4,240 matches
-
cum plecase, își amintise că Hugo era soțul îngrozitoarei Amanda Hardwick, deci o persoană cu care nu putea să se împrietenească. Alice s-a străduit să uite chipul obosit și învins al lui Hugo din librărie, să uite cum îi înapoiase portofelul în supermarket și emoționanta disperare cu care o invitase la o cafea. Nu se întâlnea cu el. Cu toate că promisese, iar ea se ținea întotdeauna de promisiune. Dar, în cazul de față, era imposibil. Și-așa, pe măsură ce dimineața din ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
invit la masă când îl voi pregăti. - Negreșit, acum vei fi în gândurile mele, aproape tot timpul! Voi veni la primărie să te văd, o să îmi fac drum pentru tine, special. Frusina puse peștele într-un vas mai mare, îi înapoie juvelnicul și îl conduse la poartă. Și-au luat la revedere printr-un sărut lung. Luni, de dimineață, primarul îi puse pe masă o lucrare Frusinei și îi spuse că o să plece cu treburi. - Nu este așa de urgentă. Îmi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
discret, ci fățiș, ostentativ, de un colonel de securitate), pe parcursul liturghiei. Sunt lovit de jeepul miliției În două rânduri, așa ca să trăiesc necontenit În spaimă, În teroare. Mi se Înscenează un proces de paternitate ca să fiu compromis. Nevoind să mă Înapoiez În S.U.A., măcar că În România eram cât se poate de marginalizat și de hăituit, soția mea, după vizita-i la mine, În vara anului 1985, dă divorț de Îndată ce revine În S.U.A. (deși făgăduise că mi se va alătura). În ianuarie
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
America-i pentru comuniști (ca Pacepa) mumă, iar pentru naționaliști - ciumă. Era În perioada prigonirii marelui prelat și patriot Valerian Trifa. Dezolat și scârbit la culme, revine În țară la sfârșitul lunii octombrie a aceluiași an (1981). Din cauză că s-a Înapoiat singur (familia a refuzat să-l urmeze), Securitatea din București avea să l suspecteze, În tot timpul, ca spion al SUA și să-l oblige a lucra În funcții inferioare, Îndeosebi ca salahor, din noiembrie 1981 până În februarie 1990. În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
călĂtoria cât mai agreabilă. Din cauza gravei probleme a alcoolismului În provincia nordică, linia aeriană nu servește nici un fel de băuturi alcoolice. o transmit mai departe lui Antoine, care stă pe locul de la geam și care, la rândul ei, mi-o Înapoiază fărĂ să o atingă. Nu aveam să bănuim atunci că respectiva butelcuță, realimentată la sosire de grijuliul nostru ghid, se va dovedi neprețuită câteva seri mai târziu, când viscolul avea să ne țintuiască În loc. Antoine e o fată cam de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
călătoria cât mai agreabilă. Din cauza gravei probleme a alcoolismului în provincia nordică, linia aeriană nu servește nici un fel de băuturi alcoolice. o transmit mai departe lui Antoine, care stă pe locul de la geam și care, la rândul ei, mi-o înapoiază fără să o atingă. Nu aveam să bănuim atunci că respectiva butelcuță, realimentată la sosire de grijuliul nostru ghid, se va dovedi neprețuită câteva seri mai târziu, când viscolul avea să ne țintuiască în loc. Antoine e o fată cam de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mirat ca de o ipoteză absurdă. Otilia aruncă șervetul și merse spre locul lui moș Costache, pe marginea scaunului căruia se așeză, înconjurînd capul chel al bătrânului cu cele mai subtile mângâieri. - Papa dragă, dacă mă iubești, trebuie să-i înapoiezi banii!Cum ai putut face una ca asta? Papa dragă, scoate banii. Și începu să vâre degetele prin buzunarele de la vestă ale bătrânului, ale cărui sprâncene erau lăsate în jos de o comică supărare, în vreme ce buzele râdeau de gâdilitură. În
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
copiat cîteva! Și Titi scoase de la sfârșitul volumului un pachet de hârtii pătrate, pe care desenase cu acuarelă vreo douăzeci de ilustrații. - Dar romanul te-a interesat, nu-i așa? - N-am avut vreme să-l citesc, spuse calm Titi, înapoindu-i definitiv cartea, altă dată poate ți-o cer! Felix își aminti vorbele ironice ale Otiliei și începu să se încredințeze că ele porneau nu din răutate, ci dintr-o lungă experiență. Fiindcă Titi povestea tot soiul de mărunțișuri din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să mai extirpeze din note, arătîndu-i că, dacă era lăudabil pentru el personal că știe atâtea lucruri, pentru cititorul specialist, interesat de chestiune în sine, umflarea putea fi fastidioasă. Îl puse să traducă în franțuzește articolul și să i-l înapoieze cât mai curând. Vesel, Felix confecționă traducerea și o prezentă. Apoi nu mai auzi nimic vreo două luni de lucrare și se încredință în sinea lui că nu putea însemna mare lucru o observație făcută de un începător. Într-o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îngîmfare dacă comunică publicarea articolului colegilor lui. Înainte de sosirea profesorului la curs, arătă vecinilor săi revista. - Ce e asta? zise unul și i-o luă din mână. Colegul privirevista fără curiozitate și întrebă indiferent: - Ăsta e de tine? Apoi îi înapoie revista așa de repede, încît fascicula căzu jos pe dușumea, înainte ca Felix s-o poată prinde cu mâna. I-o luă de jos un intern mai în vârstă, care stătuse până atunci de vorbă cu medicul secundar. Acesta o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
eu, așa. Parcă tu ai bani?Bărbatu-tău te ține din scurt. Să-ți văd geanta. Stănică luă într-adevăr geanta, privi în ea, mișcă admirativ din cap, luă câteva piese pe care și le strecură în buzunar și-apoi înapoie geanta verișoarei, decretînd: - Nu minte, are! Pe un scaun ședea, în apropierea unei ferestre înalte ce dădea înspre pălimar și curte, și care revela grosimea extra G. Călinescu ordinară a zidului, un domn bine îmbrăcat, cu o perlă în crăvată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
data când dispozițiunea vă va fi comunicată de mine personal sau de legatarul meu, să avizați pe d-ra Otilia Mărculescu de existența la Banca dv. a creditului de 100.000 lei și să-i plătiți procente sau chiar să-i înapoiați depozitul care îi aparține în deplină proprietate, ca fiind făcut din sume numai încredințate mie, care însă îi aparțin de drept. Cu deosebită stimă, Leonida Pascalopol" Pascalopol făcu alt plic, sună feciorul, îi dădu întîia scrisoare s-o ducă la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că ia schițe sau să privească pe pereții din odăi ca să copieze în acuarelă un tablou ori o fotografie. Bătrânul nu-i dădu însă voie să stea decât lângă el în sufragerie, trimițîndu-l cu Felix să aleagă și să se înapoieze. Într-o zi, plictisit, îl puse să-i povestească ce-a văzut la cinematograf, unde el nu fusese niciodată. Titi, narator din plăcere, începu: - Întâi arată un puț cu roată, pe urmă vine o fată cu o găleată mare, apoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
batista afară. Atunci se auzi pe jos rostogolirea unei monede. Moș Costache sări cel dintâi, ca ars, și începu s-o caute pe sub masă. O găsi însă Aurica (era o monedă de doi lei) și făcu gestul de a o înapoia lui Pascalopol de la care își închipuia că picase. Moș Costache făcu însă niște ochi speriați și întinse mâinile. - E-e-e a mea, a căzut de la mine. Dă-o-ncoace! Aurica stătu nedumerită, și toți urmăriră scena, curioși. În sfârșit, Pascalopol zise
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe un morman de piese. - Ai răbdare, Stănică, ce Dumnezeu, săriți toți așa? Toți banii ăștia se duc pe înmormîntare. Doar n-o să-l îngrop ca pe un cerșetor. Ne râde lumea. - Te-aprob, mamă, o lăudă Stănică, fără să mai înapoieze banii, îți organizez eu ceva feeric. - Ce-a spus Otilia? se informă Aglae. - N-are nici un testament, și eu o cred, fiindcă bătrînuluiîi era frică să lase banul din mână. Eu mă mir că nu s-au găsit bani în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de puț. De-ți îngheța dinții... Și făcea mărgele-mărgele într-însa. Iar Răposatul, după ce îi înghețau suficient dinții, îmi spunea "Mărgiculițo". Iar dovadă că mi-a făcut atunci vizită e că nici până în ceasul de față nu mi-a mai înapoiat nici un făraș. - Lasă că-ți dau eu ție făraș. Peste câteva zile. De n-o să-l poți duce... - Dă-i-l! N-ai auzit ce susține că m-am născut cu gâtul strîmb?! Reao! - Reao? Și, după aia, cui ai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
școală, fără alte incidente sau să îi zărească vreun profesor. - Când ne mai vedem? îl întreabă fata la despărțire. - Deseară prin oraș, însă vezi să nu mai vii pe la școală! îi răspunde, mulțumit că au scăpat neobservați. Când s-a înapoiat în clasă l-au luat băieții la rost: - De ce ai gonit-o? Aveam de gând s-o ducem la Gavri! - Nu ați văzut, duhnea urât a țigări, ca și voi de altfel dar ce vroiați să faceți cu ea ? - Îi
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
să mergem la o bere! îi propune fata. - Nu am niciun ban, îmi pare rău! a răspuns Stani. - Nu contează, am eu destui! Și îi dă portofelul burdușit să se uite. A văzut neîncrezător o grămadă de bani vrea să înapoieze portofelul dar ea îi spune: - Ține-l la tine! Era clar înțelesese, i-a plăcut și ei de Stani. - Mergem la terasă! propuse băiatul. Au intrat grăbiți în grădină. Stani își observase colegii și-au mers ținându-se de mâini
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mișto de noi, în definitiv nici nu trebuia să ne ia, nu cumpărasem nicio țigară, nici nu încercasem să luăm legătura cu grecii, am căzut ca din oală nevinovați. Intenția colectivă nu cred că se plătește. În sfârșit... căpitanul le înapoiază banii, moneda, pachetul mototolit, parfumul și rupe câteva bonuri; ei strâng banii și plătesc amenda. Căpitanul continuă: - Și așa n-au ce scrie ăștia la ziar; îmi tot cer ceva, cazuri senzaționale< o să apăreți în ziar! Stani a început să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
alții... | își scutură țigaretul, mă răsfoi o dată în fața lui hârtiile de o mie și, ! înainte de a i le întinde, îi spuse: De obicei iau douăzeci la sută. Ție nu-ți cer atât. Zece la sută, e | bine? Banii mi-i înapoiezi într-un an. Cum vrei: câte o sută, câte o mie, | toți odată, dar când se împlinește termenul, gata! N-ai plătit, te execut! 85 Tu mă știi. Peștele mare înghite pe cel mic! Am avocați, judecători, nu merge! Dai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Polițe nu iscălise niciodată și știa că nu merge să te joci cu banii când aveai de-a face cu oameni ca Pandele. De împrumutat, era ușor să împrumuți, dar era mai greu să pui leu pe leu și să înapoiezi suma. Totuși întinse mâna și numără și el. Erau nouă mii. - Mi-am oprit dobânda, i-a zis jupânul. Așa e la mine, iscălește. Și i-a pus în fată polița, pe care scrisese cu mâna lui, cu litere de-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Jumate. Numa inimă-n el. Nu mânca, nu dormea. Semăna cu un gândac de gunoi, așa cum Q știau oamenii, verzui la față, cu dinții căzuți, tot căutîndu-se prin buzunarele pline de polițe și chitanțe. Împrumuta bani. Îți dădea cinci, îi înapoiai șapte. Nimeni nu știa de unde picase. N-ar fi iertat nici pe tat-său pentru un leu. Bun în socoteli, știa țifrele și jocurile lor, avocat să fi fost, și nu-l dovedeai. Cum făcuse, cine -lo fi sfătuit, cumpărase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și Florica le-a spus că nu vrea să-i mai știe, să se ducă la casele lor. Iracle pomenise de un împrumut mai vechi, ea, nici să n-audă. Trecuse vreme îndelungată, ce știa? Dacă Gogu i-o fi înapoiat banii? Ș-apoi, asta era o treabă a lor, între frați, nu se amesteca. Neamurile au plecat. Pe urmă a început greutatea. Ținea prăvălia singură, se certa cu lucrătorii, era greu. Trebuia un bărbat lângă casă. O dată 1-a întîlnit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu „voința colectivității”, aceasta putând fi „politic incorectă”, purtătoare a unei mentalități de tip comunist. În mod paradoxal, democrația a tins să fie echivalată cu adoptarea programului de reformă și implementarea lui rapidă, indiferent de voința maselor, care sunt adesea „înapoiate”. Grupurile politice radicale se defineau, pe această linie de raționare, indiferent de punctul de vedere al „masei”, adevărații democrați. Această autoritate dogmatică a strategiei schimbării a luat forma paradoxală a schimbării cu orice preț. Primii ani ai guvernării instaurate în
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
într-o construcție socială complexă, a generat o stare de frustrare agresivă, exprimată sub forma unui program ideologic compus din cele mai eterogene teme extremiste: anticomunism obsesiv, sfârșit prin ridicola vânătoare de securiști, blamarea elitistă a masei, considerată a fi înapoiată, suport necritic pentru partidele istorice, opțiunea pentru monarhie, în ciuda lipsei de popularitate a acesteia, poziții antiromânești, susținerea unor extremisme naționaliste maghiare - și totul pe fondul unei atitudini viscerale de respingere a științelor pozitive, mai ales a celor sociale, și a
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]