2,778 matches
-
pungulița de mine. —OK, am gâfâit eu înnebunită să simt euforia drogului. Grăbește-te! Sub privirile tuturor celor din bar, Tiernan a tăiat două linii grase și superbe direct pe masa îmbrăcată în mușama de plastic. Temătoare, m-am uitat împrejur să văd dacă se crizează cineva, dar nimeni nu părea să ne bage în seamă. Tiernan a răsucit o bancnotă de zece lire și a tras pe nas una dintre linii până la ultima granulă. Linia cea mai mare, am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi mulțumești fiindcă te-am târât afară din casă în seara asta, mi-a șoptit Bea, înșfăcându-mi cotul cu putere ca să-mi atragă toată atenția. Încheieturile degetelor i se albiseră. — N-o să ghicești cine e aici. Ghicește! Am privit împrejur, dar n-am văzut pe nimeni care să merite gradul acela de încântare al lui Bea. — Pabst Blue Ribbon, a pronunțat rar și solemn Bea. Ochii mi s-au lărgit la fel de tare ca și ai ei. Tu glumești. Aș glumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de miasmele unui cărucior ambulant unde vânzătorul începuse să prăjească un fel de carne condimentată (niciodată nu mă apropii destul ca să aflu detaliile exacte). — Claire... Claire? Am tresărit la auzul vocii unui bărbat care-mi striga numele. M-am uitat împrejur, dar n-am reușit să descopăr nici un chip familiar în șuvoiul dezabuzat de oameni. Vai, Doamne, era bebelușul supradimensionat! Tipul venea către mine, făcându-și potecă prin mulțime. Preț de-o clipă, m-am temut c-am aterizat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
forță cosmică malefică dictează ca, după ce ți-ai bușit fluierul piciorului o dată, să ți-l mai lovești din nou, în exact același loc, de toate obiectele dure și ascuțite care se găsesc pe o rază de zece metri de jur împrejur? M-am aruncat pe patul răvășit, ca să scotocesc prin așternut, în căutarea... și iată-l! — Alo? am gâfâit. — Claire. Vivian. Ce-ai pregătit pentru cartea lui DulceDelicios? Vivian. Pulsul nu mi s-a domolit. De unde dracu’ făcuse rost de numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
familie pe care Bea le aranjase, cu mână de expert, pe unul dintre pereți. — Da, așa-i c-a făcut o treabă grozavă? m-a întrebat Harry, conducându-ne în sufragerie. — E superb! m-a secondat Randall, privind de jur împrejur. Bea, te-ar interesa să-mi decorezi casa cea nouă din Nantucket? Cred că simțul tău estetic ar fi numai potrivit pentru chestia asta. — Pe bune? a zis Bea, luminându-se la față. Mi-ar place la nebunie! Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Îți promit. L-am sărutat pe obraz și am întins mâna în spate, după geanta mea cu bagajul de week-end. — Ursulețule, trebuie să-ți găsim un loc mai bun unde să te muți, mi-a trântit-o Randall, uitându-se împrejur. I-am urmărit privirea - și ca prin minune, strada unde mă simțisem ca acasă, vreme de ani de zile, s-a transformat într-o adevărată ruină. La colț zăceau niște gunoaie, iar un grup de tipi dubioși ardeau gazul câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în orice caz, nu e nevoie să cureți tot dezinfectantul de toaletă cu care am dat eu pe margini. Și nu-mi spune că nu-i așa. Te-am văzut eu! Țintești cu jetul exact pe el, așa, de jur împrejur, și până la urmă se duce tot. E clar că o faci dinadins. Dacă aș trage apa, oricum s-ar duce tot pe canal și, pe deasupra, te-aș mai și trezi, îi spuse Wilt, conștient de faptul că-și făcuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe pământ. Apoi intră înapoi în mașină ca să-i caute peruca. O găsi sub banchetă și, după ce îi netezi la loc fusta lui Judy, ca să nu dezvăluie chiar atât de multe, îi aranjă peruca pe cap. Se uită de jur împrejur prin parcare, spre barăcile constructorilor și spre clădirea principală, dar nicăieri nu se vedea nimeni. Terenul era liber. Apucă păpușa și, punându-și-o sub braț, se îndreptă spre șantier. Când ajunse la jumătatea drumului, își dădu seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
recepție! Publicul stă paralizat, în așteptare. Ți-ai găsit! Iat-o, adusă pe firul nevăzut de Nichipercea, uite-o, tocmai deschide ușa. — Coană mare, ai uitat miercuri să-mi dai punga. Nu mai am combustibil! Criza de energie! Așa că: stânga împrejur, adă punga! Fă-te punguliță... Punguliță punguliță, cui mă lași?, începe să fredoneze Sarsailă. Și-odată, îl vezi cum e altul: a uitat totul, e galant, politicos, parcă a înnebunit de-a binelea. Sare de pe trambulină, proaspăt, drept în fața ghicitoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zic. Femeia aia e mangă. În clipa În care Îi Întâlnesc privirea, nu-mi pot reprima un mic chicot, și Îl văd cum mustăcește. Deci ce facem, ne așezăm ? Sau mai ai de salutat și alți vechi prieteni ? Mă uit Împrejur cu mare atenție. Nu, cam ăștia ar fi. Dacă zici tu. Te rog, nu te grăbi. Ești sigură că domnul acela În vârstă de acolo nu e bunicul tău ? — Nu prea cred... — Cred că ar mai trebui să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
reprimată, care Încearcă să mă submineze sau ceva așa. — Emma, Întoarce-te ! Aici suntem ! Ia stai. Ăsta parcă era glasul lui Kerry. Mă uit bulversată spre mulțime și strâng ochii, să nu mă orbească soarele. Nu văd nimic. Mă uit Împrejur, dar nu văd... Și, fără veste, ca prin farmec, Îmi răsar În față. Kerry, Nev, mama și tata. Care se Îndreaptă către mine. Toți costumați. Mama poartă un chimonou japonez și are În mână un coș de picnic. Tata e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă trezesc spunând, cu inima bubuindu-mi din ce În ce mai tare. Dar vreau să-ți spun ceva, Paul. Eu ți-am spart cana cu Campionatul mondial de fotbal. — Poftim ? Rămâne perplex. Îmi pare foarte rău. Am să-ți cumpăr alta. Mă uit Împrejur, la colegii mei, care au căscat ochii mari. Și eu sunt cea care a Înțepenit copiatorul atunci, demult. Adevărul e că... eu l-am stricat, de fiecare dată. Iar fundul ăla... Trec printre chipurile rămase mască și mă duc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
potrivită. Nu prea sportivă, dar nici prea rigidă... însă vreau o croială simplă. Și poate o fustă. Sau ia uite la pantalonii ăia. Mi‑ar sta fantastic cu ei, dacă aș avea pantofii potriviți... Mă plimb fără grabă de jur împrejur fiecărui etaj, făcându‑mi însemnări mentale despre fiecare haină, apoi cobor iar la parter și încep să‑mi adun toate variantele posibile. O jachetă Calvin Klein... și o fustă... — Scuzați‑mă... O voce mă întrerupe tocmai când iau o bluză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
În căruțe de apă cu coviltire de lotus... Mintea lui e acum un cal împiedicat de glezne, care aleargă împotriva vântului puternic, biciuit, lovit, șerpuind spre vârful unui munte învăluit în ceață densă. Urc pe stâncile Quen-Rung să mă uit împrejur Îmi simt inima schimbătoare și deloc înțeleaptă. Amugul coboară Mă simt pierdută și oropsită. Gândindu-mă la țărmuri îndepărtate Mă fac bine... El miroase aerul umed. Aerul care poartă greutatea apei. Își aude ritmul propriei respirații. Clipește din ochi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
canapea. Ceilalți membrii ai cabinetului se holbează la ei. Yu se duce la pervazul ferestrei și ia un ghiveci cu flori. Sapă cu delicatețe pământul, cu un deget. E o specie sălbatică, zice el brusc. Frunzele o împodobesc de jur împrejur ca o coroană. Tulpina va avea floricele albe. El răsucește planta spre lumină. Îmi place nespus de mult să privesc cum își ridică plantele frunzele și cum devin mai verzi. Chiar îmi place. Doamna Mao se ridică și stă dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao pe această temă. I-am spus că s-ar putea să mă fi născut pentru a juca un personaj tragic. Tovarășul președinte mi-a răspuns cu umor, spunând că asta e o remarcă fascinantă. Este? privește ea de jur împrejur. Închipuiți-vă că mâine sunt prinsă și ucisă. Uitați-vă bine la mine. Eu stau liniștită. Ceea ce mă preocupă sunteți voi, viața voastră, familiile voastre. Fiecare dintre voi. Vor veni după voi. Poate că nu or să vă omoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
repede, tot mai repede, tot mai... — Bitte den Fahrscheine! Viteza trenului te izbește de pereți, ești Într-un expres, Într-un tgv. Ești În trenul de Drăgășani, clasa a treia, vălătuci negri, pufoși Îți Îneacă gâtul și o albină zumzăie Împrejur de multă vreme. Dar uite, la doi pași, uniforma de funcționar feroviar, chipiul de controlor, mâna lui Întinsă să-ți perforeze biletul. — Good morning, sir! Your ticket, please! Acum are să se deschidă o trapă sub picioarele tale și, tot explicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
una din laturile foaierului. —Să ne așezăm acolo? Amândouă au mers la canapea și s-au așezat. Alison și-a netezit rochia sub ea și și-a adus trena într-o parte. Fiona a aruncat o privire scurtă de jur împrejur, apoi și-a fixat ochii cenușii asupra chipului miresei. Ce s-a întâmplat acolo a fost foarte urât, a spus ea înclinând ușor capul în direcția sălii, ca o referință la apariția furtunoasă a Sofiei. Neștiind cu certitudine de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
urcat scările încet, treaptă după treaptă. Și cu fiecare treaptă se apropia mai tare de teribilul adevăr. Nick a găsit-o pe Caitlin în dormitorul lui Milly, cu fața în jos, lipită de covor, cu părul blond răsfirat de jur împrejur și cu o mână întinsă înspre pătuțul în care fiica lor stătea în picioare, uitându-se pe deasupra balustradei. —Mami. Degețelul grăsuț al lui Milly era întins către trupul nemișcat al lui Caitlin, care zăcea sub ea. —Mami. Fetița avea ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dorea asta cu disperare. Numai gândul că n-avea să aibă nici un copil și imediat i se trezea în piept o durere sfâșietoare. Alison a deschis încet ușa de la baie, a intrat în încăpere și s-a uitat de jur împrejur. Privirea ei scana orice obiect, cu excepția capacului de la bazinul WC-ului, acolo unde știa că o aștepta răspunsul. A recuperat un prosop umed care fusese aruncat în chiuvetă și l-a stors, după care l-a întins pe marginea căzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
spus că ea e îngrozitoare, am spus că arată îngrozitor... E o diferență. Ca om, e teribil de haioasă. Deși nu pot să-l înghit pe bărbată-su. —E și el aici? Susan și-a sucit gâtul ca să se uite împrejur. Da. Îl vezi pe tipul ăla gras, cu claia de păr blond? Ăla e. Julia s-a uitat urât în direcția bărbatului respectiv. —E așa de lacom că m-am gândit să instalez benzi de limitare a vitezei pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
altora! Cum mai merge treaba cu Jake? Fiona avea gura plină cu pâine cu măsline, așa că a mestecat de vreo câteva ori, după care a înghițit repede. Să bat în lemn..., a spus ea și-a început să se uite împrejur până când s-a hotărât și s-a întins în spatele lui Alison ca să bată în spătarul scaunului ei, ... totul merge foarte bine. Jake se poartă mult mai frumos cu mine în ultima vreme. Probabil că e și din cauza faptului că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fac grasă. Dacă n-aș fi văzut ecografia, aș fi jurat că sunt pe cale să nasc o canapeluță din aia de două locuri. —Vreau să-ți pun multe întrebări pe tema asta, i-a declarat Alison uitându-se de jur împrejur și către ușă. A trecut așa de mult timp de când nu ne-am mai văzut. Cu toate vacanțele astea, cu serviciul, cu obligațiile de familie și așa mai departe, s-au adunat o grămadă de chestii de discutat. Dar cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mi-aș cumpăra transferul, și tot mi-ar mai rămâne pentru restul zilelor. Ia-mă cu tine! — Nu. Sergentul major Malik nu insistă, dar își trecu încet privirea peste palmieri, barăci și dunele de nisip ce îngrădeau totul de jur împrejur, transformând postul militar într-o închisoare unde gratiile fuseseră înlocuite de dunele înalte care amenințau să-i îngroape o dată pentru totdeauna. — încă unsprezece ani aici! murmură apoi ca pentru sine. Dacă reușesc să supraviețuiesc, o să fiu un moșneag, și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un criminal periculos și autoritățile se tem că mulțimea, indignată, o să vă atace. Laila fu cât pe ce să izbucnească în râs în fața nerușinării individului și arătă cu un gest în jurul său. — Mulțimea? repetă. Care mulțime? Nu există nici un suflet împrejur pe o distanță de două zile de mers. Malik-el-Haideri zâmbi pe sub mustață, fericit și amuzat pentru prima dată după multă vreme: — Veștile zboară în deșert, spuse. Tu știi. în curând or să vină, și trebuie să evităm orice incident care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]