3,912 matches
-
cunoașterea dobândită prin intermediari... Prin intermediul altor conștiințe... - Nu prea vă Înțeleg, cuvintele dumneavoastră Îmi fac, nu știu de ce, părul măciucă... De fapt, ce doriți? Mașa dădea semne de nervozitate. Discuția aceasta Îi trezea multe suspiciuni. Înfățișarea vizitatorului putea să fie Înșelătoare. Oare cine se ascundea În spatele său? Extraterestrul Își trecu degetele răsfirate peste tâmpla acoperită de broboane de sudoare și adăugă: - Poate că Înfățișarea mea ți se pare cam ciudată... La drept vorbind, Înfățișarea aceasta-i trecătoare. Noi arătăm cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
găsit-o pe Sheba ghemuită în spatele catedrei, în lacrimi. În zece ani de profesorat, n-am mai văzut așa ceva, a povestit el mai târziu în cancelarie. Era ca în Împăratul muștelor 1 acolo. Doi Nu-ți dai seama cât de înșelătoare poate fi memoria până când nu încerci să pui cap la cap într-o ordine logică secvențe din trecut. Ca să mă asigur că sunt cât se poate de corectă în această relatare, am început să fac un calendar al primului an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o prostie să minimalizez propria ei responsabilitate. Dar dacă, în această perioadă plină de provocări din viața ei, Sheba ar fi primit sprijinul emoțional al unui adult înțelegător, cred că ar fi fost considerabil mai puțin tentată să cedeze farmecului înșelător al oricărui Connolly. Când mă uit înapoi la acea perioadă sunt însă surprinsă nu de inadecvarea neliniștilor mele cu privire la Sheba, ci tocmai de cât de bine îi intuisem vulnerabilitatea. Toată angoasa pe care o simțeam față de ea și Hodge - frustrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
mult. Și zilele continuau să treacă mai departe, leneșe, nevăzute, și acum după război ca și înainte, fără să-ți dai seama dacă ai fi fost în mijlocul acelor molcome sindrofii feminine, că te afli la porțile altei lumi, atât de înșelătoare păreau acele după-amieze, asemeni perdelelor mohorâte ale solemnei încăperi. Erau totuși amurguri când razele soarelui, căzut în apus, scoteau la iveală camera într-o lumină roșiatică, decolorată de cenușiul marilor perdele, vrându-se imperiale, și răsărea o dulce așezare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
al vieții, uraganul ce avea nu peste mult să le joace din țâțâni firmele de tablă, apoi - pe drept, pe nedrept - să le dea peste cap, nisipul mișcător pe care luneca, fără să se observe, îndeletnicirea lor de negustori... Timpul înșelător aproape că-și bătea joc de toate așezările, căci, deși totul era neclintit, părând continuarea unei stabilități, totul era în realitate supus unei mari măcinări, pietrele de temelie de altădată începând să se prefacă încet-încet în nisip, prin eroziunea stăruitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
imposibilitate, ori de câte ori îmi venea în minte: „Ești tânăr, îmi spuneam, acum totul e simplu. În primul rând, moartea nu există pentru tine, ea privește numai pe cei bătrâni, o realitate în afara realității tale, și asta este teribil de tonifiant” - „...Și înșelător totodată!” vorbea cineva din adâncimea ființei. Auzeam de moartea unui tânăr - „o eroare a naturii, îmi spuneam, o împiedicare în drumul acesta lung de milioane de ani sau cine știe de când. Într-o zi știința va descoperi exact de când mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sărutai pielea albă ca din altă lume, cu capul îngropat în arcuirea molatică a gâtului. - „Noi suntem esența, grăi, n-avem nimic comun cu toate aceste cupluri pe care le vezi și care se cred fericite, dar fericirea lor e înșelătoare și pieritoare ca mireasma florilor de miozotis, pentru că nu-și sunt unul altuia împlinirea. Fiecare rătăcește căutând-o, ele sunt numai iluzia unității către care tânjesc, și vor rătăci încă mult, obositor și tragic, roade ale întâmplării, fiecare destinat unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Ana, mama ei și sora se aflau în cerdac - numai ele. De aici dinspre poartă spre încadratura pomilor în verde și stâlpii susținători din lemn, le privii uimit: erau nemișcate, cele două becuri tremurau, în adierea ușoară a serii, lumini înșelătoare, că în jurul capetelor celor trei femei se iviră aureole, ca altădată pe frunțile trimiselor lui Dumnezeu. În noaptea aceea dormii pe canapeaua largă din salonul casei învățătorului, visând zodiacul. A doua zi la orele 11 furăm cu toți la primărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
omenesc e mult prea complicat și ascuns, pentru a fi înțeles în câteva minute, plin de lumini, întunecimi și meandre, de alcătuiri sfinte sau păcătoase, uneori chiar din hidoșenii, acestea din urmă cel mai greu de observat, oribilități ascunse de înșelătoare învelișuri. Acum erau amândoi la strălucirea vârstei, diferența de ani dintre ei, el fiind cu câțiva ani mai mare, era neobservabilă căci buna dispoziție a firii lui în acele momente anula orice diferențe, ele stăteau pe același cântar, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
printre ei și Lung (soția lui purta însă o rochie albă de muselină: treaptă și miraj al burgheziei acum după război; dar nu se știe, îmi spuneam, dacă era o treaptă de ridicare sau coborâre). Femeile erau, toate, în atracția, înșelătoare sau nu, a aceluiași miraj, rochii lungi în diverse culori (numai rochia doamnei Agripina era mai ieșită din comun: rochie neagră cu paiete, moda vestită a orașului). Tatăl Anei, am uitat să spun, purta un costum negru de croială impecabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
poate imagina un Dumnezeu relativ. - Aproape că m-ați convins. Dar dacă este așa, atunci cum se explică divorțurile sau destrămarea atâtor cupluri? - În toate aceste cazuri nu poate fi vorba de dragoste, ci de instincte ce debusolează ființa, care, înșelător, la început, se crede în aureolă. Ceea ce prezidează relația, nefiind dragostea, este o altă realitate, indiferent de numele ei, care, în raport cu aceasta semnifică eroarea, iar eroarea naște iluzia. Abia terminai când doamna Pavel intră în cameră cu cele două farfurioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
era, fără nici o fisură, asigurată de fratele cel mai mic, avea opt ani, - sunată în trompete de hârtie sau carton, în care striga cu toată convingerea, fără să știe, pentru trezirea generațiilor. Mai târziu, o dulce melancolie - sub o pavăză înșelătoare, spontan glumeață, îi va susține tinerețea și viața, încercată în halatele oamenilor de spital, lângă suferințele atâtor bolnavi, și-și va aduce aminte ca-n vis de tinichelele și trâmbițelele copilăriei. În anul acela casa era dominată de aureolele tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în ziua aceea urma să dejunez la ei), ci și pentru plăcerea ciudată - o scrânteală probabil - de a observa oamenii atât cât rămân descoperiți fără voie dar mai ales ceea ce reușeau totuși să ascundă în mecanismul încâlcit al cuvintelor care înșelător dau totdeauna impresia comunicării sincere și directe. Acum era vorba de domnul Pavel - el îmi era de bună seamă cunoscut, meandrele gândirii și „ocolișurile ieșirii la suprafață” știute, dar el, el însuși, cu gesticulația lui de atâtea ori studiată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
absolută de justiție (concepție uitată de mult la vremea aceea, dar care, teoretic mai constituia totuși coloana ei vertebrală, păstrată doar de judecători între ei, forma subconștientă de probitate, ultim zid de apărare, lecție nerostită, bună doar pentru liniștea lor înșelătoare, împotriva puterii care-și începuse încă de mult opera de erodare cu o perfidă știință a disoluției.) - Și totuși, domnule judecător... Mă interesai direct, și bineînțeles între patru ochi, la procurorul șef al județului; era vorba de o „cercetare” și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
speranțe... La scurt timp după aceea, când ideologia comunistă se anunța la porți purtată de vestitori străini, încă necunoscuți pentru noi, am crezut în sine-mi că s-ar putea să fie ideologia salvării pentru multe din nedreptățile acestei lumi - înșelătoare alegeri ale tinereții. Credeam că lumea ce se anunța... „Dacă ai două cămăși, dă una aproapelui tău”, sau „Mai repede va trece cămila prin urechile acului decât bogatul în rai”, ori „iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ele însele, neatinse de duhul pierzării, de asemenea legendele locului, mereu întinerite, nemuritoare prin permanenta lor reluare. Se râdea, mai rar, ceva se pierduse, se mai întrebau între ele, așa cum nu se întâmpla altădată, despre unele beteșuguri ale sănătății lor înșelătoare, dar după puțin timp, ca și cum nimic important nu le preocupase până atunci, aceste neplăcute conversații erau date la o parte ca pe niște lucruri nefolositoare, își reluau apoi vorbăria, mereu aceeași, singura ce dădea sens existenței lor, mai mult chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mai mult de o zi aici. După trimiterea scrisorii de către tatăl ei, Ana simți o bucurie ca-n școală, în prezilele vacanței. Era o obsesie urcată din uitare, căreia nu îndrăznea să-i rostească numele, din care cauză încerca ocoluri înșelătoare ca o plăcere anume amânată în jurul ideii ce părea să-i demonteze timpul, a cărei noimă o pierduse. Devenise, pe neașteptate vorbăreață, însă nimeni din cei ai casei nu observase această modificare, mai cu seamă că ei înșiși deveniseră preocupați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar nu-mi găsii puterea relatării pe măsura dorinței ei, căci bună parte din emoția acelor zile se pierduse în ochii Anei și rămase acolo ca-n pământul Făgăduinței. 7. - O doctrină, domnule judecător, pe cât de atractivă, pe atât de înșelătoare... - Modificată în minciună și ipocrizie, domnule Pavel. Chiar de cei care o pun în practică, Puterea adică, pentru că oamenii transferă doctrinei toate scăderile, micimile, arivismul, orgoliul și refulările lor. Era în ziua a doua a anului următor. Doamna Pavel strângea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nimănui, nici mărturisite, căci odată mărturisite se naște teama de a li se pierde substanța, iar substanța aceea poate să fie un adevăr colosal ca scripeții ce eventual susțin universul. Zilele acelui timp treceau mohorâte, rareori aduse la lumină de înșelătoare învieri. Se iscau în acest răstimp după-amiezi în care mă retrăgeam în compania doamnei Pavel și atunci - așa cum nu se întâmplase nicicând înainte - găsea în mine pe cel mai docil, dar cu timpul și cel mai devotat și uimit ascultător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în drumul lui Ulise. Era așa sau altfel, n-are importanță; important era numai felul în care ochii mi-o dezvăluiau, căci până la urmă nimeni nu cunoaște adevărul, deoarece îl lăsăm de atâtea ori să se nască la limita tulbure, înșelătoare sau nu, dintre rațiune și imaginație, mai ales că noi toți nu suntem, poate, decât în închipuirea lui Dumnezeu. Vorbea despre o sumedenie de lucruri, cu predilecție despre marii eroi - exemple de viață, spunea ea - din literaturile lumii, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sau se află în drum spre ceva, gata venit sau, dimpotrivă, gata de plecare. Prin urmare, nu e de mirare faptul că și în notele de călătorie durata este prelungită, iar evenimentele sau povestirea se produc pe fundalul multiplelor și înșelătoarelor chipuri ale așteptării. De aici și senzația de static din majoritatea narațiunilor, de încremenire milenară într-o ordine ce pare să țină mai degrabă de cosmic. Am putea spune că la Sadoveanu așteptarea este agentul narativ prin excelență: ea înlesnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
broboane. La ceasul al treilea al după-amiezii, și trupul meu avea înfățișarea hainelor aruncate. Cu toată rețeaua de umbră a sălciilor, soarele săgeta în ființa mea cu o putere înfricoșată. Toate iernile trecute, toate nopțile umede de toamnă, toate înserările înșelătoare de primăvară la vânat, toate erau răzbunate. Mai ales simțeam că curge din mine jilăveala acelei ierni târzii de unde veneam, care-mi furișase în măduvă reumatismul zloatei. Înțelegeam că nu nimerisem acolo ca să înșir undițile pe marginea luntrii, ci ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aceea așa de frumoasă și tot El mi-o scosese în cale. Piața Ezbekieh se umplea încet, pe măsură ce se goleau moscheile, căci era obiceiul tuturor cairoților să se adune acolo după ceremonie ca să joace zaruri, să plece urechea la vorbele înșelătoare ale povestașilor, să se piardă uneori pe ulicioarele învecinate unde anumite taverne ofereau o cale mai scurtă spre Rai. N-o vedeam încă pe circaziana mea, dar saltimbancul cu măgarii era acolo, înconjurat deja de o sumedenie de gură-cască al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
1527) Am intrat atunci în al patruzecilea an al vieții mele, cel al ultimei speranțe, cel al ultimului abandon. Giovanni al Cetelor Negre trimitea de pe front veștile cele mai liniștitoare, îmbărbătându-l pe papă, Curia și Roma întreagă cu impresia înșelătoare că războiul era foarte departe și că acolo va și rămâne. Imperialii se află la nord de Pad și nu-l vor trece niciodată, făgăduia condotierul. Iar din Trastevere până în cartierul Trevi, cu toții ridicau în slăvi vitejia acestui Medici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de luptă. Se afla în spatele flavienilor, iar strălucirea ei îi orbea pe vitellieni. Oamenii și caii din armata lui Antonius Primus li se păreau acestora niște umbre uriașe, neclare, care nu puteau fi atinse de săgeți, căci lumina lunii era înșelătoare și-i făcea să-și greșească ținta. În schimb, ei erau luminați din plin, devenind ținte sigure pentru armele flavienilor. Antonius trecea călare printre rândurile soldaților săi, încurajând cu glas puternic legiunile din Pannonia, în special pe a treisprezecea: — Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]