1,381 matches
-
cum am trecut prin fața presupusului doctor Mengele, cum ne-au trecut către dreapta... Toate astea le-am văzut ca În ziua În care am ajuns acolo. Cei doi colegi români și Pan Vosnitski au spus: „Timp de două-trei minute ai Înțepenit, te-ai făcut alb. Te-am Întrebat ce-i cu tine - n-ai răspuns, te uitai drept Înainte, ca o statuie”. În aceste clipe, am spus, am revăzut toată scena. Când s-a terminat, am zis: „Aici am fost eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
L-au luat dracii și l-au dus într-o cameră de tortură, unde cei chinuiți aveau în fața lor tot felul de bucate, gustoase, aromitoare și mult plăcute la vedere. Vrând să mănânce, când duceau lingura la gură, mâinile le înțepeneau din cot și nu puteau ajunge nici măcar la buze cu ea. Atunci urlau de necaz și se zvârcoleau de sărea iadul în sus. Dracul care îl adusese pe Ițic acolo a trântit ușa și a zăvorât o. Ca la noi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
zăvorât o. Ca la noi, am intervenit eu. Mai rău, a zis el, și dracul s-a culcat lângă ușă. Ițic a întrebat nedumerit: De ce țipați așa, măi proștilor? Noi suntem proști? Tu ești prost! Nu vezi cum ni se înțepenesc mâinile când le ducem la gură?, i-a replicat cel de lângă el. Ia și tu, să vezi poți să mănânci?. Lui Ițic îi lăsa gura apă, înșfăcând și el bucata de friptură, i-a înțepenit mâna și a început să
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Nu vezi cum ni se înțepenesc mâinile când le ducem la gură?, i-a replicat cel de lângă el. Ia și tu, să vezi poți să mănânci?. Lui Ițic îi lăsa gura apă, înșfăcând și el bucata de friptură, i-a înțepenit mâna și a început să urle mai tare decât toți ceilalți. Vezi, eu sunt prost sau tu? Ițic se retrase lângă perete, închise ochii, se gândi puțin, apoi spuse vecinului: Măi, ia să vedem noi, dacă îți dau eu ție
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Mai sperau acești oameni? Și dacă sperau, ce sperau? O ușurare prin moarte a suferinței? O vindecare miraculoasă? Un Înger izbăvitor măcar de lanțul detenției? Atâtea vaiete, atâtea gemete, scrâșniri de durere, priviri disperate sau pierdute într-o liniște inconștientă, înțepenite într-un punct nedefmit în spațiu, altele neliniștite ca și trupurile care se zvârcoleau sau tulburate ca și sufletele care le purtau. Această masă de oameni era valorificată în tezaurul împărăției Fiarei Roșii, ca cel mai de preț capital. Și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cenușiu opac și stâncile de un cafeniu întunecat, cu reflexe de un cenușiu estompat. Senzația de singurătate era mult mai intensă decât fusese sub imperiul stelelor. Atunci nu-mi fusese teamă. Acum mi-era teamă. Mi-am dat seama că înțepenisem și mi-era rece. Stânca de sub mine era foarte dură și simțeam usturime de zgârieturi și dureri în tot trupul. Am constatat cu surprindere că scoarțele și pernele mele erau umezite de rouă. M-am ridicat țeapăn și le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Charles... e atât de straniu! — Suntem acum așa cum obișnuiam să fim, când zăceam prin păduri... Hartley, te rog, vrei, în sfârșit, să fii cu mine în noaptea asta, să fim împreună? Nu-i nevoie să zăcem așa întreaga noapte, nu? Înțepeni toată, apoi se ridică în capul oaselor. — E din cauza vinului... nu sunt obișnuită să beau... probabil că sunt beată... beată. — Te rog să nu-mi ceri să te duc acum acasă. E prea târziu, din toate punctele de vedere. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
numai câte unul. Se întrebuințează amândouă, când relația de coordonare implică mai mulți termeni; primii se coordonează prin parataxă iar între ultimii doi se folosește conjuncția și: „Și biata, zgârcindu-și picioarele de dinapoi, lungindu-și gâtul după frâu și înțepenindu-se pe picioarele întinse de dinainte, luneca de multe ori, de-a săniușul pe luciul foilor (...). Părintele Ghermănuță se oprea un minut, mă aștepta și iarăși o pleca la vale...” (C. Hogaș, 229) Uneori, însă, în legătură cu dezvoltarea planului semantic al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și în stare să mai călăuzească ostași, cum făcu peste câteva luni. Matei, care se îmbolnăvise pe drum, boli întruna și muri în Moldova, iar când Ștefan trimise după un alt medic, în octombrie 1503, mâinile și picioarele-i erau înțepenite”.(6) Este sigur că istoricul Iorga se referea la organizarea taberelor de pregătire a ostașilor moldoveni de la Vaslui, înaintea luptei de la Podul -Înalt din 1475. În suita domnitorului, la Curtea Domnească de la Vaslui, se afla întotdeauna un doctor străin pentru
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
intime. Nu mai inventezi nimic, căci orice evoluție, combinare de fapte, presupune o invenție. Jocul transformărilor noastre interioare este prea ascuns ca să-l sesizăm ... Când acțiunea este statică, avem o enumerare de observații de care suntem absolut siguri, căci sunt înțepenite și nu în devenire. Deci este o artă care prezintă garanții de adevăr. (...) Mai limpede: o carte dinamică presupune că te ocupi numai de lucruri exterioare oamenilor, căci numai întâmplările se pot petrece în salturi. O carte statică te obligă
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
se amuză copios pe seama acestuia, dar își pierd uzul rațiunii atunci când încep să ne spună cum eiă încă de la ’48, dă-i și luptă, neicușoruleă toată lumea pare să descindă direct din Caragiale. Inclusiv simpaticul lider al liberschimbiștilor care nutrește convingerea - înțepenită în același umor dezarmant - că dumnealui s-ar ridica până la Nenea Iancu și ne-ar păcăli astfel și pe noi și pe feseniști. Din păcate, până la Nenea Iancu nu se mai ridică nimeni: toată lumea coboară. Și, de aceea, ar fi
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
urbei despre criza culturii. De când așteaptă cei pe care îi reprezintă televiziunea noastră așa ceva, mi-am spus fără să vreau. Dar, imediat, a urmat singura frază decupată din discursul marelui critic pentru a ilustra știrea transmisă și brusc mi-a înțepenit zâmbetul de simpatie cu care-l priveam. Ea suna astfel: „Există o criză a culturii; scriitori importanți ca Ana Blandiana, Ileana Mălăncioiu și Nicolae Breban, de trei ani nu au mai scris nimic”. Ascultând-o mi-am amintit cum, în
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
dar mă ia și stomacul. Trezesc toți vecinii. Inutil să mai aștept Salvarea: nu vine, domne, nu vine!... Pedeapsa celor vii Pe timpul odioasei dictaturi și a sinistrei sale soții, pe când era director general la IPRS Băneasa, Anton Vătășescu a rămas înțepenit în scaun din aceleași motive. Piatra nu alege, nu ține seama de funcție. Secretara a înroșit telefonul. Peste patru ore, după o injecție cu papaverină, directorul cobora în grabă scările să meargă la o ședință. Pe lângă el, urcau de zor
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
palatul zeiței Ereșkigal. Dar pe măsură ce trece prin cele Șapte Porți, paznicul o despoaie de veșmintele și însemnele sale. Inanna ajunge, cu desăvârșire goală - adică despuiată de orice "putere" - înaintea surorii sale. Ereșkigal ațintește asupra ei "privirea morții" și "trupul ei înțepeni". La capătul a trei zile, sfetnicul ei devotat, Ninșubur, urmând poruncile pe care i le dăduse Inanna înaintea plecării, îi înștiințează pe zeii En-lil și Nanna-Sin. Dar ei se recuză. Căci, zic ei, pătrunzând într-un teritoriu - Țara Morților - care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
altfel amalgamarea e, se pare, singura logică și a textelor și a universului tonegarian. "Gloata se îmbrâncea pe muntele în cer cu vârful/ tot pătrunzând adânc - se-mpleticea prin glod/ căci încercând să intre nesăbuit prin rană/ acolo sus se-nțepenise de-a latul un nerod". Nimic nu decurge după morala bine știută, "Era cerul o ușă puțin deschisă numai". La Geo Dumitrescu, titluri semnificative, precum Ipoteze, anunță că textul poetic se conturează pe un joc al posibilităților, e un mod
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sunt mai puțin decât este abisul emoțional al autorului, chiar dacă deseori se autoflagelează. Atributele lor morale sunt Îndelung gândite iar situațiile care le pun În evidență sunt riguros proiectate, chiar și atunci când scriitorul devine romantic sau realist și nu rămâne Înțepenit În rigorile clasicismului. Luat În parte, fiecare personaj are o biografie a lui, stând sub semnul unui dramatism, ori sub cel al comediei. Nu este exagerată aprecierea că personajele au veleități și manifestări teatrale. Printre ele, Stănică Rațiu este un
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
selecția piesei de teatru a lui Afrim, iar Raija-Liisa Seilo, director executiv, a prezidat întâlnirea cu publicul, limitându-se la întâlnirea dintre cei doi regizori - cel român și cel finlandez - "care s-au uitat lung unul la altul și au înțepenit"281. Momentul a fost oarecum salvat de o doamnă finlandeză care a spus că "dacă aș avea îndeajuns de mulți bani, aș construi un teatru numai pentru piesele voastre, să se joace continuu"282. Tot despre Tampere este vorba și
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
lingvistice, dezbaterile cu “iz de revoluție” (negări, amenințări, conflicte ireconciliabile, “lexic tare”...) ilustrează cum nu se poate mai bine creativitatea în a demola o construcție textuală. E creativitatea unor minți strălucite, luminate și bine mobilate, dar, vai, de data aceasta, înțepenite în stereotipuri și clișee impardonabile. Numeric vorbind, „ceata denigratorilor” e mult mai puternică, vorbitorii „de bine” abia reușind să răspundă unei părți infime a reproșului generalizat. Dă bine să fii în opoziție, chiar dacă logica ar trebui să te conducă imperativ
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
nu cred că poate fi salvată neapărat prin cultură, ci prin sensuri morale; în ce mă privește, nu caut să mai găsesc o estetică românească, ci o etică. Cearta intelectualilor (atunci când are loc așa ceva) mi se pare desuetă: intelectualii au înțepenit în ideile lor fixe și în bătăliile lor conceptuale. Mă interesează, în schimb, cruciada interioară a românilor. În caz că ea mai este posibilă și nu a pierit de tot. Nu știu ce va aduce viitorul și nu pot să profețesc nimic. Lucreția Jurj
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
păreau, întocmai ca obligațiile și interesele vieții burgheze uniforme, un fel de glume, comparativ cu lumea ideală ce se dezvăluia atît de multiform. Romantismul acționa eliberator prin faptul că trimiterea dincolo de formele strîmte în care viața, arta, religia și gîndirea înțepenesc atît de ușor. Și putem face posibil astfel marele humor. Dar humorul romantic suferea de o mare imperfecțiune. Fiindcă măruntele condiții ale vieții și micii pași ai gîndirii pot apărea, în mod absolut sigur, ca minuscule și neînsemnate, în comparație cu ceea ce
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
privirile lor îl acuzau că-i trăda. Gelozia chinuitoare ce-l rodea de atâta vreme devenise acum o rană veche, și-l durea ca orice rană veche înainte de ploaie. Nu vroia să iasă pe câmp, nici să stea cocoțat până înțepenea într-una din micile gherete construite pe stâlpi înalți drept platformă de tragere la colțurile fiecărui teren, și nici să se plimbe în întuneric prin hățișul ostil. Totuși, în noaptea aceea o porni ca de obicei în lunga sa veghe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
puțin... Părea să trăiască doar ca să stea noaptea și să-și vegheze coliba. Nu-și îngăduia să se gândească la ce se petrecea înăuntru. Veghea doar, până când focurile se stingeau și frigul cobora în desiș, iar el era atât de înțepenit, încât atunci când ajungea acasă la răsăritul soarelui, arăta vlăguit ca după o noapte întreagă de umblat. Sâmbăta următoare urma să se facă o petrecere. Ar fi putut să ceară voie să participe și el, dacă ar fi vrut, dar la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
amorțite, trezite brusc de căldura caloriferelor, bâzâie aiurea, apoi cad late, mă tai lângă nas cu lama când mă bărbieresc, plus că se oprește apa caldă, liftul nu merge, ca în ultima vreme, așa, de-al naibii, cutiuța poștală se înțepenește, nu-mi pot scoate ziarele, pe masă vazele au crizanteme veștede în ele, amintirile se șterg încet-încet, Dolhasca e un paradis pierdut, doar din când în când mai adie un dor de femeile frumoase de acolo, cu mireasma lor alintată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
ales când, ențiclopedic vorbind, ți se pare că ai scris mai mult despre alți ani, de mult trecuți, decât despre cel de acum. Probabil că asta-i substanța anilor în general, una care nu poate fi pricepută decât după ce a înțepenit bine în insectarul unui puști pistruiat căruia îi plac istoriile vechi. Deocamdată, pentru această ultimă ediție specială, propunem o temă de vacanță, gândindu-ne mai ales la momentele de îndestulare sarmalescă, atunci când mintea zboară aiurea, iar stomacul moțăie. Hapax se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
European, iar la admiterea în UE avem clauză de salvgardare tocmai pe corupție. Ce mai așteaptă șeful PNA ca să plece? Dar Ioan Amarie se cramponează cu tenacitate de scaun. Cât se luptă el cu Monica Macovei, câștigă timp celălalt mare înțepenit în proiect, procurorul general Ilie Botoș. Un răgaz numai bun să finalizeze măcar cazul RAFO și să iasă în funcție dacă nu cu capul sus, nici în pământ. În loc să joace această carte, el se compromite prin declarații hazardate de tipul
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]