1,349 matches
-
Să zicem că ai o mașină Dacia de treizeci de ani. Ruginită, amărîtă și cu tuse măgărească. Boțită și ferfenițită. Ridici ochii și vezi un Mercedes nou-nouț. Strălucește și nechează cu părul în vînt. Ei, dacă ai putea n-ai încăleca-o oleacă? Hî, hî, hî. Și încă cum! Păi vedeți? Este o dorință care zace și în fiecare răpănos bețiv, dar cînd este vorba de cei care chiar își pot permite luxul? Ca Irinel. Mă rog, se poate spune. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pantofilor scîlciați niște ghetre a căror culoare e greu de stabilit. Stă cu bărbia ascuțită proptită-n baston și nu-și ia ochii de pe buzele groase și umede ale fotografului; se apropie, se depărtează, se strîng și se Întind, se Încalecă și tremură Întocmai ca două lipitori prinse Într-un ritual amoros. Nici nu clipește și-a pus obișnuitul zîmbet de curtoazie pe față, dă doar din cînd În cînd din cap, semn că este Întru totul de acord cu simpaticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a adus-o acasă, a așezat-o În sufragerie, proptită de bibliotecă s-o poată privi În voie din fotoliul lui. Nu știu cît de mult se va bucura de calitățile ei fizice, nu știu cît de des o va Încăleca, dar deocamdată se lasă În voia amorului platonic și Îi scrie poezii „Trei prieteni vechi / au cărat o bicicletă din pod / un pod ca oricare altul / așezat deasupra raiului / pentru că orice pod Își are raiul său / și bicicleta avea două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
copiii acestei clase de mijloc -, competiția narcisistă deschise un nou teren de confruntare. În iulie 1972, la Traunstein, un orășel bavarez de lângă frontiera austriacă, În timpul unui sejur lingvistic, Patrick Castelli, un alt tânăr francez din grupul lui Bruno, reuși să Încalece treizeci și șapte de pipițe În trei săptămâni. În același timp, Bruno afișa scor nul. Sfârși prin a-și scoate puța În fața unei casiere de supermagazin - care, din fericire, a izbucnit În râs și n-a catadicsit să depună plângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sacerdotală și regală.” Spectacolul m-a impresionat atât de mult că m-am Înscris Într-un grup Credință și Viață care se aduna În fiecare miercuri. În grup era o tânără coreeancă, foarte drăguță, imediat mi-a venit s-o Încalec. Era delicat, știa că sunt Însurat. Într-o sâmbătă, Anne a primit grupul la noi acasă, coreeanca s-a așezat pe canapea, purta o fustă scurtă; toată după-amiaza m-am uitat la picioarele ei, dar nimeni n-a observat nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
primele săptămâni trebui să plece de mai multe ori la Paris, pentru vânzarea apartamentului și transferul contului bancar. Lua avionul de 11,50 de la Shannon. Avionul zbura deasupra mării, soarele aprindea suprafața apei; valurile semănau cu niște viermi ce se Încălecau și se răsuceau pe o distanță enormă. Sub imensa peliculă de viermi, știa, moluștele Își zămisleau propria carne; pești cu dinți ascuțiți devorau moluștele, fiind apoi devorați de alți pești, mai mari. Adesea adormea, avea coșmaruri. Când se trezea, avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
așa stăteau lucrurile În după-amiaza aceea În care, sătul de tumultul și de lipsa de norme morale a lumii, după ce pistolul cu doi guguștiuci Înamorați al bătrânului a tușit sec În urechea-mi dreaptă, refuzând să-și cânte prohodul, am Încălecat pervazul ferestrei și, cu pasul Încă sprinten al alpinistului Încercat, am sărit În gol. Eram patru În sala legumelor. În dreapta ferestrei stătea Jimbo. De fapt, stătea nasul lui Jimbo, pentru că unica sa parte vizibilă era mica piramidă de piele răsărind
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
milenii o gîndire. Încetineala a fost de folos moralei căci, în principii, omul era pe atunci de neclintit. Ce crezi că a făcut din acest vrednic bărbat evoluția? Ușor ușor, mintea a luat-o înaintea mușchilor iar morala și-a încălecat între ele principiile. Astfel toate au avut de suferit. Rațiunea în galop îl scoate din țîțîni pe om. La drept vorbind, nu s-ar zice că societatea cea dintîi a fost mai ușuratică ca cele ce-au urmat. Vechile egalități
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
La o casă echipa găsi poarta legată. Tăind sfoara cu cuțitul, tînărul în scurtă de piele ordonă celorlalți să intre. În vreme ce toți ne uitam nedumeriți la lacătul de pe ușă, șeful ne ceru să-l urmăm. Am dat colțul casei și, încălecînd o ușă scoasă din țîțîni pusă de a curmezișul, am pătruns într-o șandrama. Lumina cădea cu zgîrcenie pe patru oi care călcau niște ogrinji. De-acolo intrarăm într-o odăiță fără foc, lipită cu lut. Mirosea a aer înghețat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
permanentă ridicare a sprâncenelor, așa că umblu mai tot timpul cu fruntea Încrețită, părând mirat, Îngândurat. De fapt, acum nu mă gândesc la nimic. Simt c-ar trebui s-o fac, că aș avea la ce, Însă mai amân o vreme. Încalec pe bicicletă, Încep să pedalez agale, fără chef. În fine, Îmi trece ceva prin cap: mă gândesc că așa, cocoțat pe două roți de mountain-bike roșu, nu pot părea prea nefericit. Nu c-aș fi fost, dar nici nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
un stadion muncitoresc, cu câteva balansoare ruginite și iarba uscată plină de rahați de câine. Îngrețoșat, am ascultat o vreme toaca gospodinelor care băteau feliile de carne, am Încercat să fumez, nu mi-au ieșit mai mult de două-trei fumuri. Încălecând din nou, m-am hotărât să ajung la marginea orașului. Trebuia să fac un ocol destul de mare, fiindcă voiam să ajung la marginea mai Îndepărtată, cea Împădurită. Aveam de străbătut mai Întâi străzile din centru, așa că am declanșat un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
al Celebrului animal). Dar să revin: Cătă așteaptă, marfa nu vine, Își mai aprinde o țigară, oricum nu dau clienții năvală. Strada Îngustă e acum blocată de un autobuz, Icarus cu burduf, prea mare ca să se strecoare printre mașinile care Încalecă degeaba jumătate de trotuar. În spatele autobuzului, șoferi nervoși. Claxoane, fum gros, Cătă aruncă țigara. Rămâne Însă În pragul librăriei, așteptând altceva. Puhoiul de mașini se scurge Încet, de-abia destupat. Un Cielo, parcă bleumarin, trage pe dreapta, cu chiu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
de câte o fată, nu știu dacă i-a ieșit, n-am stat cu ochii pe el chiar tot timpul. Și nici În dormitorul Clarei nu l-am surprins, cum s-a Întâmplat cu Leac, pe care l-am găsit Încălecând-o pe studenta la Drept sau Psihologie pe care mi-o prezentase, poate vă mai aduceți aminte, Într-o discotecă, la ștrand. Oarecum rănit În amorul propriu, m-am retras În grădină. Nu mai era aproape nimeni, doar doi prieteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ajutor de contabil, negustoraș de pânzeturi sau nasturi, cu vocea lui, atât de... — Am fost punctual, ați observat. Vă rog să vă apropiați. Nu sunt făcut decât pentru auditoriu restrâns. Și pentru convorbiri la mică distanță. Înghițea litere, cuvintele se încălecau, ritm inegal, sincopat. O ceață între și peste cuvinte. Gândea în salturi. Glas cald, dar poruncitor, amestec de fermitate și frică, blândețe, putere, da, chiar duritate. — În consecință, acum, vă apropiați, nu-i așa ? Urmărea cum femeia se mută pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Alba-neagra politicii, mai ales când este însoțită și de un joc de glezne adecvat, pentru inducerea în eroarea a adversarului, nu se poate să nu recunoști imediat pe marele panglicar național, marele jongler cu vorbele, Bădica Traian, care ne-a încălecat mai an și cică se va da dus de abia peste cinci. Vorbe, vorbe, vorbe, atât am căpătat pentru bunăstarea noastră, că pentru scăderea continuă a acestei bunăstări, am primit destule acțiuni, cât se poate de directe. Citeam azi că
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nunți de prinți și prințese, iar cea românească, speră ca prin apa luată de la izvorul de la Târgoviște, să vindece printr-o minune cerească boala, pentru care alde Băsescu le-a închis spitalele. Și acum dragii moșului, dați-mi voie să încalec și eu pe-o șa, că v-am spus povestea așa! Osama bin Laden și țața Veta Cică să tot fie vreo 11 ani, nu chiar bătuți pe muchie, dar ce mai contează acum, de când niște avioane sută la sută
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
și aduci o lumină dumnezeiască în mediul dezgustător al politicii românești, în care pot fi văzuți adeseori pesediști și peneliști, pendulând aiurea, ca anumite chestii într-o găleată". Iar Elena auzind aceste cuvinte, a dat nițel ochii peste cap, a încălecat pe acel cal alb (nu știu dacă mai țineți minte faza, fiindcă a fost dată și la televizor) și-a plasat la locul potrivit frunza, ca să nu i se vadă principala armă politică, și a pornit la luptă sub deviza
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
o brunetă cu frizură modernă, îmbrăcată după ultima modă, mă convinge să-mi risc una din cele șapte vieți ale lanțului karmic: nu-i nimic, e un fleac, iar distanța e mică. Urc până în laboratorul de fizică, deschid geamul, îl încalec. Liceul e construit după principiile sănătoase ale realismului socialist. Adică fațada e compartimentată în mari pătrate de beton care încadrează câte două ferestre. La fiecare etaj se formează, astfel, un soi de cornișă lată de vreo 30 cm. Asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tăișuri în diagonală și un dolohov T-415. De asemenea, în grajdurile fostului I.A.S., tânjea răpciugosul Pierre, vestitul armăsar de tracțiune cu 5 viteze, de fabricație sovietică. Atât îi trebui dogelui: îi aruncă lui Pierre 3 pumni de jeratic, încălecă, zbură peste podul unde bătrânul împărat tocmai își trăgea bretelele din blană de urs și zăbovi taman în ușa podului. Scoase binișor din oblânc telefonul cu infraroșu și-l reglă pe foc automat: - Alo, Ghionoaia ? Răspunde, aici Bolkonski. - Alo, recepționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Spre surprinderea mea, pe scaunele înalte erau cocoțați mai ales puștani în jur de paisprezece ani. Parcă ne găseam într-un cazinou de mâna a doua din vreun cartier bucureștean, iar nu în inima munților care te provocau să-i încaleci, să te bați cu ei. Doar ornamentele regale din tavan aminteau că ne aflăm în cea mai fashionable stațiune montană a României. Sabina mă uitase complet. Imediat s-a împrietenit cu câțiva adolescenți îmbrăcați în haine hip-hop - bluze largi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de bumbac, își lua bastonul și se băga în față peste tot. E adevărat că moldovenii, oricât de bisericoși, mai țipau ei din când în când: păi bine, părințele, frumos îți șade să te bagi în față! El însă zâmbea încălecându-și fălcile: la câte biserici, școli și poște le făcuse până la șaptezeci de ani, puteau și ei să rabde că se pune al zecelea la coadă, iar nu al patruzeci și șaselea, cum s-ar fi cuvenit. Îi arăta vânzătoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
vezi? - Ei, lasă și mata, mamă, interveni Cornel. V-ați înțeles bine și ați trăit frumos timp de cincizeci de ani. Unde mai găsești așa ceva acuma? Era hazos tata, chiar dacă voia să pară aspru. Odată am făcut o boacănă, am încălecat pe Rex, câinele nostru lup luat de la poliție, vă mai aduceți aminte? Am dat iama printre găini. Tata a venit strigând după mine. Eu țuști în casă. Mama stătea în pat și mi-a făcut semn să vin, să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Sexul n-a fost niciodată mai departe de gândurile mele. portjartier ciorapi orgie erecție prohab protuberanță decolteu striptease sfârc negru sutien a pipăi butoni ciorapi din plasă dezbracă sucuri Mazola mângâiere bici descoperă chiloți întinde mulați suge cauciuc neted roz încalecă piele vâră înapoi încetișor te rog linge coapse limbă arcuit O, Doamne nu te opri umed desfăcute fragede gemând Da Da Am lăsat conținutul tăvii necurățat în bucătărie, apoi m-am întors la birou și am recitit această listă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
se roagă cucului: ─ Cucule, măria-ta, Dă-mi un cal porumbac Să mă duc la soru-mea, C-am auzit c-a făcut Trei feți logofeți. Unu a murit, Unu a pierit, Unu-n munte s-a suit. Tiri, tiri tangarana, Încălecai pă pistricioara, Mă dusei la musca mare. Musca mare treiera Și-a mai mică vântura, Păduchele premetea, Puricele măsura. ─ Ieși, Voichiță, La portiță, Că te cheamă Talion, Talion fecior de domn, Cu tichie de frânghie, Cu pană de ciocârlie.” ─ Tiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
neuitat... Domnul R. meditează la toate acestea pe când ajunge cu Clara la marginea orașului, la vechea „barieră”. În zare, pe un tăpșan de multe hectare, se vede aeroportul. Clara se oprește minute în șir pentru a urmări vreun uliu șorecar „încălecând” curenții și bătând aerul pe loc, cu ochii ațintiți după prada din iarba necosită. Apoi descoperă avioanele și planoarele Clubului AERO, lunecând ca niște uriașe păsări albicioase pe cerul fără pic de nor. Oare când începe copilul să viseze că
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]