2,171 matches
-
de carne mă atrăgea cu aerul lui de țărancă sănătoasă. Odată, când mi-a spus că nu are încă douăzeci de ani împliniți, am fost încredințat că nu mă minte, deși la început îmi părea mult mai în vârstă. Mă împrietenisem cu ea, pe nesimțite, în ceasurile liniștite de după-amiază, în prăvălia plină de umbră și răcoare, în care pluteau miresme de cuișoare și cafea. Sus, paralel cu tavanul de stejar, odihneau, suspendate skiurile ei enorme, în așteptarea iernii, când Matilda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
acolo, e complet Îndrăgostit de locul acela. În urmă cu un an sau doi, Henry Îi făcuse cunoștință lui Du Maurier cu James Russell Lowell, versatilul om de litere care era acum ambasadorul Statelor Unite la Londra, iar cei doi se Împrieteniseră la toartă. — Îți mulțumesc pentru propunere. Îmi face Întotdeauna plăcere să-l văd pe Lowell, dar deja am planuri pentru august. Și spuneai, despre Leech...? — Da, l-am cunoscut În acea primă vizită la Whitby - s-a Întâmplat să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
1887, anul primei apariții, În timp ce Robert Louis Stevenson, ale cărui povești de aventuri erau infinit mai bune, trebuise să se mulțumească cu vânzări mult mai modeste (deși erau, fără Îndoială, considerabil mai mari decât ale lui Henry). Henry, care se Împrietenise cu Louis la Bournemouth, cu o vară Înainte, când o dusese pe Alice În stațiune, În vacanță, și care ținea la el tot atât de mult pe cât Îi plăcea și Îi admira opera, Îi scrise: „Numărul 40 000 pe pagina de titlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mândră, avea un cap chel ca un ou. — Iertați-mă, domnule James, spuse el după ce Își strânseră mâinile. După cum vedeți, mi-am luat libertatea de a-l aduce pe fiul meu cu mine. Se uită drăgăstos la copilul care se Împrietenea deja cu Tosca. — Îmi amintesc ce emoționat am fost, când eram de vârsta lui, să Îi fiu prezentat lui Thackeray de către tata - Întâmplător, nu departe de locul acesta, ne plimbam prin Kensington Gardens - și ce plăcere mi-a făcut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
decât presupusul dar pentru pictură al lui Little Billee. Realitatea era că Du Maurier manifesta o atitudine ambivalentă asemănătoare față de evrei și În viața reală, exprimând nemulțumirea tipic englezească față de prezența lor colectivă În număr mare și, În același timp, Împrietenindu-se cu evrei și admirându-le calitățile artistice și intelectuale. Ba chiar umbla zvonul că Little Billee avea ceva sânge evreiesc În vine, În urma comentariului naratorului cum că „cei mai mulți dintre noi avem În vine o cantitate cât de mică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
povestirile vor oferi roluri unora dintre cei mai mari actori și actrițe din lume; și că edițiile filmate sau ecranizările pentru televiziune se vor vinde În număr mare. A fost neșansa lui că s-a asociat - și adesea s-a Împrietenit - cu scriitori mult mai populari decât el, al căror succes nu a făcut decât să Îi adâncească sentimentul propriului eșec, dar timpul a restabilit echilibrul. Dintre egalii și contemporanii lui, probabil doar Thomas Hardy este astăzi mai citit (nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
compoziția severă era aceea care scotea în relief nuanțele cromatice delicate. Păzesc cu strășnicie două acuarele de Schreiber, care au luat naștere în timpul prizonieratului său la englezi: peisaje de parc în tonuri deschise, dozate parcimonios. Mai târziu, când ne-am împrietenit, după trei-patru păhărele de rachiu dublu rafinat vorbea despre anii pierduți, se lăsa cuprins de mânie și dobora cu muchia palmei, în locul vinovaților, consumatori inofensivi. În timpul călătoriei la început, nu am schimbat prea multe cuvinte. Oare am dormit? Greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
alergând pe lângă trenul interzonal - ființe născute din capul meu, care nu voiau să-mi dea drumul. Palpabil, corporal și, de aceea, cert este cel care stătea vizavi de mine, Ludwig Gabriel Schrieber, cel pe care mai târziu, când ne-am împrietenit mai întâi prudent, apoi de nedespărțit, l-am numit Lud. Și, astfel prescurtat, dar și dezvoltat în Ludkowski, Ludström, în prelatul Ludewik și tovarășul de beție al acestuia, Ludrichkait, apoi în călăul Ladewik sau cioplitorul în lemn Ludwig Skriever și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
curat cu Olivetti-ul. O alta se numește Tortura țânțarilor și s-a datorat apropiatului lac Diana. Veneau în vizită prieteni. Hans și Maria Rama, care considerau că iubirea noastră se cerea păstrată durabil în fotografii alb-negru. Și iarăși m-am împrietenit cu un flautist, de data asta cu unul cu părul creț, care sufla cu măiestrie și înconjurat de tinere fete cu codițe à la Mozart într-un flaut argintiu: Aurel Nicolet, cealaltă iubire a Annei, durând în tăcere pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
căci era umed, al atelierului meu, care era totodată camera de încălzire a celor două cămăruțe ale noastre, fraza de început: „Accept: locuiesc într-un spital de boli nervoase...“ La Paris am uitat Berlinul. La Paris Paul Celan s-a împrietenit cu mine. La Paris am scris, după ce am găsit fraza de început, capitol după capitol. La Paris se uscau sculpturi, se fărâmițau pe schelărie. La Paris, banii nu ne ajungeau niciodată. De la Paris trebuia, de aceea, să fac autostopul până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Însuși originalul, desigur că mai În etate? Și poate exista, oare, satisfacție naturală mai deplină decât aceea de a-ți descifra reflexul Într-un spirit la fel de fin, de subtil și de ludic ca al tău? Când se cunosc și se Împrietenesc instantaneu În 1932 (după cum afirmă Bioy În Șapte convorbiri cu Aldolfo Bioy Casares, de Fernando Sorrentino), În vila Victoriei Ocampo, care avea să devină cumnata lui Bioy, acesta are 18 ani și o droaie de neliniști literare, iar Borges - 33
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Se preface doar că e prost — Poate vrea să vadă cât suntem de deștepți, spuse Ted. Poate crede că noi suntem proști, Hal. — Nu fi ridicol. — Nu, spuse Harry. De fapt, se comportă ca un copil care Încearcă să se Împrietenească. Iar când niște copii vor să se Împrietenească, Încep prin a se juca Împreună. Să Încercăm ceva jucăuș. Harry se așeză la consolă și tastă: === Răspunsul sosi rapid: , , , — Isteț, spuse Harry. Tipul ăsta e tare isteț. Tastă la iuțeală: = , = Răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să vadă cât suntem de deștepți, spuse Ted. Poate crede că noi suntem proști, Hal. — Nu fi ridicol. — Nu, spuse Harry. De fapt, se comportă ca un copil care Încearcă să se Împrietenească. Iar când niște copii vor să se Împrietenească, Încep prin a se juca Împreună. Să Încercăm ceva jucăuș. Harry se așeză la consolă și tastă: === Răspunsul sosi rapid: , , , — Isteț, spuse Harry. Tipul ăsta e tare isteț. Tastă la iuțeală: = , = Răspuns: 7 &7 — Te distrezi bine? Întrebă Barnes. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu cât mai multe persoane, sperând c-o să le conving să nu-mi fure bagajele. Nu ăsta e sfatul pe care ni-l dau criminaliștii? Știți la ce mă refer. La faptul că, dacă ești luat ostatic, trebuie să te împrietenești cu cel care te ține prizonier. Trebuie să stabilești contactul vizual, astfel ca acela care te ține captiv să înțeleagă că ești o ființă umană. În felul ăsta, cresc șansele să nu te omoare. În orice caz, sunt sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plin de semipreparate congelate! Apoi deschidea larg ușile frigiderului și cu gesturi teatrale îl invita să privească nenumăratele bunătăți dinăuntru. Apoi traversa bucătăria cu așa-zisa cină în brațe și spunea: Salută cuptorul cu microunde! Sfatul meu este să te împrietenești cu aceste două mașinării. Vei descoperi, în lupta ta împotriva foamei din această casă, că sunt neprețuite. Așa că acum înțelegeți de ce am fost așa de reținută când am primit oferta mamei legată de supă. Dar chestia minunată apropo de faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
petreceau mult mai mult timp în companiei mamei decât cu Helen. Tata îl detesta. Probabil chiar mai mult decât Helen. Cred că fusese dezamăgit de Jim. Pentru că tata tânjea în asemenea măsură după compania unui bărbat, sperase că se va împrieteni cu Jim, așa, ca între băieți. Mai ales că Jim era o prezență aproape permanentă în bucătăria noastră, alături de mașina de spălat sau prăjitorul de pâine. Într-o seară, întorcându-se de la serviciu, l-a găsit pe Jim, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
era mereu mascată de cele aproximativ o mie de pahare, multe dintre ele răsturnate cu fundul în sus, cu conținutul lor, fie el vin alb, gin sau apă tonică, Irish coffee sau Baileys, răspândindu-se cu repeziciune, amestecându-se, picăturile împrietenindu-se între ele pe fața de masă, formând mici mări de jur împrejurul insulițelor de sare de Saxa, pe care un suflet conștiincios (de obicei James) le aruncase pe masă ca să oprească avansarea torentului devastator de vin roșu vărsat. Eu mă aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care să-mi placă, o să recurg la un limbaj romantic și-am să-l numesc Bărbăția Fremătătoare. Din fericire, Adam nu mi-a prezentat Bărbăția lui Fremătătoare folosind un nume. Deși eu nu eram sigură că eram gata să mă împrietenesc cu Bărbăția lui Fremătătoare. Mă cam obișnuisem cu Bărbăția Fremătătoare a lui James. Nu c-ar fi fost vreo chestie tare (să-mi scuzați sugestia), dar mie-mi convenea. N-aveam nimic împotriva Bărbăției Fremătătoare a lui Adam (așa, lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
care m-a atras În viață a fost corul, Însă-n el n-am cîntat decît În școala generală, cînd mi-am spart și arcada, În liceu nu m-au mai primit la tenori cu arcada spartă, dar m-am Împrietenit cu profesorul de limba română, era poet, avea nasul rupt, Între noi s-a stabilit o comuniune de oameni cu defecte fizionomice, și el m-a sfătuit să nu dau admiterea la filologie c-o să ajung În cine știe ce văgăună, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cînd În cînd, Învăluit În barbă cu portțigaret) și Angela Martin, care nu venea la cenaclu dar care, potrivit răpăielilor unor tobe apărute la Rancas, a fost primul meu critic avizat. În vreo doi, trei ani am reușit să mă Împrietenesc oarecum cu Radu Sergiu Ruba, un scriitor (poetul care-mi place cel mai mult) și un om extraordinar, o prietenie de care mă simt onorat. Numai că fiind un individ sălbatic, n-am izbutit din nefericire să păstrez măcar conveniențele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dă foc la ușă și se duce la institut să doneze corneele bătrînului care, din nefericire, nu mai sînt bune de nimic, se Învechiseră, În apartament nu curge apa și În scurt timp e violată, iar doctorul cu care se Împrietenește-n alt oraș Îl ia la palme pe directorul spitalului, apoi pe procuror, mai zgomotos decît În realitate, cu deosebire cea de-atunci, un tînăr doctor cinstit și nervos ca orice erou din Galați tipic american, ce vrea să convingă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din Geneva. Pascal recunoaște În Cintra scriitorul celebru despre care vorbesc ziarele, apoi, după cîteva clipe de stinghereală, iese din cadru. Destul de repede și În pofida predicțiilor proprietăresei, Arielle face rost de bani prin singurul mijloc pe care-l cunoaște, se Împrietenește cu Pascal, discuțiile dintre ei nu revelează nimic, cuvinte obișnuite ciocnindu-se unele de altele ca-n Manualul Inchizitorilor lui Antunes. Într-o seară portocalie iau masa Împreună la un restaurant, prostituata se plînge, nu foarte deprimată, că singurii bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
moștenirea de la unchiu’. Moștenirea constă Într-o nevinovată rețea de bordeluri. Nevinovată dar curioasă, Vanessa vizitează cu aparatul foto japonez cîteva astfel de lăcașuri de cultură indiană, privește, pozează, scapă, se scîrbește fiind pură, fuge cu camioneta-n munți, se-mprietenește la cataramă din lipsă de imaginație cu o altă europeană, ce o inițiază În arta unui lesbianism destul de limbut, și pînă la urmă se Întoarce acasă, tot cu avionul, dar Îngîndurată. Olivia Pascal interpretează sau ce face ea acolo, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
imaginea unui muzician sau a unei disperări pe care-o cunoaște, autohtone, așa că ni-l desenează pe Sașa, un saxofonist Înalt și slab, bîntuit de geniu, și ca atare complet necunoscut dar intrînd des În crize de delirium tremens și Împrietenindu-se, aparent, cu un șofer de taxi care-l tot culege de prin șanțuri ori de la poliție. Doi oameni Înspăimîntător de diferiți, așadar condamnați să nu se poată Întîlni decît prin, și aici pe sărite, straturile primare ale vocabularului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
decît că are dreptate, și-atunci mă uit În continuare la Clint Eastwooduri și Sniper (1992, r. Luis Llosa, nici o legătură cu războiul sfîrșitului lumii, cu Billy Zane, ucigașul ucenic, și Tom Berenger, ucigașul maestru, care pînă la urmă se Împrietenesc). Nu voi povesti Sniper, e o mizerie, ce mi s-a părut demn de reținut a fost faptul că filmul propune un nou model de erou, cu următoarele caracteristici: primo, e lunetist - soldați, ni se spune, detestați de toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]