2,060 matches
-
zăvoi?" Bătrâna calcula înfrigurată. Pe figura senină nu se citea nimic, ochii alunecau indiferenți tară să se împiedice de vreun obstacol. Scarlat insistă. ― Încearcă să te gândești. ― Degeaba! E inutil acum. Nu-mi trece nimic prin minte. ― Nici mie, rânji încîntat Dascălu. Și dacă mie nu-mi trece nici o idee înseamnă că nu există. Inginerul râse. ― Flăcăiașul e logic! Căruntul clătină încăpățînat capul. ― Dacă ar ascunde pe cineva în avion... ― Fleacuri! Ce-i Boeing? Unde să-l ascundă? Bătrâna își camuflă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de zăpadă cădeau la fereastra Melaniei Lupu. Bătrâna deschise ochii. Un zâmbet de fericire îi inundă fața. Sări sprintenă din pat și alergă desculță la geam, împiedicîndu-se în cămașa de noapte lungă imprimată cu ursuleți și ciupercuțe. Bătu din palme încîntată. ― Ninge, Mirciulică! Ninge! Vino să vezi! Parcă sânt flori de măr. O ploaie de flori de măr. Ridică motanul în brațe arătîndu-i strada. Mirciulică atinse sticla cu mustățile și se zgribuli. ― Ești un tremurici și jumătate! râse Melania. Un frigurilă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de ce pretinzi că ai ars filmul? Ia zi, unde l-ai lăsat? Dascălu lăsă capul în jos și se strâmbă. ― Nu pot să vă spun. ― Înseamnă că a rămas la amicul dumitale. Știu, știu, nu ești turnător! ― Înțelegeți? Cârnul zâmbi încîntat: Aici e toată șmecheria! Nu pot să vă dau adresa, ar fi prea de tot! De altfel, nu făceați nimic cu filmul. Tipa s-a distrat fotografiind niște tablouri și niște tipi aflați în muzeu. Dacă ar fi fotografiat numai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să rîdă: ― Dumnezeule! Nici chiar așa! O să se amuze grozav când am să-i povestesc. De altfel, azi e vineri... ― Și? ― În fiecare vineri la 8.20 se dau la televizor filme cu cowboy, ne uităm împreună. Își bătu palmele încîntată: Ne plac atât de mult! ― Atunci mai aștept. Desigur, dacă nu deranjez... ― Se poate? Cu plăcere! Noi, bătrânii, ne bucurăm când cineva e dispus să-și piardă puțin timp în compania noastră. ― Exagerați... ― Știți bine că nu, domnule maior. Sîntem
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se vede. Îi zâmbi lui Cristescu ca și când s-ar fi cunoscut de când lumea și nimic nu i-ar fi putut face mai multă plăcere decât prezența lui. Desigur, maiorul simți convenția, dar aceasta nu-l împiedică s-o privească la fel de încîntat. Se așezaseră în hol, Doina Popovici cu fața spre fereastră, neevitând să primească în plin obraz lumina. Avea un chip interesant, puțin prea cărnos, extrem de senzual. Ochii enormi, verzi, aruncau lumini dulci, citeai în ei împăcare și o poftă de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
totuși de ce n-am lua împreună o ceașcă de ceai, deși îmi dau seama că este târziu pentru micul dejun. Cristescu își aprinse țigara. Bătrâna surâdea pe gînduri: ― Nici nu vă imaginați ce bucurie mi-ați făcut, domnule maior. ― Sânt încîntat, dar... ― Da, da, o mare bucurie. Mi-era teamă că n-a venit. La vârsta mea, devii susceptibil. Nu-ți place să te uite prietenii. Deși un astfel de gând față de "olandezul meu", cum i-ați spus dumneavoastră, reprezintă o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în mșiiune și cu inima strânsă și plin de bucurie mi-a mărturșiit că-i pare rău că nu se află alături de soție în asemenea împrejurare, făcându-i acest frumos cadou, dăruindu-i o fetiță de care a fost mereu încântat și mulțumit. După ieșirea la penșie, prietenul meu s-a stabilit în America cu familia, deoarece avea multe rude acolo care i-au așteptat mult, iar mie îmi trimetea foarte des câte 5, 10 sau 20 dolari de care mă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
astea? l-am întrebat eu patetic. Ideea mea e foarte simplă. Construim în jurul închisorii alte ziduri și închidem închisoarea. Nemaivăzând nimic, deținuții se liniștesc, iar trecătorii habar n-au ce e înlăuntru. Nu e grozav? ― Ba da, e grozav, zise încîntat directorul și căută pe batista lui un alt pătrat în care să mă mute, drept recompensă. A chemat gardianul și i-a spus ceva la ureche. Acesta s-a întunecat la față, dar n-a zis nimic. Mi-a făcut
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
faci o reverență ironică și le spui "celorlalți": "Bună seara, domnilor, sânt încîntat de cunoștință. Vă rog să mă scuzați că v-am tulburat". Vrei să pari bine dispus, ca să-ți ascunzi emoția, și, jumătate în glumă, jumătate în serios, încîntat ca un copil, continui jocul. Îți așezi o mână peste ochi și te uiți numai printre degete. Ceilalți fac la fel. Te apleci ușor. Toți se apleacă ușor. Duci mâna la frunte ca un gânditor. Toți duc mâinile la frunte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
răsfrânte în oglinzi și se mișca de colo colo pentru a verifica parcă dacă imaginile se țineau după ea. În cele din urmă însă cochetăria feminină a triumfat. S-a apropiat de unul din pereții căptușiți cu oglinzi, studiindu-se încîntată, înclinîndu-se, învîrtindu-se și zâmbind. Îmi place aici", mărturisi ea pe neașteptate și începu să sară într-un picior, după care se opri, își ridică gulerul halatului, își aranjă părul și se privi din nou, aplecând capul când într-o parte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un instrument al bolii lor. Poate că, la început, se speriaseră auzind de sosirea mea; dacă, Doamne ferește, eram cu totul imun? îmi vorbiseră cu rețineri, în răspăr, tatonîndu-mă, apoi răsuflaseră mulțumiți, eram chiar mai bolnav decât ei, și mă ascultaseră încîntați, îmbolnăvindu-se odată cu mine din. ce în ce mai mult, până când incidentul meu cu Moașa îi silise să bată în retragere... Oricum, fără sala cu oglinzi, fără Bătrânul, întreg azilul devenea în ochii lor de o goliciune ucigătoare. Asta era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un șef de gară s-ar încurca. Tatăl meu nu se încurca. El se străduia aproape seară de seară să-și îmbogățească cunoștințele în această materie și se fălea cu ele. Asta mă amuza mult și îi punem adesea întrebări, încântat să verific răspunsurile lui în Chaix și să recunosc că nu se înșelase. Aceste mici exerciții ne-au legat mult unul de altul, căci îi ofeream un auditoriu a cărui bunăvoință o aprecia. Cât despre mine, găseam că această superioritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
învinovățească. Dacă Edward ar veni într-o zi la ea cu o altă femeie și i-ar cere acesteia să se dezbrace în apartamentul lui Maggie și apoi să dea iama în hainele ei, n-ar fi câtuși de puțin încântată. Edward. Nu vorbiseră de două zile. După câteva minute își luau la revedere, Orli prelungind îmbrățișarea sa cu Uri cu o secundă sau două mai mult decât era necesar. El și Maggie coborâră scările nu doar purtând haine noi, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cred că drumul nostru se apropie de sfârșit. Capitolul 62 Ierusalim, vineri, 1.11 p.m. Uri își păstră buna dispoziție aproape pe tot parcursul călătoriei. Stând în față, lângă șofer, pe ritmul susținut al muzicii tehno de la radio, le explică încântat indiciul tatălui său. — Vedeți, l-am citit prea repede. Am presupus că „Mergi spre vest, tinere“ trebuia să se refere la Zidul de Vest. Era evident. Dar de ce s-ar fi chinuit tata atâta doar ca să facă ceva evident? Voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bine uită-te la haina mea! — E absolut grotescă. Hai s-o lăsăm baltă! Să fim prieteni, interveni doamna Reilly cu buzele pline de spumă. Avem destule bombe și chestii d-astea. — Și trebuie să spun că fiul dumitale pare încântat să le arunce. — Încetați amândoi! Ăsta-i un loc unde tot omu’ trebe să se distreze un pic. Doamna Reilly zâmbi spre tânăr. Hai să-ți plătesc o băutură, drăguță, în locul ăleia pe care ai vărsat-o. Iar eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
încet pe scări. Ușa fu larg deschisă și minunatul Ignatius J. Reilly apăru, legat în jurul gâtului cu un fular cadrilat mare cât o broboadă, care avea un capăt băgat sub pardesiu. — Bună dimineața, domnule, spuse el maiestuos. — Bună dimineața, răspunse încântat domnul Gonzalez. Te-a adus bine mașina până aici? — Potrivit. Am bănuiala că taximetristul avea veleități de pilot de curse. A trebuit să-i cer tot timpul să fie mai prudent. De fapt ne-am despărțit cu un sentiment ostil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe cei care îi ajută. De aceea mama s-a întors împotriva mea. Lance, Tânărul Vostru Muncitor Asediat. * Frumoasa fată surâse încurajator spre doctorul Talc și șopti: — Îmi plac cursurile dumneavoastră. Vreau să spun că sunt grozave. A, da? răspunse încântat Talc. Ești foarte amabilă. Mă tem că au un caracter cam general. — Felul cum tratați istoria este atât de vital, de contemporan, atât de reconfortant de neortodox. — După părerea mea ar trebui eliminate câteva dintre vechile forme de abordare. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mare talent poate să își scrie singur legitimația și nu trebuie să stea la firmă. De fapt, unul dintre clienți a atras în compania sa câțiva manageri de la DSC și i-a angajat, iar aceștia au fost mai mult decât încântați să facă acest pas. Competitorii din industria de servicii IT, mai angajați în pregătirea pentru confruntarea cu viitorul și mai doritori să experimenteze stilurile mai flexibile de lucru, au selectat deja unii dintre cei mai buni directori executivi și manageri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
ca să mă sunați, spuse ea. Mai era și altceva? — Nu, asta e totul, zise el. Mulțumesc, doamnă Weller. — Cu plăcere, dr. Roberts. Clic. Marty Roberts se lăsă pe spate, pe scaun. Era foarte încântat de cum se desfășurase convorbirea. Chiar foarte încântat. Pentru moment, mai rămânea de făcut un singur lucru. — Laboratorul de la etajul cinci. Sunt Jennie. — Jennie, sunt dr. Roberts, de la Patologie. Vreau să verifici un rezultat de laborator pentru mine. — Este o urgență, dr. Roberts? — Nu, este un test vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
descotorosiseră de „creiere“ și abia apoi porniseră să extrădeze restul - oamenii de rând. Ca multe familii armene din diaspora, care erau În deplină siguranță aici, Însă niciodată cu adevărat În largul lor, cei din familia Tchakhmakhchian erau În același timp Încântați și necăjiți când unul din copiii lor citea prea mult, gândea prea mult sau devia prea mult de la normal. Deși toate cărțile erau potențial dăunătoare, romanele erau cu mult mai periculoase. Ficțiunea te putea cu ușurință Îndruma pe o cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
rotea Într-un dans prea ridicol ca să fie adevărat, Asya n-a detectat nici una. — Trebuie să te pregătești, știi, musafira noastră sosește astăzi, a spus mătușa Banu pe când intra În living cu tava cu börek abia scos din cuptor, vădit Încântată să-și porția zilnică de carbohidrați. Trebuie să punem casa la punct Înainte să sosească. Încercând să-l Împingă cu piciorul pe Sultan al Cincilea de la robinetul micuț al samovarului picurând, Asya și-a turnat niște ceai și a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
E un loc În care mi-ar plăcea să te iau cu mine cândva, a spus Asya. E o cafenea micuță unde ne Întâlnim de obicei. Se numește Café Kundera. — Adevărat? E unul din scriitorii mei preferați!a exclamat Armanoush Încântată. De ce se numește așa? — Ei bine, e o Întreagă dispută pe tema asta. De fapt, În fiecare zi elaborăm o nouă teorie. Pe drumul de Întoarcere spre konak, Armanoush a apucat mâna Asyei și a strâns-o spunând: — Îmi amintești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
recentă a grupului, noua prietenă a Scenaristului Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste i se adresa ei: Vrei să-l vezi? Era o orhidee sălbatică, roșie ca focul iadului, ce se Încolăcea În jurul buricului. — E tare, a zis Armanoush. Femeia a zâmbit, Încântată. — Mulțumesc, a zis tamponându-și buzele cu un șervețel, chiar dacă nu mâncase nimic. Între timp Asya o studiase și ea pe femeie, deși cu o privire mult mai dezaprobatoare. Întâlnind o nouă femeie, nu putea face decât unul din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
soției sale cadoul. Și-a vârât mâinile În buzunare și s-a simțit ușurat că vârfurile degetelor sale nu au dat peste rodia de aur. O lăsase acasă, Într-un sertar al biroului. A zâmbit ușor gândindu-se cât de Încântată va fi Armanoush când o va găsi. De Îndată ce soldații au plecat, s-au auzit pași grăbiți pe scările de la intrare. Era vecina turcoaică de vizavi. O femeie plinuță, cu o fire blândă, Întotdeauna veselă, deși În clipa asta nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
familie, era cea mai vorbăreață și mai cumunicativă când venea vorba de convorbiri telefonice. — Alo? — Bună, Feride, tu ești? a Întrebat o voce bărbătescă din receptor. Și fără să aștepte vreun răspuns, a adăugat: — Sunt eu... Mustafa... sun din America... Încântată să audă vocea fratelui ei mătușa Feride a zâmbit. — De ce nu ne suni mai des? Ce mai faci? Când vii să ne vezi? — Draga mea, ascultă-mă, te rog. Amy... Armanoush e acolo? — Da, da, bineînțeles, doar ai trimis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]