3,138 matches
-
cât mai curând toate formalitățile și să-și recapete libertatea. Grigore se duse la Baloleanu. El încă nu știa nimic. Se miră. Regreta. Melania de asemenea. Îl opriră la dejun. Trebuie să rămâie. Acuma nu mai are pretext... Grigore se înarmase cu o cuirasă împotriva tuturor consolărilor. Înainte de a trece în sufragerie din cancelaria lui somptuoasă, Baloleanu își luă o mutră oficială: ― Vasăzică e serios și irevocabil, Grigoriță? ― Bine, dragă Alexandre, dacă tu crezi că eu pot glumi cu astfel de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rătăcit el zilele astea, iar conacele toate le-au făcut oamenii una cu pământul, ca nici să nu se mai cunoască urmele unde au fost, apoi cum se adună pe acolo oamenii, cu mic, cu mare, pe sate, și se înarmează, și stau de pază, să nu se mai întoarcă cumva înapoi ciocoii și să-i împiedice la împărțeala pământurilor, ba sunt unii care se pregătesc să se ducă până la București, să mântuiască pe vodă din prinsoarea boierilor, că numai boierii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sau pe ciocoi. ― Toată lumea, cu mic, cu mare, să iasă în capul satului! porunci Petre, ascuțit și sec, ca la armată. Trebui să explice de mai multe ori că nimeni să nu vie cu mâna goală, ci fiecare să se înarmeze cu ce poate, măcar cu o furcă de fier. ― Apoi de-acuma ce-o vrea Dumnezeu! murmură Petre, închi-nîndu-se. 6 ― Dragă Grigoriță, acuma ne despărțim, zise Baloleanu în clipa când trenul intra în gara Costești. Dacă vrei să asculți sfatul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
plin și, la nevoie, se vor aduce tunurile și se va distruge cuibul de rebeli din temelii. În clipa când cele două plutoane porneau în marș forțat spre Bîrlogu, dinspre Amara sosi patrula de recunoaștere, raportând că țăranii de acolo, înarmați cu coase, furci, topoare, câteva arme de foc, s-au concentrat la marginea satului și au refuzat să permită trupei să-și continue calea, amenințând pe ofițer cu moartea dacă ar încerca să pătrundă în comună. Baloleanu păli. Avea impresia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se încîlciră în cerul gurii până se înecară într-un scrâșnit. Chirilă Păun, ținîndu-se pe lângă Nicolae, țipa ca o babă, amenințând cu o pușcă luată de la jandarmi și întrebuințată în chip de măciucă. Mai departe, în mijlocul unei îmbulzeli, Toader Strîmbu, înarmat la fel, se jura că n-are să se astâmpere până ce nu va zdrobi căpățâna ofițerului care comandă trupele, măcar de-ar fi general. Tăcut și încruntat, Serafim Mogoș avea de asemenea o armă, chiar pe a plutonierului, pe care o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care deși formau parcă interiorul burții unei balene, rămâneau nemișcați, spre marea satisfacție a căpitanului. ― Să ne desfășurăm în evantai, continuă Dallas, dar nu prea departe. Nu depășiți, orice ar fi, perimetrul de viziune al vecinului. Ne-ajung două minute. Înarmați cu lanternele, măturau cu mare grijă toată suprafața imensei încăperi. Pe jos erau împrăștiate fragmente de material cenușiu, cea mai mare parte acoperită de stratul de praf care se inflitrase în navă. Kane nici nu le luă în seamă. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zbătea convulsiv pentru a se extrage din ascunzătoarea lui. Brusc, parcă opintindu-se, țâșni din torsul zdrențuit al lui Kane. Capul și gâtul erau legate de un corp gros acoperit cu aceeași piele vâscoasă, Cu niște brațe și picioare mici înarmate cu gheare. Îl propulsară cu o viteză nemaipomenită. Ateriză pe masă, peste farfurii, smulgând la ieșire bucăți din măruntaiele lui Kane. În urma lui se formă o dâră de sânge. Până să-și vină în fire, creatura fugi de pe masă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
toate aceste resurse sunt inadecvate pentru a-i veni de hac unui singur animal uriaș? ― Îmi pare rău, căpitane. V-am împărtășit evaluarea situației așa cum o văd eu. Dorințele cele mai calde nu au cum să schimbe faptele. Un om înarmat cu un revolver poate, ziua, să urmărească un tigru cu câteva șanse de reușită. Inversați datele de bază, acum. Puneți-l pe acest om într-o junglă, noaptea, în plin necunoscut și toate aceste spaime primitive vor răbufni. În avantajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
rezervorul de aer. Oxigenul îi umplu plămânii. În această situație demențială nici un laser nu ar ajuta-o. Ar fi fost o nebunie să-l folosească. Trase aer în piept ca pentru a-și da curaj și deschise încet tambuchiul sasului. Înarmată cu o bucată metalică, se nepusti cu toată puterea asupra entității și i-o înfipse în corp. Creatura intră repede în conducta în care se refugiase mai devreme, cu rana sângerândă. Fluidul curgea din abundență din plagă și mânca metalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
decapitată, dar e posibil să fie vorba de o acțiune post mortem, nu de cauza reală a morții. Problema este aceasta: dacă nimeni sau cel mult o singură persoană a fost decapitată în decursul cumplitei lupte în care combatanții erau înarmați cu topoare și săbii, care este probabilitatea ca cineva să fie decapitat într-o altercație domestică? Cred că mai degrabă scăzută. Ca atare, bărbatul din mormântul D de la Giv‘at ha-Mivtar este probabil un individ care a suferit pedeapsa capitală
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
despărțit de curtea morii printr-un gard de beton. Era o lume nouă și plină de ascunzișuri, murdară și ciudată, pe care noi, vreo șapte-opt băieți între cinci și doisprezece ani, o luam în fiecare dimineață în stăpânire și cercetare, înarmați cu pistoale cu apă, de doi lei, pe care le cumpăram, albastre și roze, de la ,,Scufița Roșie", magazinul de jucării care exista pe atunci la Obor, Oborul vechi, adevărat, și în care mirosea întotdeauna a petrosin. Gașca avea o ierarhie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
labirintice de canalizare. Coboram acolo prin locuri anume, pășind pe țevi smolite și peste robinete uriașe, apoi ne intra în nări și în sânge mireasma aceea de pământ, de râme și larve, de smoală și chit proaspăt. Parcă ne înnebunea, înarmați cu pistoale cu apă, mascați cu cartoane creponate de la depozitul de mobilă, pe care le coloram acasă făcîndu-le cât mai înspăimîntătoare, cu colți rânjiți, ochi holbați și nări umflate, ne fugăream prin canalele întortocheate, văzând deasupra doar o fâșie de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unui dușman adevărat. Mai încercaserăm cu puțin timp înainte să facem ceva eroic, dar eșuaserăm destul de penibil. Ne adunaserăm tot grupul și, în spatele blocului, la lumina crudă, galbena ca șofranul, a unui foc de cartoane de ambalaj de la televizoare, ne înarmaserăm cu șipci lungi de la depozitul de mobilă. În cea mai mare tăcere, porniserăm în haită să-i atacăm pe copiii de la blocul din dreapta Aleii Circului, cel cu florăria. Am năvălit mascați și zbierând din spate și i-am luat la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
foarte departe pe potecile blocate de bușteni prăbușiți, pe sub bolțile copacilor, în tăcerea aurie, străbătută de triluri ascuțite și de bâzâitul miilor de musculițe, sclipitoare în câte o vână de lumină. Băieții se împodobeau cu coroane de cetină și se înarmau cu bâte viguroase, își făceau centuri din scoarță și alergau țipând ascuțit prin pădurea rară. Rupeau uneori coaja unui copac căzut, atât de buretos încît l-ai fi putut ridica ușor, și priveau carii dinăuntru, fiecare insectă zvîrcolindu-se la capătul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mănușile și pălăria, și i-ai zărit dunga ușor cenușie a gulerului, și manșetele roase, și pantalonii stropiți de noroi... Ca să nu mai amintim despre cupa lor demodată ! Ca să nu mai vorbim despre banalele flori de grădină cu care se înarma, cerând insistent să-i fie prezentate Sophiei ! Mult a trebuit să mai pledezi pentru iertarea lui, până s-o convingi pe Sophie să-și înfrângă repulsia naturală față de bietul tânăr ! Repulsia naturală a femeilor față de săraci și ratați, acel snobism
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ani, volubil, cu un păr creț, tuns scurt. Pare că știe ce face, e relaxat. E relaxat chiar și cînd treceți prin controlul vamal (niște creaturi colțuroase care vă cercetează cu lamele tăioase ale privirii) și prin toate celelalte controale, Înarmat cu pașapoartele voastre și cu un dosar plin de hîrțoage care nu prea știți ce Înseamnă și cred că nici nu vreți să știți. După care... sînteți În avion și avionul chiar zboară, nu glumă. Zburați, pentru prima oară În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se pregătesc trenuri cu contramanifestanți În alte orașe din țară. Dintre toate aceste noi Încercări de intimidare, singura adevărată e ultima. A doua zi dimineața, pe 21, În gara din Timișoara vor ajunge trenuri cu muncitori din orașele din sud. Înarmați În grabă cu bîte confecționate din cozi de unelte, li se cere să participe la acest act patriotic și să vină pentru a curăța orașul de grupurile de vagabonzi și de golani plătiți de agenturi străine. Operațiunea eșuează dintr-o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trimitem În Siberia. — Cre’ că ne trimite el pe noi. Ia zi bă Doldele cum Își trasă bou’ ăla de tac-tu certificat de revoluționar. După ce, la Revoluție, Îl adună ăla cu sindicatu’ și-l sui În trenu’ de Timișoara Înarmat c-o coadă de lopată să mardească la timișorenii ăia de ieșiră În stradă. Și tac-tu făcu ce făcu și ajunsă revoluționar. Și-acu se Înscrisă la FSN. — Bă Doldele, și cînd te gîndești că bunicu-tău a fost legionar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a transformat Într-o broască. Sau i-a dispărut. Împreună cu cea mai mare parte a feței. E mut, dar nu pentru că nu mai are nimic de spus. Cele două tentacule ale acestui far alb uriaș se apropie de fața lui, Înarmate cu niște instrumente masive și strălucitoare. Pacientul e Înspăimîntat. Țipă cu creierul: Ai grijă ce faci cu ciocanul ăla, doc tore! RÎde (tot cu creierul). Aia e o daltă? Nu- mi căsca nările așa, o să arăt ca o vacă. Nasul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în camera ei micuța colecție de figurine netsuke, daruri de la tatăl ei, care împodobea înainte consola căminului din camera de zi. Le înșiruise pe pervazul alb al ferestrei din fața patului ei. Și în această dimineață, George dăduse buzna în cameră, înarmat cu ciocanul, gustând cu anticipație opera de distrugere. Dar pervazul alb era gol. Se uitase prin cameră, deschisese sertarele: nimic. Micul cârd de omuleți și animale din fildeș dispăruse. Probabil că Stella, prevăzându-i furia, venise pe furiș și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-o de mână. Exista în George ceva care nu era el însuși, ceva plăpând, chiar patetic, un mic animal oropsit, care-l înnebunea cu scâncetele lui. Dacă ar fi putut, ar fi ucis animalul acela slab și speriat. Ca să se înarmeze împotriva lui, își concentra întregul resentiment pe care-l purta omenirii, întregul său simț de injustiție cosmică, întreaga ură împotriva vrăjmașilor lui, întregul său prețios dispreț față de femei. Ploaia îi muia părul, întunecându-i-l și mai mult și lipindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
comenteze mai târziu că arătau ca Sfânta Familie împreună cu Ion Botezătorul.) — Și mie mi-e frig, spuse George. George, cam grăsun, gol pușcă și roșu de frig, stătea acolo, ca o focă stranie. Auzindu-l, se repeziră cu toții la el înarmați cu prosoape, pături, haine. George se așezase pe un bolovan, și ședea închircit, cu spatele cocoșat, ca un uriaș animal marin, ud; întregul grup îl înconjură, bătându-l pe umăr, mângâindu-l de parc-ar fi fost într-adevăr un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
revedea pe Hattie în chip de vrăjitoare, o zână rea, o ademenitoare în ispită, o păpușă diabolică aruncată în chip de momeală, care-i ruinase, cu nepăsare, inocența, libertatea. Și-o figura într-o uniformă albă, de infirmieră, zâmbind sardonic, înarmată cu o seringă și pregătindu-se să i-o înfingă în braț, pentru a-i întuneca mințile (Poate că așa o visase noaptea trecută?) Se scutura tot, își scutura capul, de parcă ar fi vrut, literalmente, să-și izgonească urâcioasele viziuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sunt 18 km și nu este nicio localitate intermediară. Iar apoi urmează alți aproape 20 de km până la Gallargues. Se anunță deci o zi lungă de mers, în care trebuie să-mi iau provizii bune de apă și mâncare. Mă înarmez cu răbdare și curaj, îmi pun branțurile în sandale pentru a avea o talpă mai groasă și mai comodă și pornesc la drum. Spre amiază soarele te îndoaie, îți pătrunde până în oase și te constrânge să te oprești. Ca de
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Este prima masă servită la restaurant, dar prețul este cam același cu cel ce l-as fi plătit cumpărând de mâncare de la un magazin; pentru câteva ouă, un suc de portocale și o sticlă cu apă, plătesc 9 euro. Mă înarmez apoi cu mult curaj și răbdare pentru etapa a doua a drumului de astăzi, spre Castres. După o primă parte nu prea lungă prin pădure, decid că este mai scurt drumul dacă merg pe șosea, mai ales că astăzi traficul
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]