2,573 matches
-
au conștientizat faptul că trebuie să fie mai bine organizați decât la Brașov în 1987, astfel încât să nu fie reprimați vertiginos. Ei și-au asumat inclusiv rolul unui posibil țap ispășitor, în cazul în care revolta lor ar fi fost înăbușită, cu condiția ca în România să se schimbe ceva. Dar, în același timp, și-au asumat și rolul de prim spațiu și centru democratic, apt să propună o „schimbare la față” în afară, dar și în interiorul României, după noile orientări
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ales, al spiritului de abnegație al tineretului, atât la Timișoara, cât și la București, unde ieșirea platformelor industriale din 22 decembrie a fost factorul determinant. Pentru că, altminteri, cu tot eroismul tinerilor din noaptea de 21 șdecembrieț, putea fi lichidată și înăbușită toată mișcarea. Dar, până la urmă, finalizarea s-a produs prin această participare de masă a populației Bucureștiului” (p. 13). Mai departe, autorul se ocupă de istoricul grupului său, afirmând că nu a avut o echipă formată și că întâlnirea cu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
militare sovietice părăseau teritoriul României. Două lecții cu semnificații majore determinau decizia liderilor români de a obține detașarea de Moscova: revoluția ungară din 1956 și criza rachetelor din Cuba. Prima dintre ele arăta brutalitatea cu care URSS era hotărâtă să înăbușe orice tentativă de emancipare a statelor satelit. O vizită la Budapesta a lui Gheorghiu-Dej arăta la ce se puteau aștepta factorii politici dintr-un stat aservit Uniunii Sovietice de la propriul popor: o țară paralizată, un partid comunist, până atunci unic
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
eliberat de violență. René Girard identifică mecanismul victimizării în toate religiile arhaice, pe care le analizează în contrast cu tradiția iudeo-creștină. Scripturile, în opinia sa, dezvăluie procesul de culpabilizare arbitrară a inocenței și atacă frontal psihologia rivalității mimetice. Murind pe cruce, Iisus înăbușă pulsiunea de răzbunare și anihilează circuitul vicios al violenței. Tradiția ascetică a Părinților Bisericii - pentru care isihia (pacea) lăuntrică este o pregustare a împărăției cerurilor - a subliniat necesitatea convertirii atașamentului față de realitățile finite ale acestei lumi către o dorință sublimă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
masivă a unei părți a prozei [...] este contemporană [...] cu triumful deplin al naturalismului”, În mediile avangardiste mai recente un proces similar are loc, prin absolutizarea divorțului dintre poezie și existența „fără poeme” a secolului mercantil burghez, În care convenția utilitaristă Înăbușe liberul flux al trăirii, atrofiind facultățile imaginative ale omului și interzicînd astfel accesul la „miracolul” universal („Nu e voie să rîzi sau să plîngi decît Într-o gamă a solfegiului de monede” - citim În Pădurile orchestre). Or, pentru Voronca, la
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cea a permisivismului și cea a autoritarismului, și sunt constituite în teorii relativ distincte în cadrul pedagogiei moderne și contemporane: Teoria disciplinei permisive (liberale): își are originea în concepția lui J.J. Rousseau, conform căreia constrângerea exterioară prin dispoziții, ordine, interdicții, pedepse înăbușă manifestările spontane ale copilului, potrivit tendințelor și trebuințelor lui naturale, și, implicit, constituirea personalității sale. În secolul nostru, concepția lui Rousseau a fost reluată și dezvoltată în cadrul așa-zisei teorii a „educației noi”, ai cărei principali reprezentanți au fost J.
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
o culturăxe "„cultură" femeiască distinctă, oferind femeilor o cale spre autenticitate și pentru că a fost și este un proiect politic ginocentricxe "„ginocentric", feminismul radical este acuzat de esențialismxe "„esențialism". Radicalele culturale susțin că există un sine femeiesc originar mai bun, înăbușit de ideologia patriarhală. Acest mod de abordare contravine ideii că femininul și masculinul sunt doar constructe culturale, că nu există esență bărbătească sau femeiască. Feminismul postmodern înseamnă o deconstruire majoră a esențialismelor, și de aceea feminismul radical și-a avut
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
Poruncitorul deget” din poem ne face atenți să nu greșim. În imaginarul heliadesc există totdeauna un asemenea deget mustrător, În mijlocul vîrtejului se ridică, amenințător, degetul pedagogului care nu vrea ca discursul său să bată prea mult cîmpii, ca fantasmele să Înăbușe rațiunea. Bunul-simț clasic Învinge pe omul romantic din Heliade. Oricum am judeca lucrurile, Visul moralizator și alegorizant, lipsii de aripi onirice (Bachelard), publicat În 1836, anunță cea mai profundă, poate, temă a lirismului heliadesc: tema ascensiunii, tema Înfrîngerii limitelor. Ea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
adună, Atenți În tot amorul, ascultă, se supun... Să observăm că statul divin are o organizare politică riguroasă (un păstor omnipotent, Înconjurat de miniștrii-angeli etc.) și că forțele În opoziție (acelea grupate În jurul trufașului mare-arhanghel) pun la cale o rebeliune Înăbușită de ostile fidele Domnului, conduse de Mihael și Gabriel. Căderea (pedepsirea) Îngerilor este precedată de păcatul Însoțirii Marelui-arhanghel Satan cu o filie născută din propriu-i creștet. Corpul ei este „aerian” și puterea de a seduce enormă. La originea căderii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Creatorul”, „Heliade este mai cu seamă un poet al grandiosului ordonat”. „În imaginarul heliadesc există totdeauna un (...) deget mustrător, În mijlocul vîrtejului se ridică, amenințător, degetul pedagogului care nu vrea ca discursul său să bată prea mult cîmpii, ca fantasmele să Înăbușe rațiunea”. Imaginația sa este „În esență aeriană și ascensională”. „El se simte bine peste tot, căminul său este acolo unde se deschide o perspectivă mare, unde lucrurile se Înmulțesc”. „Figura esențială a crosului heliadesc, este, În fond, conjugalitatea”: „În dragoste
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din viața satului său Stilo: bărbații la birt jucau cărți și fiecare partidă o însoțeau cu o înjurătură, ca și cum în felul ăla, prin aroganța vorbelor, ar fi putut să-i vină de hac nenorocului. Când și când, o voce o înăbușea pe alta și rostea acuzații spurcate. Dar cărțile n-aveau nicio legătură cu vinovățiile și defectele adevărate sau născocite ale feluriților jucători. Vorbe grele ce deveneau tot mai pline de ură. Era un duel de ocări, o înfruntare a unor
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ce aduce alte umbre de adăugat celorlalte umbre din atâtea și atâtea seri. Oamenii din părțile mele își dispută pâinea cu veverițele, fructele cu păsările. Secetei și epidemiilor ce ne seceră voi ați adăugat și frica, teroarea, obidirea și ați înăbușit pe oricine ar fi vrut să mângâie chiar și un nor. Mai rău decât pe animale îi chinuiți pe țărani și păstori, fiindcă animalele atunci când nu mai pot se întind pe pământ și-și dau sufletul, în timp ce oamenii rezistă și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
ca să mă explic până la capăt, într-un astfel de spațiu nu atingi niciodată limita, mereu ai sentimentul că nimic mai cumplit nu poate fi și mereu te înșeli. Cele difuze făceau parte din categoria zgomotelor copleșitoare, ce te acoperă, te înăbușă. Altele însă te înspăimântau, și acelea erau zgomotele prevestitoare. Sau, mai exact, cum e ușor să-ți închipui, zgomotele rău-prevesti toare. Zidurile închisorilor sunt astfel construite încât zgomo tele să treacă prin ele fără nicio opreliște. Ba chiar mai rău
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deasupra, pe brâul ei, nu erau pictate viețile sfinților, ci, de-a valma, din frânturi, viețile noastre. Și, reintrând în propriile făpturi, ei se dezmeticiră și se așezară, care pe unde găsi. Deodată, Magdalena, ca și cum ar fi vrut să-și înăbușe tusea, își înfundă batista în gură, dar mocnelile dinăuntru fură mai puternice și azvârliră batista în iarbă, însângerată ca o bucată de carne crudă. Ceilalți se dădură, speriați, înapoi. Doar Lucică se aplecă să-i ridice batista, dar ea, cuprinsă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care acum se explica prin aceea că acesta, trăit în atmosfera meschină a consiliilor profesorale și avid de propuneri și litigii, găsea lucrul foarte legitim. Dacă un profesor nu-și poate ține cursul, e firesc să fie suplinit. Aspectul formal înăbușea la Bogdan sentimentele umane, afară de cazul când o minte liberă i le sugera. Arhitectul, impacientat, scoase ceasul din buzunar și-l consultă, ceea ce reprezenta o somație discretă pentru Dan Bogdan. Acesta își adună toți mușchii feței într-o sforțare ultimă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aceea noi ne chemăm din când în când la apel și strigăm "prezent", în semn că avem conștiința îndreptată asupra orei curente. Generațiile mai vechi, intoxicate de cărți, fac prea mare caz de memorie și de istorie și se lasă înăbușite de strigoi. Luați un calendar. Mai tot e plin de date solemne care nu-ți dau răgaz să respiri aerul vremii: 24 ianuarie, 10 mai etc., numai trecut mort, numai statui, numai morminte. Tata este un om pentru care trecutul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
răsunet mondial, războiul dacilor cu romanii. De atunci singurul domeniu în care am dovedit un geniu neîntrerupt, în ciuda circumstanțelor, a fost politica. Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vasile Lupu, Cantemir, Brâncoveanu etc. sunt figuri impunătoare. În ultimele decenii acalmia a înăbușit această vocație națională și...¤ (Ioanide sări iarăși o pagină, care i se păru pretențioasă și lipsită de documentație.) Au apărut un fel de politicieni de meserie, căutând obscure avantaje personale din profesarea unei politici meschine, fără riscuri și fără grandoare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așa de informat în cronica vieții luiGavrilcea! E un personaj complex și, cum văd, cu prestigiu asupra femeilor. Gaittany, care era de față la dialog, știind chestiunea cu Pica, se alteră ușor la față, zâmbind echivoc în sforțarea de a înăbuși orice aparență de a cunoaște cazul. - Domnule Ioanide, uite, am să caut jurnalele cu procesul,am tăiat din ele, din cauză că sunt puțin rudă cu fostul subprefect, să vezi și dumneata, să-ți faci o idee. Spun și eu ce-am
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
culise, un soi de comisar al guvernului, sugeră ideea să se glorifice jertfa lui Tudorel dîndu-se așezământului Boldescu-Kapri denumirea Casa de Artă "Tudor Ioanide". Un observator atent ar fi prins sub zâmbetul de capitulare al lui Gaittany o indispoziție secretă, înăbușită cu hohote de râs și o exuberanță suspectă. Găittăneștii aveau, ca și Hangerliii, un egoism familial rezistent, și donația nu fusese propusă decât spre a evita ieșirea imobilului din sfera familiei Boldescu-Kapri, înrudită cu Gaittany. Ioanide prezenta pentru Gaittany, în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
aduce tușul." Dar depunând ceașca de cafea pe masă, madam Ioanide nu aminti nimic de tuș și se mișcă spre ușă, aproape în vârful picioarelor, ca să nu turbure gândurile arhitectului, care privea cu insistență la o schiță, numai ca să-și înăbușe ciuda. Când văzu că madam Ioanide vrea să iasă pe ușă, bătu cu palma formidabil în birou, provocând revărsarea cafelei pe farfurioară. . - Unde este ce ți-am spus? țipă el ieșit din fire. . - Ce, Ioanide? . - Tușul! . - Ah, zise Elvira, cum
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pentru buticurile ei. Ridicăm aici tema marelui conflict dintre administrație și companie, cea dintâi pretinzând celei din urmă să-și plătească achizițiile în numerar. La un mod general, până în 1957, a existat un efort din partea unei suprastructuri europene de a înăbuși sau cel mult de a controla la maximum piețele de produse alimentare. În ceea ce-i privește pe salariații lor (care nu se puteau hrăni în cadrul autosubzistenței), compania și administrația au căutat să evite această piață internă necontrolată, cumpărând chiar ele
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
ea însăși le organiza, impunând prețuri într-un mod draconic etc. În 1958, guvernul apărut în urma legii-cadru proclama solemn libertatea de vânzare a vânatului, semn al unei libertăți totale a prețurilor. Lupta îndelungată a suprastructurii europene, mai întâi pentru a înăbuși, iar apoi pentru a controla piața internă, era încheiată. Monopolul comercial al companiei a fost drastic afectat. În 1961, situația era următoarea: • piețe de produse alimentare în fiecare așezare urbană; • în aceleași centre urbane, un artizanat foarte viu (tâmplari, croitori
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
cu dorința îndeplinirii corecte a sarcinii prin evitarea greșelilor. Perfecțiunea este standardul lor, iar atunci când greșelile și slăbiciunile celorlalți le împiedică atingerea perfecțiunii, acestea se simt disperate. Ele găsesc toate aspectele negative a tot ceea ce le înconjoară. Negativiștii subminează motivația, înăbușă evoluția și încurajează crearea unei stări de depresie, lipsită de speranță pentru cei din jur. Orice obstacol este perceput ca zădărnicind întregul demers și se retrag foarte ușor. Nu se recomandă: • terndința de a-i contrazice și de a le
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
prin consecință, motivația morală precum: ajutorul dezinteresat, ajutorul aproapelui aflat la nevoie fără a pretinde, a cere ceva/sau a aștepta ceva în schimb, renunțarea la câștigul personal) cu disciplina și stările emoționale ce decurg de aici. Pe scurt, sunt înăbușite rezervele morale, empatice (ibidem). Relațiile umane sunt, mai degrabă, comerciale, de schimb (pierdere-câștig) decât de natură profund umană (ce țin de sfera gratuității) (D'Ansembourg, 2008). Asistăm la o tot mai rafinată perfecționare a înțelegerii noastre intelectuale, cognitive, conceptual-operaționale, și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Ansembourg (2006) referitoare la grija față de propria furie. Având în vedere, în mod deosebit, comunicarea non-violentă, specialistul belgian formulează următoarele etape: 1. Prima etapă constă în a închide gura: vom tăcea mai degrabă decât vom exploda. Nu pentru a ne înăbuși furia, pentru a refula sau a o sublinia, ci tocmai pentru a-i conferi întreaga ei forță. 2. A doua etapă presupune să acceptăm în sinea noastră furia care ne încearcă, să-i cuprindem toată amploarea și să nu facem
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]