1,414 matches
-
atârna în șuvițe țepene. ― Pune mîna! Nu vezi! țipă Valerica Scurtu. Cade casa pe noi! Melania Lupu apăru zâmbitoare în prag: ― Ce faceți, copii? Dădu cu ochii de zidul ud și înaintă fragil, speriată, cu pași mici. Împingeau mobila greoaie, înțepenită de ani. Panaitescu scrâșnea, opintindu-se din greu. Valerica Scurtu se agita isteric, împiedicîndu-se de bătrână. Grigore Popa simula efortul lăsîndu-i pe ceilalți să se căznească. Se auzi un hohot de râs și o voce puternică, joasă, îi apostrofă: ― Clubul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
spatele întors: ― Te înșeli, papa! Ai să te convingi în curând... Și-acum, cred că putem merge la culcare. Nu-i răspunse nimeni. Se răsuci surprins. Oamenii îl priveau apăsat, cu fețe de piatră. De piatră păreau și trupurile nemișcate. Înțepeniseră, înșurubați în scaune, pregătiți pentru o lungă așteptare. ― E absurd! exclamă Matei. Cât poate să dureze veghea asta? Popa se mișcă în fotoliu: ― Dumneata ești convins că până mâine dimineață pânzele nu dispar? Dacă-i așa, du-te și te
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care atârna sinistru din mijlocul tavanului. Ibricul de cafea se răcise pe reșou, alături de mașina de scris. ― Aha! bombăni Grigore Popa. Uite cine consuma electricitatea! Melania Lupu se îndreptă. Gâfâia. Își trecu degetele străvezii peste fruntea asudată. ― Încă puțin și înțepenea. Norocul nostru că s-a îmbrăcat înainte. Surîse: Sinucigașii sânt cocheți, țin la toaleta lor. O prietenă de-a mea s-a aruncat de la etaj. Vă rog să mă credeți, s-a sculat de la 5 dimineața, și-a frizat părul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu m-am gîndit? ― De ce n-ai fi dumneata criminalul, tinere? Numai pentru că ești dobitoc? "Trebuie să rezist până vine olandezul. După aia, cu banii în buzunar..." Hotărî să fie prudent. N-avea voie să comită cea mai mică eroare. Înțepeni în fotoliu ancorîndu-și degetele ca niște căngi în brațele acoperite de o husă de creton. Matei, negru de furie, răcnea cu spume la gură. ― Idiotule! Cum i-am omorît? Își întinse palmele goale: Cu ce? Explică-mi, cap de bou
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
înainte, să le fie de bine, am văzut deja că tipul aparține speciei celor ageri, dacă ar fi respectat ierarhia așa cum o respectăm noi, ar fi transmis pur și simplu ideea superiorului său. Președintele scoase un suspin care i se înțepenise în piept, puse telefonul în buzunar și întrebă, Ei, ați aflat ceva? Întrebarea, pe lângă inutilă, era, cum s-ar spune, puțintel perfidă, în primul rând, pentru că de aflat, ceea ce se numește a afla, întotdeauna se află câte ceva, chiar atunci când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și, până am intrat Înăuntru, eram pe jumătate udă și respiram cu dificultate. Domnul Mortimer e acasă? l-am Întrebat pe Luccio, portarul, În timp ce treceam val-vârtej pe lângă el. — A plecat la aeroport acum o oră, zise Luccio. Unde pleacă? Am Înțepenit pe loc, În mijlocul holului. Hunter plecase? Îl făcusem să plece, din cauza acuzațiilor mele? Dacă așa era, nici nu prea puteam să-l condamn. —Vă simțiți bine? Întrebă Luccio. Da... nu... eu doar... Am scotocit În poșetă după telefon. Când, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Tom habar nu avea de ce continua să îl refuze în felul acesta pe Harry. Nu credea nici a zecea parte din ce-i spunea, dar, de fiecare dată când subiectul schimbării locului de muncă se punea iar pe tapet, se înțepenea pe picioarele din spate și începea să țeasă contraargumente și autojustificări ridicole. Știa că i-ar fi fost mai bine dacă ar fi lucrat pentru Harry, dar considera că a fi asistent de anticar nu era tocmai o perspectivă incitantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
talpă proptită pe marginea vasului, și se rădea pe picior cu un aparat Schick cu baterii. La un moment dat, aparatul i-a scăpat din mână și a căzut în apă. Ea a băgat mâna după el, dar acesta se înțepenise în gaura de evacuare și nu a reușit să îl apuce. Atunci a deschis ușa și a strigat: Tati (pe vremea aceea încă-mi mai spunea tati), am nevoie de-o mână de ajutor! Tati a sărit să ajute. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
putea scoate aparatul, erau slabe speranțe ca au să mă descurc mai bine, dar am încercat, de formă. Mi-am scos sacoul, mi-am suflecat mânecile, mi-am azvârlit cravata peste umărul stâng și am vârât mâna. Instrumentul bâzâitor era înțepenit atât de tare, că nu aveam nici o șansă. O sârmă de instalator ar fi fost utilă, dar nu posedam o sârmă de instalator, drept care, în locul ei, am desfăcut un umeraș de sârmă și l-am băgat în apă. Oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de lucruri fantastice și ce loc mai bun pentru asta decât o coamă de deal din mijlocul pustiului tăcut din New England? După masă, întineritul Stanley mă provoacă la o partidă de ping-pong în șopron. Îi spun că sunt cam înțepenit, că n-am mai jucat de mulți ani, dar nu vrea să accepte refuzul. Sportul are să-mi facă bine, îmi spune, „o să-mi mai pună sângele-n mișcare“, așa că accept, cam fără chef, să facem un joc sau două. Lucy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vrei ? - am înțeles eu. Mi-a dat tîrcoale o vreme, făcînd cercuri largi în jurul meu. Apoi am stat îndelung de vorbă în tăcere, ascultînd greierii și privind luna, pînă cînd am adormit. M-au trezit primele raze de soare. Eram înțepenit și mi-a trebuit ceva vreme să mă dumiresc unde mă aflu. Am privit în jur, căutînd-o pe Gertrude. Apoi am strigat-o și am căutat-o pretutindeni. Dar Gertrude dispăruse fără urmă ! Mi-a fost teamă să nu fi
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
divine ori de alte conjuncturi cosmice. Arta autentică își găsește întotdeauna piața de desfacere. Dar nu neapărat în același secol. Longevitatea operei de artă este hotărâtă de cromozomii talentului. Dar și de cei ai trudei. Singură creația ar mai putea înțepeni clepsidrele. Sfinții pictați de Nicolae Grigorescu par hrăniți cu fripturi în sânge, nu cu ambrozie. Arta este a celor neechipați pentru certitudini. În capodopere vibrează și aerul dintre personaje. Arta și iubirea au aceeași grupă de ... speranță. Bach continuă să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
i-a înlăturat mâna care i se lipise de inimă. Mâna lui grosolană lângă o inimă de privighetoare, în timp ce sunetele curgeau în continuare: "/Și pe strunele ei, ca și din.../" iar mâna tot nu se dezlipea. O fermecase cineva. Se înțepenise și pace! Mâna era fericită însă buzele... Cineva uitase de ele. Melodia șoptită se consumase pe neobservate, când buzele neglijate s-au hotărât să intervină hoțește. Trebuiau să fure și ele ceva. Ceva dulce, fragil și amețitor. Furase ceva însă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vă asculte cu mare atenție. Mi-a spus-o de mai multe ori că sunteți cu picioarele pe pământ. Poate reușiți să-i schimbați părerea! Apropo, cât mai e până la șase? Bidaru privi la pendulul uriaș din perete care se înțepenise undeva în jurul orei 11, apoi la propriul ceas "Ruhla" cu care se mândrea și despre care se spunea că în Germania s-ar vinde la kilogram. Cam treizeci de minute. Dar de ce întrebi? Ea trebuie să vină la ora șase
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vreme, și ca o nălucă, dispărea. Se mai povestea că atunci când lopătarul apărea pe lizieră, purtându-și cu măreție coroana coarnelor de o frumusețe unică, uitai că ții în mână pușca... „Era fascinant să-l vezi!“ spuneau ei. În fața lui înțepeneai, ca vrăjit, așa cum te prindea vremea. Nici n-ai clipit a doua oară, și el într-un salt lung, lung, a dispărut în inima codrului, ca o vedenie. Te frecai la ochi, întrebându-te... „Oare, chiar a fost?“ și totuși
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de os sfărâmat... un icnet subțire, jalnic, și frumosul animal se rostogoli în vale, întinzându-se moale, nemișcat, pe omătul alb. Cu o labă, bătu aerul încercând să se agațe, parcă, de ceva nevăzut, într-un ultim efort și rămase înțepenit în agonie, cu gura căscată și limba atârnându-i. Trupul i se arcui și se mai zbătu o clipă în spasme, animalul mai tresări înca o dată, apoi trupul Gheorghe TESCU 158 mare și vânjos se destinse. Și, iarăși,cu o
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
rămas bun... ăuitul lui se înmulți prin văgăuni... chemări ca de rămas bun, mai jalnic, mai trist... mai înfricoșător, că înfiorară codrii. Apoi, cu coada între picioare și cu botul în jos se întoarse încet și intră în pădure. Anton înțepeni, cu rasuflarea tăiată, tremurându-i barba. Pădurarul se înfioră din creștet până în tălpi, el care nu cunoștea emoția și nici frica... simțind în ăuitul lui, chemări de răzbunare, și, el omul pădurii știa ce înseamnă asta din partea lupului... fiară crâncenă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
iar începu să rostească frânturi de rugăciuni. Sorocul îl silea la plecare; era preludiul despărțirii veșnice. „- Doamni, facă-se voia Ta... iartă-mă, Doamni...fă-ți Milă de sufletul meu. Doamni! ..Tatu nostru carele... carele ești în..!“ Și suspină adânc... înțepeni cu gura larg deschisă, cu răsuflarea tăiată... Îi tremura duhul, stihia alcătuitoare. Vedenia mai stărui câteva clipe, apoi se prelinse, printre cetele genunilor... și, rămase cu ochii înțepeniți pe sfânta icoana. Un urlet înfricoșător sfâșie ca un trăsnet geana nopții
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sufletul meu. Doamni! ..Tatu nostru carele... carele ești în..!“ Și suspină adânc... înțepeni cu gura larg deschisă, cu răsuflarea tăiată... Îi tremura duhul, stihia alcătuitoare. Vedenia mai stărui câteva clipe, apoi se prelinse, printre cetele genunilor... și, rămase cu ochii înțepeniți pe sfânta icoana. Un urlet înfricoșător sfâșie ca un trăsnet geana nopții. Suru urla... urla pentru ultima oară pentru bătrânul care îl încălzise la inima lui, care îl crescuse... Dar el nu-l mai auzi. Poate și lupul avea lacrimi
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lucioasă și proaspăt lustruită, străpunse sticla și se prăvăli, peste pervaz, în gol... Pentru o clipă, am rămas încremenit. Deloc nu-mi puteam crede ochilor. Am simțit atunci, pe loc, cum un curent electric mă străbate cu iuțeală, iar timpul înțepenește parcă locului. Îmi bătea inima precum nu mai bătuse niciodată; parcă nici nu era inima mea. Asta, căci întotdeauna trăisem cu impresia că am o inimă rece și domoală, care nu se agită ea pentru orice lucru nou ivit, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
în întregime fața într-un mod cu totul înfiorător și neomenesc. Ajunsese să aibă o înfățișare greu de privit. Era de o paloare cu totul înspăimântătoare, grimasele se succedau pe chipul ei cu o repeziciune nemaipomenită, iar ochii parcă îi înțepeniseră sub pleoape, dându-și la iveală tot albul lor, întocmai ca la morți. La cum arăta ea în acele clipe, ușor ar fi reușit să bage spaima imediat în oricine. De departe, se vedea că duce o luptă aprigă cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
putea simți bine pulsul grăbit, clipă de clipă. Nu s-ar putea deloc aprecia cam cât a stat el în felul acesta, căci este prea greu de socotit, întrucât, în astfel de situații, mereu timpul ți se pare fie că înțepenește dintrodată locului, fie că o ia nebunește la goană. În fine, Șerban a așteptat poate zece, poate cincisprezece minute nemișcat, la capătâiul maică-sii. Se tot uita îndelung la dânsa și nimic nou nu intervenise deocamdată în toată această vreme
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu dă importanță faptului: — Și dumneavoastră, bineînțeles. Sergentul major se agită stingherit, își pierdu stăpânirea de sine pentru câteva zecimi de secundă și simți că o sudoare rece i se prelinge pe șira spinării. Se întoarse spre Mulay, care rămăsese înțepenit lângă ușă, și îl fulgeră cu privirea. — Păi, dacă n-a fost nici unul din ei, și nici eu, și nu e nimeni în jur pe o rază de o sută de kilometri, mi se pare că va trebui să... Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acest deșert pentru că suntem în război sau ne-a invadat inamicul, aterizez fără să stau o clipă pe gânduri. Dar nu ca să-l vânez pe Abdul-el-Kebir, pentru că sunt convins că Abdul-el-Kebir nu mi-ar cere niciodată ceva asemănător. Locotenentul Razman înțepeni și, fără să vrea, aruncă o privire discretă spre mecanicii care, la celălalt capăt al uriașului hangar, se străduiau să pună la punct aparatele. Coborând din nou glasul, îl avertiză: — E periculos ce-ați spus acum. — Știu, răspunse pilotul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
astmatic, cu o viteză maximă de cincizeci de kilometri pe oră pe întinderea cu tufișuri, printre coaste stâncoase și bolovănișuri nesfârșite. Cam la fiecare două ore, era nevoit să se oprească din cauza unei pene de cauciuc sau pentru că roțile se înțepeneau în câte-o capcană de nisip, și atunci șoferul și taxatorul îi obligau pe călători să coboare cu tot calabalâcul - capre, câini și coșuri cu găini -, îndemnându-i să împingă sau să se așeze pe marginea drumului și să aștepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]