1,610 matches
-
fi Înțeles prea bine sau le-aș fi topit, inconștient, În vitalitatea vârstei. Omul are o imensă frică de necunoscut, deși este și atras de acesta. Dar cu mari spații de odihnă, fugă și mediocritate, osificat Într-o educație pedestră, Îmbibată de un bun-simț comun sau... așteptând mereu alte și alte momente pentru a-L primi, acest necunoscut. Sau din teamă de „ceilalți”, care ar putea să-l excludă sau să-l acopere de sarcasm sau pur și simplu din comoditatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al efortului scriptic, a fost real, și nu un „alt labirint”! Deși, cum o mai spuneam, rezultatul ultim, definitiv, va fi judecata postumă a operei mele și, În primul rând, a „pretenției” mele - rare, nu numai În prezentul cultural românesc Îmbibat de fragmentarism, de disoluție a regulilor și a ideii de construcție! - de a „face o operă”, după, Încă o dată, marile modele ale uriașului, inegalabilului secol al XIX-lea. Într-adevăr, a reușit oare acel „băiețel” dezordonat, cu mari lacune culturale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înaintași ardeleni sau moldoveni, precum un Slavici sau Hogaș, un Rebreanu sau Teodoreanu, un Cezar Petrescu (care voia și el o „operă!”Ă și, eventual, Camil Petrescu, care mă cucerea cu „pateticul” său, cu febra sa, cu ideile sale psihologice Îmbibate de un fel de sociologie sau radicalitate stendhaliană, În forma stilistică a lui André Gide! Un Nietzsche, un Dostoievski, un Shakespeare, cel din marile sale drame, cel din Macbeth, Regele Lear sau Hamlet - un Hamlet Înțeles nu În cheie romantică
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rezultă din datele oficiale, fiind desigur o subevaluare; cifra reală se află probabil Între cele două extreme, eventual o jumătate de milion. Modelul sovietic s-a aplicat nu numai În structurile concrete, ale puterii, societății și economiei. El trebuia să Îmbibe pur și simplu mintea românilor. Singurul reper istoric și cultural rămânea Rusia. „Insula latină“ s-a reintegrat În marea slavă. Istoria a fost rescrisă. Începând din 1947 și vreme de un deceniu, a circulat un manual unic (pentru elevi, studenți
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
într-un rânjet hieratic, intestinele vărsate pe pământ, năclăite cu nisip. Ochii îi erau strâns închiși din cauza, credeam eu, durerii. Dar când scriitorul m-a forțat să privesc mai de aproape, am realizat că ceva i le scobise. Pământul era îmbibat cu sânge, iar bucățele din viscerele pe care Terby din spintecase din pisică stropiseră gardul înflorat, colcăind de muște. Mi-am imaginat că trebuia să existe un martor al descoperirii mele, întorcându-mă brusc de jur împrejur, în același timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
inclusiv puloverul cu un vultur pe el. Puloverul pe care îl purtam și eu când eram de vârsta lui. Din capota îndoită a Range Rover-ului ieșea fum. Nu mă puteam mișca. Întregul meu trup zvâcnea de durere. Piciorul îmi era îmbibat în sânge. Continua să țâșnească prin găurile cauzate de mușcături. - Ce vrei? am început să strig. Range Rover-ul continua să se zguduie pentru că piciorul meu era blocat pe accelerație. Băiatul plutea tot mai aproape, îndreptându-se spre mine, relaxat. Printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cu firma unui magazin ieftin din Madrid, de la cae au făcut cumpărături. Pe scurt: vom avea o companie populară și veselă până la Lisabona. VITALIE CIOBANU: Este 20.30. Suntem la Lisabona, după o călătorie obositoare, în care capacitatea de a îmbiba senzații noi a cedat sub presiunea oboselii instalate progresiv în oasele noastre. (Chiar aceste rânduri nu au putut fi scrise decât după miezul nopții, la hotel, când am încercat să-mi pun ordine în impresiile acumulate și să rebobinez rapid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lui, mânat de o foame mistuitoare. Drumul ține vreo 25 de minute. Stațiile în care oprim sunt și ele superdotate tehnic. Aici ne aflăm într-un alt secol, în care materializarea gândirii umane atinge cote nemaiștiute în „evul” ce ne îmbibă memoria. Îmi imaginez pentru o clipă situația inversă: o comunitate agrestă, patriarhală, care habar nu are că în preajma ei, la doar câțiva metri sub pământ, călătoresc oamenii viitorului. Dacă, printr-o întâmplare, ar avea această revelație, ar mai putea trăi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ce ți se dăruise, de scriitor liber-voiajor (cum ai spune „liber-profesionist“ sau „liber-cugetător”), căruia niște sponsori generoși și nevăzuți, „topiți” în niște abrevieri enigmatice, îți ofereau această ocazie rară, de a te exprima pe tine însuți și de a te îmbiba cu parfumul, cu spiritul locurilor vizitate. Identitate versus alteritate. Dar pe măsură ce orașele bifate se rânduiau în urma noastră ca niște pungi flasce, abandonate după folosire, și pătrundeam în fosta împărăție scăpătată de la Răsărit, erai confruntat cu realitatea condiției tale perisabile, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
persuasiunilor brutale ale securității, directe sau perfide, laterale, prin mediu sau membrii familiei, nu va putea înțelege lupta și drama acestor oameni, pe umerii cărora apăsa întreaga tradiție și răspundere a „vechii Românii”, o Românie părăsită de Vestul orgolios și îmbibat de victoria sa contra nazismului, fraternizând în luptă și, cum am văzut, uneori și în ideologie cu Rusia lui Stalin. Acești intelectuali de vârf, mulți dintre ei cu doctorate în Apus și privind neclintit spre valorile sale, deodată părăsiți în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se întinde pe decenii are adeseori și abilitatea să sugereze cetățenilor că pot pretinde nu numai casă, loc de muncă, concediu plătit, asigurări de boală, școală pentru copii etc., dar chiar și „dreptul la onorabilitate”! Or, tocmai spiritul provinciei este îmbibat, aș zice „bolnav”, de această pretenție și de acest „drept”; și, pe lungi perioade, mai ales la sfârșitul stalinismului și în primii zece ani ai lui Ceaușescu, o generație sau două de indivizi și-au câștigat și acest drept! Adeseori
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ei tot atâtea școli de gândire, poziții fundamentale față de marile concepte ale vizibilului și invizibilului. După cum am arătat mai sus, Matei deținea, aproape, monopolul „simțului realist”, al „simțului social”, nu o dată ne uimea și chiar stupefia prin judecățile sale tranșante, îmbibate de sarcasm, asupra mediului și oamenilor în mijlocul cărora ne învârteam. Sarcasmul său însuși, o formă radicală de definire și limitare, avea cel puțin două fețe: cea persiflantă, „amabilă”, și cea cinică. Dacă cu „prima” eu și amicii ne acomodam prea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
până în secolul al IV-lea, nu există niciun vestigiu de care să se poată prevala, în afara unuia sau a două resturi de scăldătoare ori de bazine pentru apă, lumea vine aici pentru a da de ceva autentic și a se îmbiba cu parfumul secolului I neamestecat, nediluat. În ajun, am asistat într-o sală carolingiană de la Augusta Victoria la expunerea unui universitar german a cărui comunicare se intitula: "Ce are a ne spune arheologia despre creștinismul primitiv?" Răspuns: aproape nimic. De unde
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
rabinat evocă legământul lui Isaac ca fiind un testament indiviz între evrei și musulmani. Este surprins atunci când e întrerupt de un coleg palestinian: pe Ismael, și nu pe Isaac, l-a luat Abrahamul Profetului la bătaie. Instalat pe un pământ îmbibat de islam timp de paisprezece secole, înțeleptul tobă de Pentateuh nu reușise să se edifice asupra tradiției musulmane în această privință. Puțin după aceea, omologul său așkenaz ne mărturisește uimirea care l-a cuprins, în cursul unei călătorii în Maroc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
versiuni ale vieții lui Isus, dar niciuna nu poate fi verificată. Dar nu există decât un lac Tiberiada, un același profil albăstrui al munților care-l înconjoară, și ușorul clipocit al valurilor sale izbindu-se de maluri, oricine se poate îmbiba cu zgomotul lor, prozaic și fără să supere pe nimeni. Prin mijlocirea seninătății climatului, a smochinilor și a cactușilor, o vicleană tentativă de a mă asimila se baza pe un postulat fragil. Mizasem pe o armonie secretă între mentalul galileeanului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
solidaritate de soartă, neputând să-și procure o brichetă nouă (nici nu mai erau în penuria generală), se foloseau de fabricate proprii, confecționate din tuburile goale ale cartușelor (erau peste tot după abandonarea frontului de război), la care adăugau vată îmbibată în „gaz” și o rotiță metalică de la mai vechile brichete aruncate, ca mecanism de aprindere. Alții foloseau pentru a aprinde țigările noduroase (tot de aceeași fabricație, cu hârtie de ziar sau pănuși de porumb), milenarul amnar cu iască uscată... Dar
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
un lemn gros și greu. Atunci cărturarii și mai marii poporului și-au adus aminte de acel lemn aruncat În mizerie și au căzut de acord că ar fi cel mai potrivit. Și așa au făcut Cruce din acel lemn Îmbibat În mizeria păcatelor noastre. Numai Domnul știe cu ce preț a plătit pentru noi. (Icoana 5) Ce dăm noi În schimb Lui? Aceasta este legenda lemnului din care s-a făcut Crucea Domnului. Lacul Vitezda Lacul este aproape de Poarta Oilor
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
am fost Încuiați În celule. Ușile s-au Închis automat de la un comutator, cu un zdrăngănit enorm, care a răsunat prin toată aripa. Efectul codeinei, cît mai era, se ducea. Nasul și ochii au Început să-mi curgă. Transpirația Îmi Îmbiba hainele. Mă lua cu valuri de frig și de căldură, ca și cum o ușă de cuptor s-ar fi tot deschis și Închis lîngă mine. M-am Întins pe patul de metal, prea slăbit ca să mă pot mișca. Picioarele mă dureau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
corp mi s-au epuizat. Soluția de opiu abia dacă mi-a tăiat puțin din starea de rău. Am băut-o pe toată cu două pastile de nembutal și am dormit mai multe ore. CÎnd m-am sculat, aveam hainele Îmbibate de transpirație. Ochii-mi curgeau și mă usturau. Aveam mîncărimi și dureri În tot corpul. M-am Învîrtit În pat, arcuindu-mi spatele și-ntinzîndu-mi brațele și picioarele. Mi-am tras genunchii la pieptși mi-am strîns mîinile Între coapse. Apăsarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
zece centavos, una de cinci. Am simțit o durere pătrunzătoare și mi-am tras mîna. SÎngeram dintr-o tăietură adîncă de la deget. O lamă, evident. Am rupt o bucată de prosop și mi-am Înfășurat-o În jurul degetului. SÎngele a Îmbibat bandajul și a-nceput să picure pe podea. M-am Întors În pat. Nu puteam să dorm. Nu puteam citi. Stăteam Întins și priveam stoic tavanul. O cutie de chibrituri a traversat Încăperea, plutind de la ușă pînă-n baie. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
unii au și legat această postură de condiția de scriitor a lui Sorin Titel. Se manifesta astfel, credeau ei, pentru că punea în practică o concepție, o credință despre cum se cuvine să fie un scriitor: o ființă trăitoare în spații îmbibate de cultură, datoare nu doar să producă, dar și să absoarbă, necontenit, cultură prin toți porii. Va fi avut Sorin Titel și această convingere, dar eu pot să depun mărturie că frenezia lui culturală data dinainte de-a fi fost
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
desigur, nu este luat în considerație epigonismul debordant în unele perioade, posteminescian) clarificând în aceste condiții tocmai conceptul de model literar. În actualitatea postbelică, Nicolae Labiș și Nichita Stănescu se impun ca două cote de altitudine, esențiale. Prin creația "spectaculoasă", îmbibată de "prezența eseniană" a lui Nicolae Labiș, "eminescianismul" dobândește "dimensiuni perihelice" în vreme ce "prin lirica modernă" a lui Nichita Stănescu, poetul marcat definitiv de fiorul morții învățate din Oda (în metru antic), modelul eminescian se dovedește a fi exemplar în creativitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
drag copilului Mihai care, ancorat în dragostea sa maternă, ajunge a-i fi "imposibilă depășirea completă a pubertății în care rămâne încleiat". De aici complexele sale infantile ce se vor răsfrânge în întreaga sa operă ("materialul infantil care i-a îmbibat întreaga operă"). Simptomatice în acest sens sunt halucinațiile și evadările în fantastic ("un sistem de reverii puberale sau prepuberale"). Din perspectiva acestei atitudini puberale sunt analizate câteva texte. În Cezara, bunăoară, în care eroul "se refugiază" într-un "paradis" al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
totul mergea șnur. Scriam cumva pe pilot automat. Împins ca și cum mi se dicta. Oricât de obosit eram, oricât de mari dureri aș fi avut de suportat, era suficient să mă așez la masa de scris din camera mea îngustă și îmbibată de vaporii nesănătoși ai caloriferului și totul îmi ieșea. Tot reușeam câteva pagini până și în cele mai neinspirate zile. Trăiam precum un pește într-un acvariu. Vedeam oamenii pe stradă și încercam să deduc ce spuneau ei. Oamenii ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cei pe care o replică a interlocutorului îi ia prin surprindere, și, pe un ton controlat, cumsecade, nu critic, mi-a spus: „Când o să ai și tu o haină ca lumea, și muzica o să fie altfel“. Pe vremea aceea, eram îmbibat cu proverbele săracilor, iar o zicală de tipul „Nu haina îl face pe om“ mi se părea concluzia consolatoare pentru o viață trăită în calicie, dar cinstită. Toate îl fac pe om, și haina, și anturajul, și țara în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]