3,105 matches
-
Seymour, nu mă pot aștepta să găsesc spațiul sau ritmul necesar sau, într-un sens mai larg, dar adevărat, înclinația necesară de a menționa din nou poezia lui. Dar, în chip alarmant, în chiar această clipă când îmi încleștez singur încheietura mâinii și mă acuz de limbuție, s-ar putea să pierd o șansă unică în viață - cred, într-adevăr, că ultima mea șansă - de a face o declarație publică finală, discordantă, contestabilă, impetuoasă, asupra locului deținut de fratele meu printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Dar să luăm lucrurile pe rând. Ca adolescent, era foarte păros. Ceilalți copii din familie, în special, dar nu exclusiv, băieții, numeroșii băieți pre-puberi pe care, s-ar zice, îi avem întotdeauna în casă, erau fascinați de mâinile și de încheieturile lui. Fratele meu Walt, pe la unsprezece ani, avea obiceiul să se uite la încheieturile mâinilor lui Seymour și să-i spună să-și scoată puloverul: „Hei, Seymour, scoate-ți puloverul! E cald în casă.“ Și lui Seymour îi plăceau zeflemelile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
familie, în special, dar nu exclusiv, băieții, numeroșii băieți pre-puberi pe care, s-ar zice, îi avem întotdeauna în casă, erau fascinați de mâinile și de încheieturile lui. Fratele meu Walt, pe la unsprezece ani, avea obiceiul să se uite la încheieturile mâinilor lui Seymour și să-i spună să-și scoată puloverul: „Hei, Seymour, scoate-ți puloverul! E cald în casă.“ Și lui Seymour îi plăceau zeflemelile astea venite de la copii. Și eu îl ironizam din când în când. Iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
zbughea, posibil pe jumătate dezbrăcat și, cu siguranță, fără semne de cretă pe haine, ori de câte ori se apropia de el cineva de la atelierul de ajustări. Hainele sau atârnau pe el sau i se ridicau în sus. Mânecile sau se extindeau până la încheieturile degetelor sau se opreau scurt la încheietura mâinii. Fundul pantalonilor era întotdeauna partea cea mai dramatică. Uneori îți insufla spaimă, de parcă un șezut de talia 36 mediu fusese zvârlit, ca un bob de mazăre într-un coș, într-o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
siguranță, fără semne de cretă pe haine, ori de câte ori se apropia de el cineva de la atelierul de ajustări. Hainele sau atârnau pe el sau i se ridicau în sus. Mânecile sau se extindeau până la încheieturile degetelor sau se opreau scurt la încheietura mâinii. Fundul pantalonilor era întotdeauna partea cea mai dramatică. Uneori îți insufla spaimă, de parcă un șezut de talia 36 mediu fusese zvârlit, ca un bob de mazăre într-un coș, într-o pereche de pantaloni de măsura 42 lung. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
o atingea pe a ta după ce descria un arc larg, ca o lovitură la popice executată din extrema dreaptă. Și aici, ținuta lui, forma, erau înnebunitor de nereglementare. În timp ce toți ceilalți își aruncau bila printr-o mișcare în jos a încheieturii mâinii, Seymour își lansa proiectilul lui cu o mișcare laterală a brațului - sau cu un soi de bobârnac, asemenea cuiva care azvârle o piatră plată pe suprafața netedă a unui lac. Și din nou imitația se dovedea dezastruoasă. A lansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
capacul la o parte, el Își apropie buzele de urechea dreaptă a bătrânei și trâmbiță În ea. Soluția extremă Își făcu efectul. Trupul bătrânei fu cuprins de spasme, ca și cum prin el s-ar fi scurs curent electric. Tremurând din toate Încheieturile, babulea se ridică Încet-Încet În capul oaselor și scoase un oftat adânc. „Da, ce-i? bolborosi ea ținându-și Încă ochii Închiși... Ce s-a-ntâmplat? Trebuie să pregătesc tainul la viței?“ Atunci, din spate, trombonul intonă marșul funerar. Ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sau ficatul sau gingiile cu care rodea oasele sau spărgea nucile de parcă ar fi avut niște măsele zdravene În gură. În ciuda trupului său sfrijit, babulea părea să aibă o sănătate de fier. Memoria Însă Începea să-i scârțâie din toate Încheieturile. În mintea ei, trecutul era amestecat cu prezentul, formând un timp ambiguu, În care lucrurile vechi coabitau cu cele noi, iar cei ce-și dăduseră de mult duhul și se odihneau la cimitirul Sfânta Treime umblau ziua-n amiaza mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mai repede, cu atât se lungeau mai mult. Mașa se uita mereu la ceas, dar acele lui păreau că s-au Înțepenit pe loc. Avionul zbura când lin, când se Înclina Într-o parte, Începând să se zgâlțâie din toate Încheieturile, de parcă ar fi mers nu prin aer, ci pe arătură. Privind prin hublou, Mașa Își făcea mereu În gând semnul crucii, rugându-se de Dumnezeu s-o aibă În pază. Broboane de sudoare mari cât niște mătănii șiroiau pe fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
s-o aibă În pază. Broboane de sudoare mari cât niște mătănii șiroiau pe fața ei Încremenită de așteptare. Golurile de aer prin care trecea avionul se suprapuneau cu golul din viscerele sale și cu teama ce-i paralizase toate Încheieturile. Genunchii Îi tremurau, Îi tremurau și mâinile, iar buzele se albiseră de spaimă. Curiozitatea totuși o Îndemna să-și țină mereu ochii larg deschiși și să privească prin hublou. Ajunse În Țara Sfântă pe Înserate, contemplând din zbor o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mașa să se Îmbrace la fel ca ea. Dimineața mergeau la cumpărături, apoi se duceau la plajă, unde bătrâna nu se sfia să se afișeze În toată măreția de altădată a bustului ei gol, acum doar o ruină, ungându-și Încheieturile cu nămolul adus de la Marea Moartă. Purta doar niște minusculi bikini de o culoare sidefie, asortată cu scoicile risipite pe nisip și cu pescărușii ce umblau pe plajă, căutând pungi cu resturi de mâncare. Își lăsa dinadins sânii stafidiți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Intrând În case, tovarășii Întorceau icoanele cu fața la perete sau le Împușcau În ochi, apoi deschizând glosarul, Îi puneau pe cei găsiți În casă să-și depună semnăturile În catastif. Bătrânii se dădeau de ceasul morții, iar femeile, tremurând din toate Încheieturile, se târau În genunchi În fața tovarășilor Îmbrăcați În haine lungi de piele, cerând Îndurare pentru copiii și bărbații lor ce luară calea pribegiei. „Vă lepădați de pământ?“ - le-au Întrebat hainele de piele. Femeile și-au plecat neputincioase capetele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu toate privirile Îndreptate asupra Doctorului! Tony Pavone, era stupefiat...! Evident, Doctorul cunoștea această ultimă armă a celor aflați la strâmtoare și, mai știa foarte bine, drum de Întoarcere nu există. Se ridică de jos, făcând unele mișcări pentru dezamorțirea Încheieturilor cartilaginoase. Înălță privirea asupra Girondei, Încercând să mai câștige puțin timp, iritându-și adversarul. „Doamnă, ne aflăm Într’o situație deosebit de delicată...Vă respect și, vă asigur de toată gratitudinea mea...” Roșu de mânie, deodată Gică picior de lemn, slobozi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de zoaie de urină și lături, deschizând o ușă care fură nevoiți s’o proptească de perete pentru a nu cădea pe ei accidentându-i. Intrarea suficient de Întunecoasă, urcară pe bâjbâite o scară de lemn ce scârțâia din toate Încheieturile, dar Șeful Șantierului era așa de amorezat Încât nici măcar nu realiză pericolul unei prăbușiri...!! Se opriră la primul etaj. O clipă Șeful Șantierului cercetă locul, apoi se opinti din bojoci strigând un nume greu de reținut. „Scarabelooo, unde dracu ești
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mijlocul carosabilului, printre mașinile staționate astfel fiind feriți de loviturile mai multor cărămizi a unor coșuri de fum ce Încă se mai auzeau căzând jos spărgând geamuri, rănind oamenii. Mai făcură câțiva pași, auzind un infernal vuiet. Troznind din toate Încheieturile, clădirea Scala se prăbuși generând un fel de praf ucigător, amestecând cu dărâmăturile, oamenii aflați În interior precum și ce-i care nu aveau cum să se salveze din raza lui de acțiune...!! În fața acestei supreme tragedii, nervii lui Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o neânțelegere. În mod sigur, voi fi pedepsit pe nedrept... Nu sunt criminal, nu am omorât pe nimeni...!! Atunci dece mă anchetați legat...? Dacă doriți să mai răspund la Întrebări, să mi se desfacă aceste blestemate fiare ce-mi sfârtecă Încheietura mâinilor...!” „Nemaipomenit...!” - Îl ironiză Lct.Col.Tudose Ion. „Domnul „Hoț”, are tupeu, nu mai Încape discuție. Nu ceri să te servim și cu o cafea...?” Câteva momente anchetatorul Îl Înfruntă cu o privire suficient de aspră, apoi fața i se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se arunca la pământ indiferent dacă era noroi ori băltoace și urma să ne adăpostim de bombele aruncate din avionul dușman, făcând târâși pe coate Într-o așa manieră Încât, ne amestecam cu noroiul și apa ce intra prin toate Încheieturile posibile ale vestimentației iar dacă se nimerea și vremea să fie capricioasă atunci instrucția se putea declara temporar Însușită: pe seară, ne Înapoiam la cazarmă cântând versurile Învățate, zdrobiți de tăvălirile prin noroi și de alergări besmetice fiind demolați fizic
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
n-avea nevoie de mâna lui Feffer pe cot. Se trase În lături. — Eu intru. — La ora asta nu găsești taxi. Se schimbă tura. O să merg cu dumneata. Sammler, ținând Încă pălăria și caietul la subsuoară, cu umbrela agățată de Încheietură, Își urmă drumul În lumina jumătățită a coridoarelor, În fumul cârnaților pe grătar. Barele de la intrare măsurară fisele cu sunet de cremalieră. Uruitul de bizon al trenurilor. Sammler voia să călătorească singur. Feffer nu era În stare să se dezlipească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Normal, evident că e valabil. — Ei, trebuie să fie un sentiment foarte plăcut, nerăbdarea asta de a porni o afacere cu prietenii și rudele. Ce ai acolo, Eisen? O geantă grea de postav verde atârna de niște mânere răsucite În jurul Încheieturii lui Eisen. Aici? Am adus cu mine niște lucrări din alte materiale, spuse Eisen. Trânti cu zgomot greutatea pe masa de sticlă: geanta se deschise. — Ai făcut niște prespapieruri. — Nu sunt prespapieruri. Le poți folosi și așa, tată-socrule, dar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
precauție În Întuneric. În aerul Închis din casă se simțeau mirosuri stătute de săpun și colonie. Nimeni nu aerisise În ultima vreme. Auzi un zgomot de apă, o ușoară mișcare Într-o cadă plină. Un lipăit. Întinse mâna Înăuntru, cu Încheietura Îndoită, alunecând pe peretele acoperit de faianță până găsi comutatorul. La lumină o văzu pe Shula Încercând să-și acopere sânii cu cârpa cu care se spăla. Cada uriașă era numai pe jumătate ocupată de trupul ei scund. Tălpile picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Cheilor le dădu drumul În buzunar, aplecându-se mult Într-o parte pe scaunul de toaletă pentru a ajunge la clapa buzunarului. Shula, urmărindu-l În tăcere, zâmbea și ea, ținându-și brațele Încrucișate peste piept, cu degetele Încleștate peste Încheieturile mâinilor ca să Împiedice halatul să se deschidă. Sammler, În ciuda cârpei cu care se spăla, văzuse sfârcurile maro-roșiatice cu vene care săreau În ochi. În colțul gurii, acum că făcuse năzbâtia, stăruia un surâs nevinovat de triumf. Părul negru, creț, turtit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aceste trofee din mătase, piele, sticlă și lemn vechi. Aici Îl conduse Sammler pe părosul doctor Lal, un bărbat micuț, foarte Închis la culoare. Nu negru, cu nasul ascuțit, tipul dravidian, dolicocefal, ci cu trăsături rotunjite. Probabil din Punjab. Avea Încheieturi, glezne, picioare subțiri și păroase. Era un dandy. Un filfizon (Sammler nu putea renunța la cuvintele vechi pe care le adunase cu atâta Încântare În Cracovia din cărți din secolul al optsprezecelea). Da, Govinda era un crai. Era În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lipsa și recunoștea că se mutase cu Margotte În apartament pentru că Îi permitea să păstreze legătura cu Ussher. Dar observa unele din aceleași calități, calitățile lui Arkin, la acest Lal foarte diferit, mai negricios, mai mic, mai bărbos, a cărui Încheietură nu era mai lată decât o riglă. Atunci Shula-Slawa coborî pe scări. Lal, care o zări primul, avu o expresie pe chip care Îl făcu pe Sammler să se Întoarcă imediat. Se Îmbrăcase Într-un sari sau ceva care semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Încercă să participe. În costumul negru, vechi, dar Îngrijit, cu trupul țeapăn și zvelt stând drept și cu degetele, care tremurau puternic de Încordare, ținându-se ușor de genunchi. O țigară (fuma doar trei sau patru pe zi) ardea Între Încheieturile stângace și păroase ale degetelor. — Voiam doar să spun că ați fi familiarizat cu argumentul meu, pe care Îl bazez parțial pe istoria Statelor Unite. După 1776 a existat un continent pe care să aibă loc expansiunea și acest spațiu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Iar acum se pregătea să-l lovească din nou, cu medalioanele lui. Negrul Îl lăsase din mână pe Feffer și se Întorcea. Își dezveli dinții. Eisen Îi sfârtecase pielea și obrazul Îi sângera și se umfla. Eisen zornăi greutățile din Încheietură, se Înfipse mai bine cu picioarele În pământ. — O să-l omoare pe muistul ăla!, strigă cineva din mulțime. Nu-l lovi, Eisen. N-am zis nici o clipă asta. Ți-am zis nu!, spuse Sammler. Dar geanta cu greutăți deja pornise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]