36,194 matches
-
cuvântului a tânji. Aproape că-i mai mult decât poate să îndure un evreiaș furios de treisprezece ani, crescut lângă fusta mamii. Iartă-mi divagațiile, dar ceea ce îți povestesc acum reprezintă, probabil, cele mai tulburătoare ceasuri din viața mea - învăț înțelesul cuvântului a tânji, învăț înțelesul cuvântului tulburare. Iată că drăgălașele de ele au țâșnit spre rambleu și acum pășesc zăngănindu-și patinele pe aleea cu pietriș mărginită de brăduți - așa că, hai și eu (dacă mă-ncumet!). Soarele a coborât mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-i mai mult decât poate să îndure un evreiaș furios de treisprezece ani, crescut lângă fusta mamii. Iartă-mi divagațiile, dar ceea ce îți povestesc acum reprezintă, probabil, cele mai tulburătoare ceasuri din viața mea - învăț înțelesul cuvântului a tânji, învăț înțelesul cuvântului tulburare. Iată că drăgălașele de ele au țâșnit spre rambleu și acum pășesc zăngănindu-și patinele pe aleea cu pietriș mărginită de brăduți - așa că, hai și eu (dacă mă-ncumet!). Soarele a coborât mult de tot, totul e purpuriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
se apucă Maimuța de terapie (dacă de asta o fi vorba), ba se lasă - se apucă ori de câte ori îi zdrobește inima vreun nou căcănar, se lasă ori de câte ori la orizont apare următorul cavaler probabil. Eu eram, pentru ea, „un pas înainte“. Bine-nțeles că Harpo n-a zis da, însă n-a zis nici nu când ea i-a sugerat că asta aș putea fi eu. Oricum, a tușit, iar Maimuța a interpretat gestul lui ca pe o încuviințare. Are momente când tușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
religia și căciuleala omenească! Sus socialismul și demnitatea umană! Vizita mea la alde Girardi acasă nu are, de fapt, ca scop cordirea fiicei lor - așa să mă ajute Dumnezeu! - cât convertirea la doctrina lui Henry Wallace și Glen Taylor. Bine-nțeles! Căci ce altceva sunt acești Girardi dacă nu oamenii în numele cărora și pentru ale căror drepturi, libertăți și demnitate mă iau la ceartă, alături de viitorul meu cumnat, în fiecare duminică după-amiază cu babacii noștri incorigibili în ignoranța lor (care votează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Mami, zice el, aici Milton, am vești bune! Am cunoscut o japoneză minunată și ne-am cununat azi. De cum o să fiu lăsat la vatră, vreau s-o aduc acasă, mami, să vă întâlniți. — Păi, zice mama, adu-o acasă, bine-nțeles. Ah, minunat, mami, zice Milty, minunat, dar mă-ntrebam unde o să dorm eu cu Ming Toy în apartamentul tău micuț? — Unde? face mama. Păi, în pat. Unde altundeva ai vrea să dormi cu mireasa ta? — Da, dar unde o să dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Milton, genial! Prea curând n-o să-și vină în fire după gheișa asta. Treaba asta cu gheișa, Milty, o s-o facă să ploțn! Ha, ha, ha! tu i-ai făcut-o, Miltaleh, și asta fără să miști un deget! Bine-nțeles! Las-o pe șikse să ucidă în locul tău! Tu, tu nu ești decât un spectator nevinovat! Prins într-un schimb de focuri! O victimă, nu-i așa, Milty? Povestea cu patul e de milioane, nu? Când ajungem la hanul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
civile! Hai să privim adevărul în față: curvă sau nu, tipa e marfă, recunoști? Cine o vede cu mine își dă seama clar de tot ce-mi doresc eu de la viață. Este exact ceea ce taică-meu numea „fufă“. Da’ bine-nțeles! Și pot eu să aduc acasă o fufă, doctore? — Mami, tati, v-o prezint pe soția mea, fufa. Nu că are niște buci bestiale? Să mi-o însușesc pe deplin, înțelegi ce vreau să zis, și tot cartierul o să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai mult, Alexander Portnoy! Ce ai făcut cu promisiunea ta? Ești dezgustător! Iubire? Zi-i mai bine p-o-f-t-e. Zi-i mai bine e-g-o-i-s-m. Dar când am fost la Howard Johnson’s am simțit că mi se aprinde... — Mătărânga! Păi, bine-nțeles! — Ba nu! — Ba da! E singurul lucru pe care l-ai simțit și tu vreodată aprinzându-ți-se! Smiorcăitule! Boccea plină de resentimente! Dintr-a-ntâia primară nu ți-a mai păsat decât de tine însuți, ce Dumnezeu. — Ba nu. Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să fiu numit „musafir de weekend“? Să fiu numit „prietenul meu de la școală“? În ce limbă o fi vorbind? Doar sunt un „bondit“, un „vanț“, feciorul agentului de asigurări. Sunt ambasadorul lui Warshaw! — Îmi pare bine, Alex! La care, bine-nțeles, răspund: — Mulțumesc! În primele douăzeci și patru de ore petrecute în Iowa nu răspund decât cu „mulțumesc“ oricui îmi spune vreo vorbă. Ba chiar și obiectelor neînsuflețite. Mă lovesc din greșeală de un scaun și, prompt, îi și spun „mulțumesc“. Scap din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
câinilor, domnule și doamnă Campbell, noi, evreii, în general...“ Of, las-o baltă.Nu e cazul. Oricum, uiți (sau te străduiești din răsputeri să uiți) de apendicele ăsta elocvent numit nas. Ca să nu mai pomenim de claia ta afro-ebraică. Bine-nțeles că știu. Îmi pare rău, dar n-ai cum să scapi de ceea ce ți-e scris, bubi, cartilajul ăsta e însăși soarta ta. Dar eu nu vreau să scap! Ei, nu, că-i bună - păi, nici nu ai cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
B’nai B’rith? Dar eu ți-o ling ție! îi ziceam, la care Pelerinul ridica din umeri. După care mi-o întorcea cu mărinimie: — Nu te obligă nimeni. Știi asta foarte bine. Dacă nu vrei, atunci... — Ei, dar bine-nțeles că vreau - nu se pune problema obligației. Vreau. — Ei bine, riposta ea, eu una nu vreau. — Dar de ce? — De-aia. Nu vreau. — Căca-m-aș, astea-s răspunsuri de copil mic, Sarah - auzi la ea, „de-aia“! Dă-mi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lui Alex, vai, dulce ca Natașa din Război și pace! vai, tânără contesă plină de tandrețe!). Am legănat-o, am giugiulit-o, am făcut-o să râdă, i-am zis pentru întâia oară „Și eu te iubesc, scumpi“, deși, bine-nțeles, mi-era mai mult decât limpede că, în ciuda nenumăratelor ei însușiri și farmece - iubirea, frumusețea, gingășia ei de căprioară, locul ei în istoria Americii - nicicând n-aș fi putut nutri un sentiment de „dragoste“ pentru Pelerin. Eram intolerant cu slăbiciunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
coacă! Pe Breslin, pe caraliul ăla! Pe geniul ăla de secție de poliție! O, dacă-i pe-așa, dă, Doamne, să se omoare. Aruncă-te, ștoarfă ignorantă și catastrofală ce ești - decât să crăp eu, mai bine crapă tu! Bine-nțeles că atât mi-ar lipsi: parcă-l și văd pe taică-meu - coboară după cină până la colțul străzii, cumpără un Newark News și, în sfârșit, zărește cuvântul SCANDAL tipărit cu majuscule deasupra fotografiei scumpului de fiu-său! Sau deschide televizorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
teren. Iar ei îi plăceau toate astea. O fată admirabilă și vitează! Da, un Dovlecel evreiesc! Mi se mai dă o șansă. Ciudat. Pe dată o și asociez în sinea mea cu Dovlecelul de altădată, deși, ca fizic, e bine-nțeles, genul maică-mii. Aceeași culoare, aceeași statură, chiar și același temperament, după cum s-a vădit ulterior - veritabilă cusurgioaică, critic profesionist al persoanei mele. Bărbații ei trebuie să fie perfecți. Eu, însă, sunt orb la toate astea: nici măcar nu observ asemănarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Lupta comună. Libertatea individuală. O viață productivă pentru societate. Cu cât naturalețe își poartă idealismul, mi-am zis eu. Da, iată genul meu de fată, așa trebuie să fie - inocentă, inimoasă, zaftig 1, nesofisticată și zdravănă la cap. Da’ bine-nțeles! Nu mai vreau vedete de cinema, manechine și curve, sau vreo combinație între astea trei. Nu mai vreau cât oi trăi extravaganțe sexuale, sau continuarea extravaganței masochiste în care m-am complăcut până acum. Nu, nu vreau decât simplitate, sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să-și repete fiecare inflexiune a vocii. Și-ar fi dorit ca negocierile sale să fie cu englezi sau cu turci, dar domnul Eckman - și undeva, În fundal, enigmaticul Stein - erau din propria lui rasă, antrenați În a citi un Înțeles În tonul vocii și În degetele strânse În jurul trabucului. Pe interval apăruseră chelnerii, aducând supa. Myatt căută În buzunarul de la piept și pescui iarăși o stafidă, una de la Stein, mică și uscată, dar, trebuia s-o recunoască, ieftină. Eternul, inevitabilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dar vreau să fii lucid. Pari contrariat; de ce? Nu înțeleg ce caut aici. Doina tace și-și impune tăcerea pînă termină de așezat mîncarea pe masă. Poftim! Te afli aici răspunde ea la întrebare ca prieten al meu, prieten în înțelesul platonic al cuvîntului, nu?, așa am fost întotdeauna. Mihai își dă seama că a roșit tot, pînă în vîrful urechilor. Tace, preocupat de mîncare. Nu și-ar fi închipuit vreodată că fetița cunoscută la teatru, o savarină în compania unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
meu. Și prietenii lu’ domnu’ Poole sunt și prietenii mei. Ați vrea niște raki, domnilor? — Am vrea niște raki, se împăunase Krishna în urma succesului relațiilor sale din lumea interlopă. Și am vrea și niște companie în seara asta. — Companie? Bine-nțeles. Nu-i bine să fii singur. Ne dorim mereu să fim împreună, să ne trăim viața. Să știți că noi așa facem în Grecia. Ne trăim viața din plin! Tiresias vorbea cu atâta emfază, ca un veritabil urmaș al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și tematica acestora a început transferul de la venerarea divinităților sau imortalizarea frumuseților naturii, la semne de belșug și fericire și apoi la imagini din opere literare și ilustrarea tradițiilor. Astfel de picturi, pe lângă semnificația oferită de imaginea propriu-zisă, au și înțelesuri atribuite prin omonimia cuvintelor. De exemplu, "liliac" (mamiferul zburător) se pronunță în chineză "bianfu". "Fu" înseamnă și "fericire". "Coțofană" se pronunță "xique", iar "xi" poate să însemne și "bucurie". Cât privește forma de realizare, este similară picturii în stil tradițional
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
văzusem, „nimeni nu-i perfect“, că, vezi Doamne, am fost otrăvit de un dușman de-al meu, unu’ Cristos, și câte și mai câte. Doar pe Dumnezeu l-am trecut sub tăcere. Și pe undeva trebuie să fiu și eu înțeles. Până la urmă, să devii legendă vie nu e o treabă chiar atât de rea. Pe vremea aceea, când bunul meu renume încă mai făcea înconjurul grădiniței și ajungea până și la urechile sângeroșilor gemeni Horia și Dragoș de la grupa mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la fel de țicnit ca oricine altcineva. Și că nu trebuie neapărat să crezi o poveste ca s-o Îndrăgești. Mie Îmi plac toate poveștile. Îmi place faptul că au un Început, un mijloc și un sfîrșit. Îmi place acumularea lentă de Înțelesuri, Îmi plac peisajele cețoase ale imaginației, rătăcirile labirintice, versanții Împăduriți, băltoacele ce reflectă lumina, răsturnările tragice și obstacolele comice. Singurul gen de literatură pe care nu-l suport este literatura despre șobolani și șoareci. Îl disprețuiesc pe bătrînul Ratty, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu era menționat. În timp ce scria, Jerry murmura și fredona. Fredonatul era monoton și strident, iar murmurul era doar un murmur sau poate un simplu tărăgănat. Suna ca și cum cineva ar fi rostit rugăciuni Într-o odaie Îndepărtată - emana o aură de Înțelesuri și totuși era imposibil să deslușești fie și un singur cuvînt. Murmura chiar și cînd nu stătea la masă și scria. De fapt, În afară de cazul În care vorbea efectiv cu cineva, murmura tot timpul. M-am gîndit că probabil Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de ferma condamnare a invaziei în Cehoslovacia, adusese regimului sprijinul unor intelectuali, trecuți prin închisori, ca Alexandru Ivasiuc și Paul Goma, înscriși în PCR în timpul crizei cehoslovace. Stagnarea intervenită în liberalizarea internă poate fi explicată prin evenimentele anului 1968, în înțelesul că lui Nicolae Ceaușescu i-a fost teamă de reacția sovietică în cazul acordării unei prea largi libertăți de expresie, în raport cu tiparele regimului comunist. Nu este, de asemenea, exclus ca Nicolae Ceaușescu să-și fi dat seama că, menținând acest
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fiecare pentru moduri de viață anarhice și nesănătoase, cum ar fi cele care implică traficul de contrabandă, traficul de droguri, de armament, prostituția, terorismul și altele. Despre cultură, profesorul și filozoful P.P. Negulescu scria în „Destinul omenirii”: „Cultura însă, în înțelesul ei adevărat, e altceva. Este înțelegerea mai adâncă a lumii și prețuirea mai justă a valorilor ei. [...] Ca atare, cultura își are scopul în ea însăși. Ea nu este, ca pregătirea profesională, un simplu mijloc, în vederea unei utilități practice oarecare
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
E din Johannesburg? se interesă domnul J.L.B. Matekoni. Nu cred, răspunse Mma Potokwane. E o carte de la Londra. Dar e foarte interesantă. Zice că toți băieții sunt îndrăgostiți de mamele lor. — Mi se pare normal, replică domnul J.L.B. Matekoni. Bine-nțeles că băieții își iubesc mamele. De ce n-ar fi așa? Mma Potokwane ridică din umeri. — De acord cu tine. Nu văd nimic în neregulă ca băieții să-și iubească mamele. Atunci, de ce-l îngrijorează treaba asta pe doctorul Freud? continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]