2,389 matches
-
consemnată în carnetele sale. În seara aceea Rieux îl aștepta, și tocmai își contempla mama care stătea cuminte pe un scaun într-un colț al sufrageriei. Când nu mai avea treabă cu gospodăria, ea își petrecea vremea aici. Cu mâinile împreunate pe genunchi, aștepta. Rieux nici măcar nu era sigur că el era cel pe care ea îl aștepta. Totuși, ceva se schimba pe obrazul ei atunci când apărea el. Întreaga tăcere pe care o viață de trudă o brăzdase pe acest obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
să-și amâne consultațiile, se întinsese o clipă pe divanul cabinetului său, dar se ridicase aproape imediat și revenise în odaie. Tarrou avea capul întors spre doamna Rieux. El privea mica umbră chircită lângă el pe un scaun, cu mâinile împreunate pe genunchi. Și o contempla cu atâta intensitate încât doamna Rieux duse un deget la buze și s-a ridicat să stingă lampa de la căpătâi. Dar, în spatele perdelelor, ziua se strecura cu rapiditate și, puțin după aceea, când trăsăturile bolnavului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
acum dezgolindu-i pieptul. Un moment mai târziu se pravăliră în pat și un fior plăcut le străbătu pielea în momentul acelui prim contact electrizant. Fiecare mângâiere, fiecare sărut aducea o nouă licărire de senzație intensă, până când trupurile lor se împreunară. Spatele lui se umezi de sudoare și, agățându-se de el, era sigură că îi simțea nu doar dorința, dar și patima, nevoia, chiar și suferința. Și strigându-și propria eliberare, știa că și el putea auzi nevoia, dorința ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mii de dolari pe zi pentru întinerirea corpului, minții și spiritului clienților săi. Asta se realiza printr-o combinație de yoga, masaj, meditație, consiliere spirituală și ajutor dietetic, care erau asigurate de un personal ce își întâmpina clienții cu mâinile împreunate pentru rugă și cu un „Namaste“ spus din suflet. Solana Canyon era și locul preferat de celebrități pentru o cură de dezalcolizare. Alex conduse pe lângă poarta principală clădită dintr-un material ce imita chirpiciul, ascunsă artistic în spatele palmierilor uriași. Urmăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
asemenea Încăierări. Câteva clipe Zeliha s-a simțit victorioasă, fiindcă-l lovise foarte tare sau, cel puțin, așa Își Închipuia. Era o femeie Înaltă, voinică și nu era obișnuită să se simtă fragilă. Precum un campion În ring și-a Împreunat mâinile În aer și și-a salutat publicul invizibil, Încântată de triumful ei: — Te-am avut la faza asta! Chiar În clipa aia el i-a răsucit mâna l-a spate și s-a suit pe ea. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sacrifică pentru mine. Că de dragul meu, în interesul meu, se culcă cu el. O adevărată martiră, biata Augusta. Mi-a venit s-o pleznesc și să-i spun: „Du-te dracului cu G. cu tot. N-aveți decât să vă împreunați, dar, repede, până mă duc să iau puțin aer. Și să aerisești după aceea. Nu-mi place mirosul de cocină”. Dar nici de data aceasta n-am avut puterea să-i arunc adevărul în față. Îmi pare rău, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la el. Garamond ascultase afabil povestea lui, Întrerupându-l cu exclamații politicoase, ca „nu mai spuneți“, „ia te uită ce mi-e dat să aud“, „dar pare de-a dreptul un roman, mai mult, aș zice o născocire“. Apoi Își Împreunase mâinile, Îl privise drept În ochi pe Belbo cu infinită simpatie și-i spusese: „Băiete dragă, permite-mi să-ți zic așa, pentru că ți-aș putea fi tată, - o, doamne, poate nu tată, pentru că sunt Încă un om tânăr, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
strigă Neva. — Ba da. Wakefield detestă să vadă că oamenii cred că ideile sale sînt metaforice. Nici măcar nu știe ce e aia. Îi place să se considere un gînditor la modul strict propriu. — Așa am crezut și eu. Farkas Își Împreunează degetele dinaintea bărbiei. Adunarea din jurul mesei tace. Cunosc gestul; are semnificație. — Lucrez acum la suportul matematic al formării imaginii. La un moment dat, În istorie, pentru creierul nostru lumea a devenit materială. Acum ne Îndepărtăm de acel moment și dispariția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Gaston după ea. — Te rog, ajută-mă! Te rog! A repetat rugămintea de câteva ori, pentru că auzea voci pe coridor apropiindu-se de ușă. Gaston i-a privit, neputincios, chipul desfigurat și disperat. — Ajută-mă! Ajută-mă! repetă ea. Își împreună mâinile a rugăminte, ca în fața lui Buddha. Avea degete lungi și subțiri ca niște ace. Pe coridor se auzeau acum vocea cameristei și a bărbatului care a strigat. Gaston i-a auzit pe amândoi pronunțând cuvântul shōben. El știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și tu acolo. Dacă vine cineva, ne prefacem că ne uităm pe-aici. Endō-san, strigă disperat Gastom. Câine-san, îți place!... Îți plac copiii. Îți plac câinii... Iubești copiii. Știu. Iubești copiii. Prinzând cuvintele imploratoare ale lui Gaston, Kanai și-a împreunat mâinile sângerânde într-un gest de implorare: — Am soție... și copii... Am doi copii! Mâinile lui Endō au început să tremure ușor. Implorările lui Gaston i-au atins, fără îndoială, o coardă sensibilă, dar și-a oțelit inima, a strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mai întâi groapa singur. Sunt convins că nu dorești să-ți vadă nimeni cadavrul mizerabil. Kobayashi a scăpat cazmaua din mână. Ochii lui de șobolan s-au mărit ca niște farfurioare. I s-a schimonosit fața de spaimă. Și-a împreunat mâinile și a scos un țipăt care semăna cu geamătul unui animal suferind. Nu putea articula nici un cuvânt. — Non! — Ce-ai spus? — Non! Non! Non! Nu Kobayashi vorbise. Gaston și-a scos capul din apă. Plin de sânge cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și puternicul rege părea deja stafidit și sfrijit. Frumoasa și nefericita regină era umflată și diformă precum un burduf gata să plesnească, complet acoperită de un mucegai cenușiu. Am zărit chiar și scramasax-ul pe care regele îl ținea în mâinile împreunate pe pântece, precum și aurul fibulei de pe mantie și al crucii cusute pe tunică în dreptul inimii. Aproape nimic însă din lucrurile reginei, căci sub văl totul era tăinuit de acel soi de mușchi. Până și rochia, pe care mi-o aminteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care tot pomenești? I-am povestit istoria biblică, și el, de obicei fermecat de viețile sfinților, a răbufnit: - Noi nu avem un zeu atât de crud. S-a întors să se uite după Bovo, care de-acum sforăia cu mâinile împreunate sub cap. S-a uitat la picioarele lui goale, murdare, cu bătături și cu pielea ca tovalul. - Asta nu prea se deosebește prin viața pe care o duce de Iov, dar Dumnezeul tău l-a cam dat uitării, și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Rodoald și la Grimoald, nepoții lui Gisulf. Dar și mai hotărâtor a fost că inima lui s-a neliniștit ca un mânz primăvara atunci când a văzut-o pe Gaila. Ca toți băieții longobarzi, și el a fost îmboldit să se împreuneze cu sclave, imediat ce a ieșit din pubertate, însă nu s-a îndrăgostit niciodată. Încât aerul său serios și purtarea severă se îmblânzeau și se preschimbau în voioșie în tovărășia verilor, dar dispăreau cu totul în prezența Gailei. În acele clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
veți fi cruțați. Veți veni cu noi până la hotarele noastre ca ostatici, iar acolo veți fi eliberați și veți putea să vă întoarceți la voi acasă. Ea a primit din partea mea și făgăduința căsătoriei, și în noaptea asta ne-am împreunat, dându-i plăcerea pe care o dorea. Romilde mi-a mai cerut să cruț și orașul, ceea ce n-am putut să fac. Răsplata pentru neputința mea va fi aceasta: Romilde nu va avea un singur soț, ci două sute. Zicând acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
instrument aducător de moarte, a spus calm Cipriano. Patriarhul Fortunato a încercat să se calmeze, i-a încredințat spada Grimoald și a spus: - Am luat înapoi ceea ce era al meu. Lipsește doar scaunul evanghelistului Marcu. Unde e? Cipriano și-a împreunat mâinile pe piept, ca și cum s-ar fi pregătit pentru o convorbire liniștită, și i-a răspuns laconic: - Eretic ce ești, nu-ți ajunge că ți-ai spurcat mâinile cu aurul și cu argintul catolicilor bizantini? Fortunato, roșu de mânie, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și-a dat seama de înspăimântătoarea decădere a poporului său în privința natalității și m-a asigurat că intenționa să propună din nou acest lucru când vremurile aveau să fie mai favorabile. Problema îl privea și ca persoană. Căci, deși se împreuna cu Gaila zi de zi, aceasta nu reușea să prindă rod. Când mi-a îngăduit să decorez palatul cu un mobilier mai comod și mai puțin rudimentar, am reușit să fac să se-ntoarcă la Brescia din ținuturile bizantine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-le străbătute de umbrele tremurătoare, de la torță și de la tăciunii aprinși din vasele de încălzit. - Accept propunerea ta, a spus Rotari. Gundeperga nu s-a arătat prea încântată și a rostit glacial precum aerul încăperii: - Există câteva condiții. Te vei împreuna cu mine vreme de douăsprezece luni; dacă în acest răstimp nu voi da naștere unui băiat și nici nu voi rămâne grea, unirea noastră va rămâne doar un acord, și n-ai să te mai culci cu mine. În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dacă în acest răstimp nu voi da naștere unui băiat și nici nu voi rămâne grea, unirea noastră va rămâne doar un acord, și n-ai să te mai culci cu mine. În această perioadă va trebui să nu te-mpreunezi cu vreo altă femeie, după care o să poți face tot ce poftești. Dacă noi doi vom avea un băiat, consiliul ducal va hotărî dacă te va moșteni fiul Gailei sau fiul meu. Dacă noi nu vom avea un prunc, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu ți-a uitat frumusețea și grația. Eu și fiul tău te implorăm să vii cu noi și să aduci cu tine primăvara în negura înghețată din Pavia. Rotari își așteaptă nerăbdător grădina în floare. Pentru prima oară am văzut împreunate în ochii unei ființe umane disperarea iubirii și hotărârea neclintită de a-și lipsi de ea iubitul. S-a adresat fiului ei: - Rodoald, du-l de-aici pe Stiliano, căci m-ar putea abate de la hotărârea mea. Tatălui tău spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dinainte prima dată, nu mi-am putut masca un gest de dezgust, la care el a spus: - Sunt cam urât, nu-i așa? Răbdare, căci te vei obișnui. Clipă în care ochii lui ageri, surâsul și glasul blând s-au împreunat pentru a așterne un văl de frumusețe peste diformitățile mai sus pomenite. Mi-a fost rușine de nestăpânirea pe care o dovedisem în a-mi da pe față scârba și am spus un lucru pe care nu voiam să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
din Salem să devină ca noi. Hai să-i punem să-și taie membranele și să le ridice atât de sus ca parul din cortul tatălui nostru, așa încât fiii lor și fiii noștri să facă pipi la fel, să se împreuneze la fel și nimeni să nu ne mai poată deosebi. Și astfel, tribul lui Iacob va crește nu doar cu generațiile care vor urma, dar chiar de mâine. Iacob a prins vorbele lui Iosif, deși ele fuseseră spuse în batjocora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
prăjitura cleioasă, unsă cu miere, apoi, Încă o dată, simți un viu dezgust de el Însuși. Să Încerce chiar aici, În buricul Parisului, Își zise, În mijlocul lumii și al oamenilor... da, ar fi o idee. Închise ochii, Își lipi tălpile, Își Împreună mâinile pe piept. Încet, cu hotărâre, Începu să numere, Într-o stare de concentrare totală. După ce șaisprezecele magic fu pronunțat, deschise ochii, se Înfipse ferm pe picioare. Vaporașul turistic dispăruse, cheiul era pustiu. Timpul era la fel de plăcut. În fața clădirii În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în mâna mea. Mă uit la identitatea apelantului și simt un nod în stomac. — E de la birou. — Pot să-ți lase un mesaj. Pot să mai aștepte. — Dar... — E un moment doar pentru tine. Se apleacă în față și-mi împreunează mâinile, privindu-mă extrem de sincer. Un moment doar pentru tine. Dumnezeule, chiar nu pricepe, nu-i așa ? Aproape că m-apucă râsul. — Sunt asociată la Carter Spink, îi explic. Nu am un moment doar pentru tine. Deschid rapid telefonul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dau seama de unde îl știu - după care mă trece un nou val de spaimă. E Greg Parker, unul dintre partenerii seniori. Traversează holul imens al gării cu pași mari, îmbrăcat în haine scumpe și ținând în mână mobilul. Are sprâncenele împreunate de la încruntare și pare îngrijorat. Păi și ea unde e ? Glasul îi răsună în toată gara. Panica mă pălește precum un fulger. Trebuie neapărat să ies din raza lui vizuală. Trebuie să mă ascund. Acum. Mă strecor în spatele unei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]