9,813 matches
-
să știți, am vorbit despre serviciile noastre. — Și nimic de noaptea nunții noastre? — Puțin, zâmbește Cecilia. Îmi place de soția mea scumpă că este sinceră, o sărută Matei, în timp ce Cecilia lasă ibricul cu cafea. Stai să nu vărs cafeaua. O îmbrățișează și o sărută șoptindu-i la ureche: I-ai spus Leontinei cât de fericiți am fost în momentul apogeului dragostei noastre împlinite? —Obraznicule! — Dar eu n-am fost sinceră? se așează Leontina lângă Gelu. Cum nu, iubito, o sărută Gelu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
de dragoste, zâmbește cu subînțeles Matei. —Prostuțule, numai la asta te gândești. Ascultă, să-ți dau vestea cea mare. Vom avea un bebeluș. Sunt gravidă. —Scumpa mea, draga mea, iubita mea, cât am așteptat să aud vestea aceasta minunată, o îmbrățișează și-o sărută până Cecilia îl oprește. Stai, tu, că m-ai ciufulit toată. — Să știi că m-am gândit în noaptea nunții, când am trăit acel moment divin, că un miracol s-a întâmplat. —Și eu am simțit lucrul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o rață și-mi vor ieși pistrui pe față, mă vei mai iubi? — Mai mult te voi iubi atunci. Chiar dacă voi fi urâtă? — Pentru mine vei fi întotdeauna frumoasă. Mi-e drag de tine, mi-e drag de tine, o îmbrățișează strângând-o tare. După patru luni sarcina crescuse bine. Într-o seară, stând amândoi tolăniți pe canapea și uitându-se la televizor, Cecilia a simțit pentru prima dată mișcările bebelușului, încât a tresărit. —Draga mea, ce-ai pățit? Simți ceva
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Ceciliei care era și ea bucuroasă din cale afară că-i împlinise dorința lui Matei și a ei de a avea un băiat și o fată. Au fost felicitați de doctoriță, de asistentele din sală, pe care Matei le-a îmbrățișat și le-a mulțumit pentru urările făcute. —Ai văzut că n-a fost chiar așa de greu? Ai fost foarte cuminte și ascultătoare, a lăudat-o doctorița. — Îmi venea să strig, dar îmi era rușine, explică Cecilia. —Tu, Matei, o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
la rezervă, Cecilia era mulțumită că trecuse cu bine peste momentul nașterii și că își putuse stăpâni durerile fără să strige ca alte femei deranjând pe cei din jur. Imediat a sosit Matei și profitând de absența celeilalte femei a îmbrățișat-o, a sărutat-o pe Cecilia, cu lacrimi de bucurie. — Fata mea din parc, sunt atât de fericit ca soț al tău și ca tată al copiilor noștri. —Trăiesc aceeași fericire ca și tine, băiatul meu din parc, deși am
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe mine mă consideri o puturoasă. Dar ce faci tu, de fapt? — Asta fac de fapt, se scoală Matei de la masă, terminând de mâncat și-o ridică pe neașteptate pe Cecilia, care se pregătea să scoată friptura din cuptor, o îmbrățișează, o învârte și-o sărută. —Răule, de ce mă mai săruți? — Fiindcă te iubesc. Ai făcut o friptură excelentă. Hm! ce frumos arată! Ce miros plăcut! Când mă întorc îți cer o porție mare și de friptură și de dragoste. Ca să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
care l-au întâmpinat cu bucurie dar și cu multe întrebări, fiindcă știau că mama lor în urma unui accident a fost internată în spital. —Tati, tati, ce bine c-ai venit! Ne era dor de tine, au alergat să-l îmbrățișeze. —Și mie de voi, scumpilor, i-a sărutat Matei. — Ce face mama? l-a întrebat Florina. —Doarme. — Are capul spart? s-a interesat Sorin. Din fericire, nu. Are vreo mână ruptă sau vreun picior, era curioasă să afle Florina. Nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Ceciliei și Elenei să nu spună copiilor că mama lor este în comă, că nu este bine ca ei să știe. Matei s-a îndreptat spre spital. Pe când cobora din mașină, s-a întâlnit cu logodnicii care plângând l-au îmbrățișat cu cuvinte de îmbărbătare. Fuseseră s-o vadă pe Cecilia,doar pentru câteva momente,că nu le-a dat voie mai mult. Veniseră și cei de la poliție pentru a sta de vorbă cu Sebastian Avramescu și cu Camelia Dinu. Din
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
înșiși, încât, când se găsesc în fața porților iubirii, ce s-au deferecat dinaintea lor, sunt mult prea modești în sfiala lor, pentru a le da acestora Istorisiri nesănătoase fericirii 33 vreo însemnătate oarecare și a profita. Aceștia sunt bărbații care îmbrățișează burlăcia, nu din vanitate, nici din misoginie, ci din necesitate. Eu, recunosc, făcând parte, mai cu seamă, din prima categorie, decât din cea de a doua, numai după o simplă vânturare a buclelor sale minunate prin fața mea și o privire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
sub imboldul puternic și violent al unor patimi adesea tăinuite, să se preschimbe pe neașteptate în dovezile cele mai limpezi de adevăr, cu totul reale, evidente, care ți se așază drept sub nas, pregătite gata să le observi, să le îmbrățișezi și să le pătrunzi sensul pe deplin, plămădind, totodată, în tine acel ciudat motus animi continuus 1, ce începe îndată să-ți roadă, fără milă, tăria inimii și să ți-o descompună în bucăți tot mai mărunte și mai improbabil
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fi vrut el, totuși, să vorbească cu cineva, să se lepede de poverile ce apăsau, cu toată greutatea lor, peste inima sa, numai pentru a-și ușura și el conștiința câtuși de puțin. Însă deloc nu se putea îndura, fiindcă îmbrățișase o formă de claustrare extremă, ce și-o dorea a fi neclintită și care îl obliga să rămână cu totul în lumea lui, în singurătate, ca un sihastru-n izolare, supunându-se necontenit și fără împotrivire noianului de gânduri, ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se poate acomoda cu un prieten, decât atunci când își găsește cel mai bine locul în intimitatea sufletului său. Tot la fel se petrece și cu relația, aproape inefabilă, a omului cu orice - în cazul de față, cu literatura: sau o îmbrățișează, sau o detestă. Aici, ființează principiul logic al terțului exclus, astfel că a treia posibilitate nu există. În privința aceasta, nu pot să emit pretenții nici de la tine, nici de la ceilalți. În definitiv, cine sunt eu pentru a ridica pretenții?! Totuși
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
În dorința sa de a și-o publica, i-o înmână și editorului care, la rândul său, o citi și el cu mare interes. Cartea acestui tânăr i se păru, într-adevăr, minunată. Aproape c-ar fi vrut să-l îmbrățișeze, dar nu era copilul lui... De asemenea, aceasta era neprețuită și pentru autorul ei însuși, căci fusese născută din sămânța nestăpânită a talentului său, ce parcă se asemăna cu o 116 Rareș Tiron piatră nestemată, călită în focul mistuitor al
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oricui. Fac lucrul acesta numai pentru a lăsa impresia că trăiesc în conformitate cu regulile unei conștiințe alese. Însă aceste obiceiuri greșite nu fac decât să murdărească individualitatea în numele căreia am fost plăsmuiți noi toți. Nimeni nu va putea fi vreodată obligat să îmbrățișeze cu deschidere ceva ce, poate, privind lucid și cu atenție, l-ar dezgusta profund. În fine, chiar dacă este întotdeauna de dorit ca gândurile cititorului să fie puse în acord deplin cu gândurile scriitorului, îmi iau, totuși, sarcina de a-mi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cu o ceață imposibilă. Numai așa, ochii tăi vor începe să vadă, iar inima ta surdă va deveni cu adevărat sensibilă la lucrurile care chiar contează! În plus, nu uita că, în viață, singurul scop important al omului este să îmbrățișeze nu adevărul acceptat de toți, ci adevărul pe care-l simte el că-i adevărat! Acum, decizia îți aparține întru totul ție. Poftim, meditează. Pe urmă, alege. Eu mi-am terminat treaba aici! Și, sfârșindu și lunga tiradă pe un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
secolului al XIX-lea, după deschiderea forțată a insulelor, în Lumea Veche, aveau să constate că aceasta le era prea puțin de folos, așa că, treptat, preferințele lor lingvistice s-au orientat spre engleză. Desigur, o dată deschisă spre lume, Japonia a îmbrățișat cu entuziasm ideea cosmopolitismului, astfel încât, astăzi, sfera urbană din Extremul-Orient nu se diferențiază atât de mult de corespondentul ei occidental. Parțial însă, în interiorul acesteia și, mai ales, în spațiul rural, persistă elementele unei culturi tradiționale puternice, informate de milenii de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
al lui Pitagora) atunci când îi sunt privite cât se poate de detașat metamorfozele. Unul dintre cei mai admirați nebuni din istorie, despre care un alt maniac (același care avea să-i îndemne pe universitarii germani, în a sa Rektoratsrede, să îmbrățișeze doctrina lui Hitler) scria că întrupează esența poeziei, se mira, într-o dezlânată, dar sfâșietor de frumoasă elegie, de rostul poeților în vremuri de restriște. A trăi cu perspectiva morții iminente și a-ți bate capul să însăilezi nebunii în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de descoperit unul dintre motoarele contemplative ale profundului mod de viață japonez. Ceaiul, aici, este omniprezent, ca și în insulele britanice. Diferența o face însă atitudinea indivizilor: silueta fragilă a japonezului respiră calm și reculegere în momentul în care mâinile îmbrățișează bolul, în vreme ce statura impozantă a englezului emană sentimentul burghez al celui îndrăgostit de propriile tabieturi. Mai simplu spus, un ocha ("ceai verde"; diferit de kocha sau "ceai negru") sorbit în Japonia te relaxează și-ți deschide perspectiva introspecției lucide, în timp ce
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
înjunghiase iubita, pe Nancy Spungen), realizăm cu ușurință cât de apropiate sunt ideile de "anarhie" (a simțurilor, ulterior transferată în planul social) și de "moarte". Punk-ul este expresia muzicală a unui rimbaldianism organic, refuzându-și însă coordonata vizionară pentru a îmbrățișa, aproape fără rezerve, o pernicioasă doctrină a extincției. Inițial, aceasta viza doar dereglarea puternică a vieții interioare, cu prelungiri în praxis, sperându-se astfel atingerea unei stări paroxistice, de catharsis ritmic. Treptat, mesajul și-a pierdut aproape orice semnificație psihologică
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
parfumat iradia chiar din frunzele mari de cireș, preparate într-un fel specific pe care japonezii îl numesc "a pune la murat" (deși nu voi comite impudoarea să trimit prin această traducere fidelă la murăturile din iernile noastre) și care îmbrățișau gingaș prăjiturile din pasta de orez colorată în roz. Alături, se întindeau, tremurând cumva în modestie, uguisu-mochi. Pufușorul și culoarea lor verde pal imitau penajul privighetorii japoneze, după al cărei nume au și fost botezate. Fără să vreau, gândul îmi
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fierbinte, de femeie tânără, zveltă, cu rotunjimi de tătăroaică, pentru că de acolo vine ea, din stepe cazace, a mușcat din zidul de gheață. Cu un mic strigăt ascuțit, de fetiță rușinoasă ce descoperă extazul primului pas liber, Reiko o imită, îmbrățișează, și ea, peretele alb, sculptează, și ea, sâni, coapse și brațe larg deschise în zăpada fumegândă, se freacă pe piele cu bulgări până arde țipând subțire, ca o vietate străpunsă, așa cum numai japonezele pot să o facă, se dăruiește frigului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
cel dintr-o Japonie ambiguă". Astfel își intitulează Kenzaburo Oe, al doilea laureat nipon al Premiului Nobel pentru literatură (1994), discursul de recepție, făcând referire în subtext la titlul conferinței ținute de predecesorul său, Yasunari Kawabata, într-o ocazie similară. Îmbrățișând sintagma "ambiguitatea japoneză", Kenzaburo Oe vede Japonia modernă ca pe un Janus Bifrons, cu una dintre fețe întoarsă spre trecut și spre tradiție, apărată cu prețul izolării complete până după jumătatea secolului al XIX-lea, și cu cealaltă către modelul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
legile divine fiind substituite de imperative etice care vizează realizarea binelui colectiv de pe premisele prosperității materiale a fiecărui individ. Urmărirea Graal-ului sau a stării de satori nu mai este decât o căutare a profitului rapid, prima poruncă a Bibliei virtuale îmbrățișate de acei gold diggers ai Vestului american. Scopul suprem, atingerea extazului paradiziac sau reintegrarea în armonia universală, a fost înlocuit cu obsesia fericirii imediate, a realizării tuturor dorințelor hic et nunc, un soi de hedonism democratizat, devenit dictatorial prin însăși
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
după cum este ridicol ca un evreu să proclame Tora drept unicul cod etico-ritual în stare să normeze complicatele raporturi ontologice dintre planul transcendent și cel imanent. Așadar, ce rațiune supremă sau măcar ce instinct teologic ne-ar putea mâna să îmbrățișăm fără rezerve religia creștin-ortodoxă în detrimentul, să spunem, ramurii catolice sau budismului? Există oare secte privilegiate, apte să reclame drepturi speciale atunci când vine vorba admiterii în Câmpiile Elizee, în Paradis sau în Nirvana? Astfel, este infinit mai onest să admitem că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
frumos, au nechezat odată toți, apoi s-au ridicat în două picioare și imediat le-au lăsat la loc s-au închinat stăpânului și musafirei lui. Bătrânul crai, mândru de bogăția lui, a trecut pe la fiecare în parte, i-a îmbrățișat, iar ei și-au lăsat pe umărul lui gâtul. În timp ce el îi mângâia cu mâinile pe corp, ei își mângâiau stăpânul pe spate. După aceea bătrânul s-a uitat către cer și, cum era puțin timp după ridicarea soarelui de la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]