1,721 matches
-
O stea strălucește pe cer/iar În vadi urlă șacalul. Și pe ea au uitat-o cu desăvârșire. Fima Închise ochii. Se strânse tot, nu pentru că Îi era frică de palma ei, ci precum cineva care speră cu toți nervii Încordați s-o primească. De parcă nu Yael, nu mama Yaelei, ci propria sa mamă se apleca asupra lui și Îi cerea Înapoi bonețica albastră pe care o ascunsese. Dar ce-o făcea să creadă că el o luase? Și de ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
până la primele case ale satului. W. făcea o trecere în revistă a comenzilor și achizițiilor, inventaria produsele specifice firmei sau pe cele cerute în mod expres de clienți și fabricate la cererea lor. Sta foarte drept. Cu ceafa și spinarea încordate, cu capul - pe care părul era bine întins spre spate și cărarea pe mijloc - împins înainte, ca și când ar fi auzit ceva, ca apoi, cu o mișcare rapidă, să-și umezească degetul și să întoarcă pagina. Ochii îi alunecau peste coloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tot ca acum, aplecat peste liste, când orbirea i s-a suit ca o ceață pe ochi; o învălmășeală de nori care mâncau tot mai mult din vederea lui și W. renunță, la fel de rapid cum își umezea degetul, la ținuta încordată, își înălță capul și privi prin perdele afară, spre esplanadă, unde Fordul se mai afla încă sub nucul despuiat de frunze. Nici o ceață nu-i întuneca privirea ca atunci. Se uita la vrăbiile din nuc, care zburau din creangă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mă simțeam groaznic, de parcă m-ar fi bătut cineva. Avusese iar visul ăla, așa încercam să-mi explic purtarea ei de neînțeles, visul pe care îl povestise o dată și care revenea mereu când sta atât de țeapănă și cu spatele încordat, o siluetă suplă, adolescentină. Și mama cutreiera pe străzi odinioară înțesate de lume și viață, dar care acum se întindeau în fața ei goale și triste pentru că oamenii îi urmaseră pe aceia care împărțeau comenzi și dădeau ordine și își asumaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
știi cum îmi spuneai tu mereu că ți-ai fi dorit să fiu singură ca să putem face împreună toate chestiile pe care le fac femeile singure și pe care tu a trebuit să le faci fără mine? Maria deveni deodată încordată. — Da. —Păi, ca să folosesc cuvintele tale: iată-mă-s! Se uită la mine fără nici o expresie. —Ce vrei să spui cu asta? Fără țigară, era ciudat de neperspicace. Trebuie că e vreun sindrom. Să nu uit să-l caut. —Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cedă el într-un final. Asta era tot ce urma să primesc în seara respectivă. —Despre ce voiai să-mi vorbești? Mi-e foarte greu să-ți spun și nu aș vrea ca relațiile dintre noi să devină și mai încordate. Nici măcar nu se putea uita în ochii mei. Vrei un divorț rapid ca să te poți recăsători? — Ce? Nu fi ridicolă! Tu ești cea care insistă să divorțăm, nu eu. Greșeala mea. Atunci despre ce e vorba? Mă întrebam dacă am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Ed trecuse la alt nivel. — Deci întâi mâncăm sau jucăm? întrebă Ed. Maria se uită la mine nedumerită. —Să jucăm ce? Ups. —O, nu ți-am spus? Mă gândeam să jucăm Trivial Pursuit. Nu, nu mi-ai spus, zise Maria încordată. Ne-ai invitat la cină. Știi că urăsc jocurile. Cum poți să urăști Trivial Pursuit? protestă Danny. Sunt doar întrebări și răspunsuri. Nu de-asta îi plac lui Jenny jocurile, ripostă Maria. Ea și cu Mark au jucat dintotdeauna jocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
mișcă? — Vreau o garderobă nou-nouță. Și pe cine altcineva să consult dacă nu pe prietena mea, una dintre cele mai mari cumpărătoare de articole de modă? — Nu mai ai încă de făcut favoruri Rottweiller-ului? Alea au fost șterse, am zis încordată. În plus, nici nu poate veni la cumpărături. Grețuri matinale. Și cu asta speram că subiectul Lisa a fost închis. Nu eram pregătită să discut despre asta, nu încă. Maria aștepta o explicație mai lungă, dar am ales să ignor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
răbdare. Trebuia să rămână calm, să aștepte să treacă furtuna. Intră sub duș, Întrebându-se dacă mai aveau apă caldă, În situația În care trecuseră pe generatoarele de rezervă. Constată că mai era, iar după duș se simți mai puțin Încordat. „E ceva straniu, Își zise el, să te afli la trei sute de metri sub nivelul mării și să poți savura efectul liniștitor al unui duș fierbinte“. Se Îmbrăcă și se Îndreptă către Cilindrul C. O auzi pe Tina spunând: „...că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
era moale ca un burete. Corpul fusese, nu se știe cum, făcut zob aproape În Întregime. Simțea oasele picioarelor rupte În mai multe locuri. Ce ar fi putut provoca așa ceva? Se Întoarse la rană. Nu-mi place aici, spuse Beth Încordată. — Doar o clipă. La prima vedere se gândise că rana lui Levy era un soi de mușcătură, dar acum nu mai era așa de sigur. — Pielea ei, spuse Norman, arată de parcă cineva ar fi dat cu o pilă rugoasă peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tăceau. Fletcher se Îndreptă de spate și oftă. Harry rupse tăcerea: — Credeam că l-ai reparat... ssst! Auziră pong-ul Înăbușit și repetat al sonorului. Tina Își puse mâinile peste căști, concentrându-se Încruntată. Nimeni nu mișca, nimeni nu vorbea. Stăteau Încordați, ascultând ecourile sonorului. Barnes se adresă grupului cu voce scăzută. — Acum câteva minute am prins un semnal. De afară. Ceva foarte mare. În sfârșit, Tina spuse: — Nu-l mai aud acum, domnule. — Treci pe pasiv. — Înțeles, domnule. Trec pe pasiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
din ce ne-a povestit Beth, se poate deduce că mai Întâi a creat calmarul, apoi acesta a atacat habitatul, confundând probabil cilindrii cu dușmanul său de moarte, balena. În felul ăsta, atacul apare ca un accident al creației. Ascultau Încordați. Lui Norman explicația i se părea mult prea ușoară. — Eu cred că nu-i exclus ca Jerry să ne fie ostil. — Nu pot să cred asta, protestă Ted. Nu cred că Jerry e ostil. — În tot cazul, așa se manifestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
placi mai mult când ești supărată. — Sunt sătulă de batoanele alea, spuse Beth. Până să veniți voi am mâncat vreo unsprezece. — Păi, fă o duzină Întreagă, zise Norman, și hai să ne Întoarcem la habitat. Pe drumul de Întoarcere merseră Încordați, cu ochii după calmar. Dar Norman se simțea mai bine la gândul că erau Înarmați. Și Încă ceva: o Încredere În sine provocată de confruntarea precedentă cu calmarul. — Ții arma aia ca și cum chiar ai avea de gând s-o folosești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
adaptează la orice. Au supraviețuit cei din lagărele de exterminare, eu de ce să strîmb din nas? ...Și la urma urmei, meseria asta trebuie s-o facă , totuși cineva. Am și o justificare. Toți mă evită, mă închid într-o politețe încordată și eu rîd căci știu că atunci caută să-mi ascundă spaima lor animalică de durere. Știu că într-o bună zi, fără ca asta să mă bucure într-un fel, se vor uita la mine ca la Dumnezeu.” Rîde: „-Dă-o
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de neatins.” Și recunosc cît sînt de redus. Nu pot gîndi decît scăzînd sau adunînd și doar poezia mă ridică din starea de brută. Ingrata meserie de scriitor. Mîngîi femeia. Și ea tresare, parcă ar vrea să fugă. Dar rămîne încordată la atingerea corpului. Zîmbesc înăuntrul meu. Femeia și nașterea au fost ieșirea de serviciu. Căci, alegînd strîmb, căzînd spre moarte, omenirea ar fi pierit. Ne-am salvat prin trup. O haină de protecție, asta e, pentru gerul cavourilor. Nu mai
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
căsnicie așa cum trebuie. Am terminat de vorbit. Eram extenuată. A urmat o pauză. Eu abia dacă îndrăzneam să respir. James a tăcut privind în podea. Totul depindea de chestia asta. —Claire, a zis el într-un sfârșit. — Da, am spus încordată și îngrozită. Nu știu ce fel de rahat psiho-filozofic îmi tot îndrugi tu acolo, dar să știi că eu nu înțeleg nimic, m-a anunțat James. Deci asta fusese. Pierdusem. —Nu înțeleg care e problema, a continuat James. Niciodată n-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sudează decît cu argon și ține puțin, motoraș electric fără viață pentru geamuri laterale, casetofon intermitent, pneuri uzate, alarmă care deschidea automat toate portierele după două minute, un adevărat chilipir, așadar cum, În ce mă privește, grație unei atenții extrem de Încordate a lui Dumnezeu nu am avut Încă un astfel de accident ca să-mi regîndesc viitorul, mă văd nevoit să plonjez iar În trecut, cînd la delicata vîrstă de trei luni am fost scăpat În cap de doica beată, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acum goală. Încercuită și pustie. Corturile nu mai sînt. Au dispărut pancartele, tribuna. Grupuri de curioși discută Înapoia baricadei guvernamentale. Pro și contra. Tensiunea plutește În aer, se simte pînă la etajul trei. Polițiștii refuză să răspundă Întrebărilor. Unii par Încordați, alții rîd. Privesc din nou piața. Așadar au fost luați dis-de-dimineață cu toții, la grămadă, greviști adevărați, greviști falși, anticomuniști, bișnițari, vagabonzi, hoți de buzunare. PÎnă la urmă nu mai rezist și cobor. Ascult povești uluitoare spuse pe tonuri credibile, revoltate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și se duce la concert. În costum de activist cu cravată, Încetul cu Încetul, acolo, pe scaun, Începe să-l audă pe Sașa, pentru prima dată, să-l audă vorbind pe Sașa care, pe scenă, cîntă devastator, cu mușchii gîtului Încordați, venele gata să plesnească și ochii strîns Închiși, improvizînd la saxofon Întreaga lui viață improvizată, muzica e țipăt, spaimă, furie, cutremur, și atunci, pe neașteptate, apar cîteva lacrimi În ochii taximetristului. Insurmontabilul baraj dintre cei doi se fisurează cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
venerabil, chiar că n-am redescoperit. Dar am descoperit un nou intrat În partidul România Mare, Negoescu, glăsuind parlamentar cu o mare simțire: „Bunicul s-a tratat toată viața de inimă și a murit de ficat”. După două minute de Încordată așteptare, vine și explicația pe care n-a Înțeles-o nimeni: „Pisica cu clopoței nu mănîncă șoareci”. Cine-s șoarecii ăia, unde-i șarpele, unde clopoțeii, de ce nu-i mai are el și-i are pisica, ce s-a-ntîmplat cu pisica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o să se gîndească imediat să cheme la fața locului un barosan, chiar dacă-l scoală din pat. Thad Green, Russ Millard, Dudley S. - toți se vor gîndi imediat la Marele V, iar telefonul lui va suna după vreo oră de așteptare Încordată. Jack transpira abundent În așternutul lui curat. ȚÎr, țîr... Ora 6.58. Jack, căscînd: — Mda? — Vincennes, aici e Russ Millard. — Bună... domnule căpitan. Ce oră este? Ce....? — Lasă asta! Știi unde stă Sid Hudgens? — Da. Undeva pe lîngă Chapman Park
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mimat cu talent? — Era atît de preocupat de propria lui persoană, Încît nici n-a fost nevoie să mă prefac. Bud rîse. — Împlinești treizeci de ani, așa că o faci strict pentru distracție. Lynn rîse și ea. Încă era cu nervii Încordați și l-ar fi atins ea prima, doar ca să facă ceva cu mîinile. — Dacă bărbații nu Încearcă să fie Alan Ladd, s-ar putea să aibă parte de adevărata Lynn Margaret. — Merită așteptarea? — Știi că merită. Doar că te Întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
făcut maică-ta pentru mine și...“ „Okay, okay, nu-ți mai spun nimic, am tăcut. Dar nu te-nțeleg.“ „Mai bine. Bref, nu vreau să-mi spui tot sau nu vreau să-mi mai spui, înțelegi?“ Se uita la el încordată, nu-i mai tremurau mâinile, trăgea adânc din țigară și arunca fumul într-o parte și continua să înghită în sec, repetând de câteva ori „okay, okay, am tăcut“. „Dar nu-nțeleg de ce faci din orice o dramă“, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dispăruse în spațiul pe care el nu-l putea zări din cauza ziarului prins cu pioneze, a mai văzut-o odată trecând în furou, apoi i s-a părut că furoul acela fusese aruncat pe un scaun, și aștepta mereu mai încordat, dar n-a mai văzut nimic în întunericul brusc ivit de cealaltă parte a geamului, încât i-au trebuit multe minute nu numai să poată ieși din ascunzătoarea sa, ci și să iasă fără zgomot; urechile îi pocneau de încordare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
un ideal de femeie, adică la sfârșitul adolescenței, chiar ceva mai târziu, iubirile pe care le dorea au venit. Nici măcar nu-și dădea seama că nu sunt ele, ci doar o serie de izbucniri de revoltă, ale sufletului și trupului încordat. Nici n-ar fi vrut să-și mărturisească, în cazul în care ar fi înțeles, cum se va întâmpla după ani. Adică erau prietenii, să le zicem, sau nici chiar asta, ci doar un fel de relații cu sexul opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]