1,343 matches
-
venise nu deschisese gura. — Ia cupa și închină, îi șopti Errius. Ce-i cu tine? Antonius clătină din cap, dar nu luă cupa. Continua să-și privească mâinile, ca și cum ar fi vrut să și le țină în frâu, ca să nu înșface singure un pumnal și să-l înfigă în inima imperator-ului. Îl ura pe Vitellius. Îl urâse de cum îl văzuse. Îl recunoscuse imediat pe bărbatul din viziunea pe care o avusese pe când lupta împotriva quazilor. Multe nopți, Antonius fusese urmărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vezi pe cel cu tunica albă cu două dungi roșii? E arbiter. Iar cel din spatele lui, care duce armele... Vezi cum Salix ezită când trebuie să-și aleagă pumnalul... Skorpius însă... Grăsanul izbucni într-un hohot de râs admirativ. Skorpius înșfăcase rapid un trident, un pumnal și o plasă. Lui Valerius i se părea că scena se derula cu încetineala unei ceremonii funerare. Veni un al treilea bărbat, însărcinat cu probatio armorum. Verifică armele, încercă lamele și vârfurile, apoi plecă, urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Proculus. Ar vrea să mă oblige să țin arma în mână. Uită-te la mâinile mele. — Sunt puternice... Dar sunt mâini de medic, nu de luptător. — Nu cu mâinile astea era să-l ucizi pe împărat în pulvinar? Ai înșfăcat chiar un pumnal, ca să-l înjunghii, pentru că n-ai putut să-l sugrumi. Asta te-a făcut faimos. Se vorbește despre tine în oraș, vestea despre ce ai făcut după moartea lui Salix a trecut din gură-n gură. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de lemn. Imediat, tridentul îi lovi scutul. Căzu pe spate, între picioarele unui trac care aproape că îl călcă. Când îl văzu pe rețiar venind spre el, sări în picioare și începu să alerge. Simți cum două brațe puternice îl înșfacă și îl împing spre zona lui de luptă. Se rostogoli iar, în hohotele de râs ale instructorilor. O împunsătură în gleznă făcu să i se strângă stomacul de durere. Furios, se ridică, aruncă sabia și scutul, apoi își smulse placa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
glasul: — Nu-i nevoie să fii prezicător, cum este ajutorul nostru de bucătar, ca să înțelegi că se va întâmpla o catastrofă. Vitellius dă un banchet după altul, ascultă de sfaturile celor mai josnici și mai avari indivizi din orașul ăsta, înșfacă bani de pe unde poate, trăiește în lux și crede că are sub control tot Imperiul... Nu vrea să audă ce se întâmplă în provincii. Lucilius își scărpină nasul ascuțit. — Mie mi se pare că împăratul nostru are adepți peste tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se năpusti în față, dar nu întâlni trupul adversarului și căzu. Valerius, care îi evitase lovitura, ajunse în spatele lui și îi smulse coiful cu atâta violență, încât aproape că îi frânse gâtul. Când putu să respire iar, Flamma se simți înșfăcat de păr, aruncat la pământ și târât. Încercă zadarnic să-l apuce pe Valerius de picioare. Ocolind porțiunile de pământ întunecate, Valerius se aruncă în apă, continuând să-l tragă de păr pe Flamma, care se scufundă din cauza armurii grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Să mai amintim despre Pactul Molotov-Ribentrop din 1939 și purtarea despotului Stalin care și-a plimbat degetul pe harta României și a ciuntit țara cât a voit, urcându-se cu stăpânirea rusească mai sus de Herța, gata gata s ă înșface până și mormântul lui Ștefan cel Mare de la Puma, dezmoștenindu ne?; despre Insula Șerpilor furată ceva mai t ârzi u, despre... Imperiu și stăpână a Europei a rămas Rusia și după perestroika lui Gorbaciov, după coborârea de pe tanc a lui
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
rămăseseră decît zece minute pînă la sfîrșitul programului, am devenit nervos, scotocind febril prin rafturi, la etaj, apoi În beci, aici am găsit praf și o vînzătoare ne-a anunțat grațios că s-a făcut ora Închiderii, așa c-am Înșfăcat la nimereală o carte de Henri Troyat pe care n-o citisem, La gloire des vaincus, fără să mă uit că era volumul doi. Singurul oraș din Belgia unde am găsit o toaletă publică În aer liber. O cutie gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cel mai ferit colț. Hangița, ca adusă de vânt, s-a ițit în fața străinului, dar... n-a putut să scoată măcar o vorbă și a rămas cu ochii înfipți într-ai bărbatului... Haiducul o privea șerpește, gata parcă s-o înșface... Pieptul hangiței a început să tresalte de parcă sub ie se zbăteau doi hulubi, iar răsuflarea dădea năvală ca și cum ar fi urcat un deal în fugă... În cele din urmă, haiducul i-a cerut să-i aducă o ulcică cu vin
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cînd ies În oraș cu Încep să rîdă. Eu Încep să rîd. Noi Începem să rîdem. Apoi un bărbat se dă jos din partea din spate a mașinii și ne Îmbrîncește pe bancheta din spate În timp ce altă pereche de mîini ne Înșfacă de Încheieturi. SÎntem pe bancheta din spate a mașinii Înghesuiți Între doi bărbați, iar ceilalți doi s-au suit În față și prindem viteză. E ciudat, dar nu ne-am gîndit niciodată să reacționăm: să opunem rezistență sau să fugim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
dus acum și trebuie să rămînă În trecut“, ok? — Ok... — Și Bruce, fără supărare, ei frățîne? — Noo Ray, mă cunoști, nu sînt eu ăla care să trăiască În trecut. SÎnt convins că o să faci treabă bună ca inspector. Ray ne Înșfacă cu duritate de umeri. — Mersi frățîne. În regulă, mai bine o tai. Pa. Am niște chestii de făcut, tresă mă văd cu unii. — Mda. Ceao Ray. — Ceao pa pa Bruce... of... Bruce, l-am văzut ieri pe Bladesey ăla, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cutie mov din buzunarul paltonului. — N-o puteți bea aici, Îmi spune recepționera. Îmi flutur legitimația În fața ei. — Poliția, Îi spun eu. Lucrez sub acoperire, le explic eu nevesticilor. Una rînjește schimonosindu-și buzele alea bătrîne și uscate. Vreau să Înșfac o seringă și s-o umplu cu conținutul vechii cutii mov și să i-o Înfig fix În buzele alea bătrîne, hidratîndu-le instantaneu! — Chirurgie plastică, Îi spun eu, tehnici moderne. Toată lumea și-o poate permite, Îmi ridic eu cutia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cultul zborului și ritualul hadașcăi - hadașca, o unealtă sacrificială, făcută din os de bleazăr, dur ca stînca. La îndemnurile lui repetate, am căutat un exemplar în peștera Bătrînilor și i-am tradus cîteva extrase la întîmplare: "Masculii plesneau din ciocuri: - Înșfac hadașca în zbor și urc pîn' la nor!... Drept răspuns, femelele își umflau penele: - Iui, iui, iui! Hadașca mea, du-mă lîng-o stea!" sau: "I-am dat cu hadașca la venă și am scos primul hohot. Toți au urlat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
sau doar o simplă nălucire? Nu m-am dus cu gândul, atunci, chiar la data notată la începutul jurnalului. Cu toate astea, cu un gest firesc, am pus greutatea în dreptul lui 1904. În ultima clipă, ca măsură de precauție, am înșfăcat greutatea de cristal. La atingerea ei, m-a cuprins un val de căldură și am avut senzația clară că bucata aceea de cristal vibrează. De data asta, n-am mai simțit nici un fel de amețeală. Cu un ușor sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
tot întîmpină o fostă colegă, cu toate că-și vopsește părul într-un orange nepotrivit cu vîrsta ei, a mea. Cristoase, lasă-mă să îmbătrînesc frumos, mă rog de cîte ori mă ciocnesc prin tîrg de baba cu cap de bomboană fondantă. Înșfac o canadiană cu glugă, îmi pun ghetele de nouă poște și dau să ies. Tano pricepe că nu-l iau. Ai grijă de casă. Uite, ți-au venit bebelușele în vizită. Într-adevăr, Dunguța și Gipsy se strecoară prin gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
din dinți și coborând cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simțea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când era mângâiat pe abdomen de noroiul învârtoșat. O să devin rădăcină, își spunea, dar nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu, stați așa, a fost doar o privire superficială, nu e vorba despre tavan, e mâna magicianului fără nume, mâna care coboară centimetru cu centimetru, nu are niciun rost să te ascunzi, iepure fricos, nu te opune, urechile îți sunt înșfăcate - chiar gândește n-am simțit când mi-au crescut aceste urechi, până ieri eram scriitor, e drept că unul ratat, dar scriitor, totuși -, iată-te ridicat în aer, iepure fricos, lumea aplaudă extaziată, copiii țipă, te dor urechile și ochii
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
comerciale în căutare de rating pe spinarea cetățenilor onorabili aduși în ipostaze de tot hazul, numai că vremea îl punea pe gânduri. Și nu-și dădea seama pe unde ar fi putut să fie ascunsă o cameră de luat vederi. Înșfăcă ziarul și îl desfăcu cu gesturi care trădau nervozitatea. Era hotărât să i-l trântească moșului în cap în cazul ar fi descoperit printre filele ude ceva de genul Zâmbește, fraiere, te-am făcut! După ce privi prima pagină, roti ușor
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din dinți și coborând cele patru trepte - una dintre ele scârțâia îngrozitor, a bătrânețe lemnoasă -, apoi percepea incredibil de real scufundarea în solul clisos. Ca și cum mâini nevăzute l-ar fi tras către adâncuri, putea vedea cu ochii minții cum era înșfăcat, mai întâi până la glezne, apoi până la pulpe, până la genunchi... Curios, nu era înspăimântat de gura hulpavă a pământului, ba chiar simțea plăceri nebănuite, aproape erotice, atunci când era mângâiat pe abdomen de noroiul învârtoșat. O să devin rădăcină, își spunea, dar nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu talpă plată și celălalt cu toc de zece centimetri. Un scurt popas la Dulap, unde am găsit o pereche nou-nouță de cizmulițe maro marca Jimmy Choo până la genunchi, care se potriveau perfect cu fusta din piele pe care am Înșfăcat-o, iar pantalonii din piele Întoarsă au aterizat În mormanul cu rufe „haute couture“ (prețul curățătoriei chimice e de minimum șaptezeci și cinci de dolari pe articol de Îmbrăcăminteă. Singura oprire care Îmi rămăsese de făcut era la Cabina de Machiaj, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
măcar „La revedere“. A apăsat pe buton și a transferat apelul Mirandei pe telefonul ei, după care și-a lățit pe față un nou rânjet de la o ureche la alta. — Miranda? Sunt eu, Emily. Cu ce te pot ajuta? A Înșfăcat un pix și a Început să scrie ceva În mare grabă, timp În care fruntea i se Încruntase toată În efortul de a se concentra. Da, firește. Bineînțeles. Apoi, la fel de brusc cum Începuse, convorbirea s-a sfârșit. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe toți oamenii aceia, ea a revenit În birou. Am Încercat să mă prefac că nu citesc lista, dar faptul nu o deranja deloc. O nebunie, nu-i așa? E cea mai grozavă femeie din lume, a izbucnit ea, a Înșfăcat hârtiile de pe biroul ei și le-a privit cu ceva care ar putea fi descris doar prin cuvântul „patimă“. Ai văzut ceva mai uimitor În viața ta? Asta e lista de anul trecut. Am scos-o la imprimantă ca să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Întins un braț ca să deschid ușa pe care tocmai o Închisesem. Ea nu s-a urnit nici un centimetru ca să-mi facă loc și am simțit cum ochii ei continuă să mă cutreiere. Într-un sfârșit am reușit, din fericire, să Înșfac blana și să o trag cu grijă spre mine. M-a Încercat impulsul de a o arunca spre ea ca să văd dacă o prinde, dar m-am stăpânit În ultima clipă și am ținut-o desfăcută precum un gentleman pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un premiu și nu am fost pregătită pentru așa ceva. Plec. Și s‑a Întors pe călcâie și a pornit‑o spre ieșire. Am luat‑o, bălăbănindu‑mă pe picioare, după ea, dar am avut prezența de spirit să nu o Înșfac de umăr. — Miranda? Miranda? Evident că nu avea de gând să mă bage În seamă. — Miranda? Cine dorești să primească premiul În numele revistei Runway? am șoptit eu pe cât am putut de Încet, dar În așa fel Încât să mă audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gesturi de apropiere și respingere ca În Blow-up de Antonioni; este aici o fugă și o ademenire continuă ca Înaintea unui act sexual, o adevărată pantomimă În care cei doi protagoniști Își consumă reciproc energia erotică. Iată că el o Înșfacă brusc și o ridică În brațe, cuprinzând-o peste umeri; imprevizibil, ea Îi scapă, strecurându-se din strânsoare, și fuge pe balconul nu prea larg și nici prea Înalt care Îi vine până la Încheietura coapselor. Acum ea Îi spune ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]