peste adevărata fire a lui Ulpiu, nu-l firitisiseră? Nu-l alintaseră? Nu-l alintau? Nu-l îmbiaseră care mai de care la feluritele licori sau șampanii, la chiselele cu icre moi, sporovăind cu fazanele, în penele lor îmbrăcate, la mironosițele de languste, numai pe stâncă de gheață servite sau la îmbîrligăturile de pe la noi, la mititei, la țepuși
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mari care umbreau ochii aceia de un verde pământiu. Aceeași tristețe sfâșietoare apăru când pleoapele grele se ridicară alene. Sângele îi dispăruse din obraji de parcă cineva se hrănise cu el cât timp dormise. Ridică privirea spre fereastră. Cerul senin o îmbia să iasă afară, să se lase răsfățată de razele calde și să se bucure de aerul curat pe care nu-l putea respira în orașul îmbibat de praf și noxe de la invazia mașinilor de pe străzile lui. Își întinse picioarele așteptând
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
a privi în jur. Nu fusese atentă la drumul parcurs pe străzile aglomerate ale orașului în tot acest timp, nu văzuse nimic și se trezise într-o zonă complet necunoscută. Nu-și amintea să mai fi văzut magazinele care o îmbiau cu tot felul de mărfuri, cu reclame insistente pentru a le trece pragul. Nici nu era de mirare la cât de rar ieșea ea din casă. Nu-i plăcea insistența reclamelor, o agasa chiar tot ce era prea mult. În fața
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
tremuri, tu cauți, tu murmuri, tu râzi, Cu glasul tău dulce tu raiu-mi deschizi, Cu părul tău moale tu viața mi-o legi - O știi și te faci că nu o-nțelegi! Șireată și dulce - copil vinovat - De ce nu mă-mbii cu al tău sărutat, De ce-aștepți să-l fur de pe ochi-ți profunzi Și-n blondele plete tu capul ți-ascunzi! Cu mâna ți-acoperi tu ochii tăi dragi, Prin degete cauți, nu râde ci taci; Pedeapsa ce meriți
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în tânăr, cu immobili ochi sub gene, Pândea umbra mlădioasă unei fete pământene - Ei se văd, ca să se mire, cum de sunt așa frumoși. A fi râu e-o fericire, căci în nopțile-argintie Câte grații tăinuite se descopăr, i se-mbie Și ascultă cu iubire tot ce valurile-i mint. Lui i se descopăr nimfe de-o marmoree zăpadă, Ce în apa lui cea clară cursului se lasă pradă, Duse de obrasnici unde cu glăscioare de argint! Și cuminți frunzele toate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
rupe a vieții mele tort, {EminescuOpIV 154} Rog cerul să-nmulțească hotarnicele clipe, S-urnesc pe umeri tineri imperiul ce-l port - Pe-a fiului meu umeri voiu pune pîn-trăiesc Imperiul gigantic, purpuru-mpărătesc. Dar viața are multe alunecușuri rele, Prea-mbie pe oricine cu chipul ei cel drag Și frâurile lumii să i se pară grele, Din mâni el să le scape la al domniei prag; Căci zilele-unui rege primejdii au în ele - El poate să aleagă-a plăcerilor șirag Ș-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
adesea Spun unii lumea c-are înțeles, Ăst înțeles să-l aibă comedia? Cel ce iubește și[-i] rănit de moarte Să aibă chinul, dorul, nebunia, În a lui suflet demonul să-l poarte? Iar cel deșert, acel care-și îmbie Croitu-i corp - de tine s-aibă parte? Frisorul, croitor, cismar lucrară La el cu toții - mergi de îl adoră. Când vântul palid, rază, lună, lacul, Când vîntu-n cântec strecurat prin ramuri, Când ora încîntată e-un oracul Pătrunde-adînc durerea... Când
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]