1,452 matches
-
mâinile încă umede de trupul ei, și șiroind de elanuri de aceeași proveniență, încetul cu încetul Dedal se puse și pe lucrul în folosul obștii cretane ce-l găzduia. Ca mai-mare peste lucrători, democratica lui viziune de organizare umană se încredea pe deplin în priceperea meșterilor locali, recrutați de el pe sprânceană. Faptul convenea de minune spiritului mândru și independent al cretanilor, care altfel cu greu ar fi acceptat în fruntea lor un străin. Cât despre recrutare, e o întreagă și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
plan comun de acțiune, când, în a patra zi, o a doua solie trimisă de Subotai veni să le ceară socoteală de uciderea celei dintâi (la Kiev) și să-i avertizeze de consecințele alianței cu Kipciaki: „Iar voi v-ați încrezut în Kipciaki și ați ucis pe solii noștri și ați pornit asupra noastră; porniți, așadar, noi însă nu v-am stârnit și Dumnezeu să judece”. Înfierbântați de cutezanța mongolă, Daniel Romanovici, în vârstă de numai 22 de ani, și cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
secerișului - deci după mijlocul lui iunie -, prinzând câțiva oameni, i-au pus în libertate și i-au trimis să îndemne lumea să coboare la satele părăsite, să-și adune recolta. Cum mai toți refugiații erau strâmtorați din cauza foamei, s-au încrezut în vorbele lor și au venit la așezări cale de trei zile de la dealurile împădurite. Cu această ocazie a căzut prizonier și canonicul Rogerius. Încetul cu încetul, lucrurile au început să se normalizeze. Fiecare sat și-a ales câte un
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
anglo-saxone, scopul ultim al educației era identic în secolul al XIX-lea: ferirea tinerei fete de "viciile și primejdiile societății actuale"25. Singura diferență era mijlocul utilizat pentru a atinge acest scop. Francezii, catolici, convinși de slăbiciunile trupului, nu se încred când vine vorba de păstrarea virtuții tinerelor fete decât în pedagogia neștiinței și a supravegherii. Prin urmare, le țin pe domnișoare izolate, departe de lume, lăsându-le în grija mamelor și duhovnicilor lor. Dimpotrivă, explică Tocqueville, anglo-saxonii, deși "profund religioși
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
acesta este un joc periculos, culmea perversității feminine. Este în același timp și o maladie morală, o primejdie de moarte care amenință tineretul și, prin intermediul acestuia, întreg corpul social, deja atins de decadența sfârșitului de secol. Dacă era să te încrezi în aceste Cassandre, Apocalipsa era aproape, iar flirtul tinerelor fete nu făcea decât să împingă întreaga societate spre cataclismul cel mai nimicitor... Astăzi, aceste viziuni sumbre și pesimiste ar putea stârni zâmbete. Însă, dacă stăm să ne gândim, acești predicatori
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Saussure rămâne esențial. Despre limbaj, el spune: „Este o instituție omenească, dar o instituție de asemenea natură, încât toate celelalte instituții omenești, în afară de aceea a scrierii, nu pot decât să ne inducă în eroare în privința veritabilei sale esențe, dacă ne încredem în analogia dintre ele”. Și mai departe: „Celelalte instituții sunt bazate (în grade diferite) pe raporturile naturale dintre lucruri [...]. Limbajul și scrierea nu sunt bazate pe raportul natural dintre lucruri. Nu există nici un raport, nici un moment, între un anumit sunet
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2350_a_3675]
-
fosta Colchida, cu țărmul ei de legendă nu era decît la 220 km distanță de Tbilisi, unde ne aflam. De ce să n-o cunoaștem? Zis și făcut. Ne-am pornit de dimineață. Cu Guram la volan, trebuia doar să te încrezi în puterea Domnului, să faci o rugăciune și să te lași purtat pe drumuri, așa că nici n-am apucat să ne dăm seama cînd am ajuns în Kutaisi. Guram se grăbește să ne cazeze la cel mai bun hotel al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
că el este ucigașul lui Laios : ai vrut să știi - acuma știi ! Acesta-i,/ orbitule, - adevărul ! (scena 8) La început, Oedip refuză să-i dea crezare unui profet suspect chiar prin handicapul fizic : Nebun/ am fost, o clipă să mă-ncred/ în fonfăiala orbilor ! Să cred/ că un bicisnic poate fi organ/ al glasurilor ! (scena 8). Insultele regelui determină replica celui vizat care îl anunță că urmează să-și piardă și el vederea, împărtășindu-i astfel infirmitatea : Curând/ vei fi mai
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
bibliotecă pentru a face o carte.” Samuel Johnson 250. „Abuzul de cărți omoară știința. Crezând că știi ce ai citit, te socotești dispensat de a învăța.” Jean Jacques Rousseau 251. „Marea greșeală a celor ce studiază e de a se încrede prea mult în cărți și a nu folosi destul fondul propriu, fără a se gândi că, din toți sofiștii, rațiunea noastră e aproape totdeauna aceea care ne înșeală mai puțin.” Jean Jacques Rousseau 252. „Cartea să ne fie nu numai
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
ale morții împăcate! O, câți oameni nu ați ridicat de pe șesul cel întunecos pe culmile cele mai falnice? Pe câți nu i-ați înălțat în scaunele cerești? O, mângâitori ai sufletului meu, alinare a mâhnirilor, în ale voastre sfaturi mă încred!” Espinel 530. „O carte este un vast cimitir, unde, pe cele mai multe morminte, nu se mai pot citi numele șterse.” Marcel Proust 531. „ Un vrăjmaș onctuos al cărților este acela care citește cărțile desprinse de opera integrală a autorului
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Un fel de a fi Tu, în aceeași clipă, aici și acolo, peste tot, un fel de întâmplări.” Viana Șerban 772. „Prinzându-l pe-nțeleptul Esop, un autor Din operele sale-i citi, plictisitor, Fălindu-se cu ele ridicol de-ncrezut. Firește, mai pe urmă părerea i-a cerut. <<Nu-ți par trufaș din felul în care conchisei?... Încrederea aceasta o fi fără temei?... Esop, sătul de-atâta noian de vorbe seci, I-a spus: Te aprob din suflet că-n
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
meditație profundă asupra Faptelor Apostolilor, unde citim Istoria Bisericii din primul secol creștin și răspunsurile - cu exemple din toate perioadele istorice creștine -, care l-au determinat pe Sf. Ioan Calabria să nu cedeze sub presiunea evenimentelor istorice, ci, să se încreadă în Cristos ca în prima zi a vocației sale. Opera răspunde îndoielilor, crizelor spirituale sau vocaționale ale preoților și ale persoanelor consacrate, din zilele noastre, oferind deopotrivă șansa reînnoirii sufletești și a regăsirii interioare în propria chemare. Această traducere prezintă
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Cartea se adresează în primul rând preoților și persoanelor consacrate, neexcluzând cititorii de bună-credință interesați de desăvârșirea vocației lor creștine. Autorul ne ilustrează o serie de inițiative profunde, bazate pe rugăciune și încredere în Dumnezeu, inițiative ce depășesc capacitatea celor încrezuți în rațiunea sau orgoliul lor mărunt. Citirea acestei cărți poate duce la o trăire profundă a credinței și la o luare în serios a vocației, de cei pentru care Isus și Maria sunt totul. Cartea a fost tradusă și editată
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a spus: Dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați spune muntelui acestuia: «Mută-te de aici, acolo» și el s-ar muta. Și nimic nu v-ar fi imposibil» (Mt 17,20). Cuvintele lui Dumnezeu! Dar ne încredem cu adevărat? Teoretic, da; dar în practică, există oare adevărata credință în toți? Evanghelia spune: «Deci, nu vă îngrijorați spunând: Ce vom mânca? Ce vom bea?» sau «Cu ce ne vom îmbrăca?» (Mt 6,31); dar uneori dăm atâta spațiu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de spiritul sărăciei — 80. În propria persoană, în viață, în casă, totul să vorbească de sărăcia evanghelică — 81. Cum să ne comportăm față de cei „incerți» — 82. Sfinții — 83. Ne interesează sufletele sau o funcție anume? — 84. De ce să nu ne încredem în Providență? — 85. Vocații neglijate din lipsă de mijloace... 74 - Propunerea lui Simon Magul. Disprețul lui Petru față de bani « Dar când a văzut Simon că prin impunerea mâinilor Apostolilor le este dat Duhul, le-a oferit bani, spunând: „Dați-mi
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
sau ogoare pentru numele Meu, va primi însutit și va moșteni viața veșnică“» (Mt 19,27-29). Numai un stăpân ca Dumnezeu poate să dea o recompensă însutită în această lume și viața veșnică în cealaltă. 84. De ce să nu ne încredem în Providență? Nu cumva credeți că Dumnezeu nu s-ar interesa de nevoile noastre temporare? Nu ne spune Sfânta Evanghelie că atunci când Isus i-a chemat pe Apostoli să-L urmeze le-ar fi stabilit vreun salariu, dar în discursul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cu alte calități bune, totuși, dacă nu este milostiv, nu va afla milă. De aceea, o, preaiubiților, nimeni să nu se înșele că ar avea vreun merit de viață sfântă, dacă îi lipsesc faptele de caritate; nici să nu se încreadă pe meritul că și-a păzit trupul curat, cel care nu s-a purificat prin pomană“. Sf. pp. Leon cel Mare, în Predica a VI-a, adaugă: „Este clar că vinovăția celor care vor fi puși la stânga nu se va
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
însă ești mereu același» (Ps 101,16), intonează psalmistul Domnului, iar noi ne închidem ochii, în fața atâtor nelegiuiri, și credem în Iubire. De vreme ce Dumnezeu ne îngăduie să-I plantăm imaginea de Răstignit pe acest sărman pământ, avem dreptul să ne încredem. Crucifixul! Iată chipul autentic al lui Dumnezeu! Cine ar putea să ne redea chipul lui Dumnezeu, Care este spirit pur? Cine ar reuși să înțeleagă chipul Lui din Preasfânta Euharistie, unde este ascuns sub asemănările pâinii? Și cine ar putea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pe sfințenie. 6) Să renunțăm cu bunăvoință la orice fel de mondenitate și să practicăm sfaturile evanghelice, mai ales pe acelea referitoare la sărăcie: să scoatem preoția din evidența unui serviciu burghez, pe care i-o atribuie lumea. Să ne încredem în Providența divină. 7) Sentire cum Ecclesia Catholica - și să-i trăim catolicitatea, dezlegându-ne de orice prejudecată particularistă și nu numai, ba chiar slujind pentru cauza sufletelor și a binelui, despuiați de orice spirit al închiderilor egoiste, în contrast cu marea
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
care ne invită să reflectăm serios, pentru a reveni la frumusețea preoției la care ne-a chemat Cristos și nicidecum lumea cu ademenirile sale, și, la sfințenia apostolică de care suntem capabili, dacă punem suflet în ceea ce suntem și ne încredem Cristos înviat. În capitolul VI, ni se ilustrează puterea făcătoare de minuni a credinței neîndoielnice în Cristos. Lumea are nevoie de preoți care să iubească sfințenia și să creadă în ea; preotul poate ajunge aici, numai dacă nu-l pune
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Ap. Petru față de Simon Magul, autorul ia atitudine împotriva iubirii de bani și de comodități, arătând că dorința de îmburghezire, căutarea unei funcții anume, erezia banului etc. sunt tot atâtea aspecte care ne îndepărtează de Cristos; suntem invitați să ne încredem în Divina Providență, pentru că tot se construiește fără Dumnezeu duce la neglijarea propriei vocații și la descurajarea sufletelor de orice nivel social; preotul trebuie să fie un exemplu de trăire sfântă, în simplitate și modestie. În capitolul X, autorul, entuziasmat
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
De cugeți mereu la a ta copilărie Și nu te poți încrede-n vreme, Simți că ai o sfântă datorie Să lași un gând, o carte cu poeme! CUVÂNT ÎNAINTE Răduța Vasilovschi vede lumina zilei la 24 noiembrie 1932 în localitatea Costișa, județul Rădăuți, în familia lui Silvestru Lavric, notar comunal, și
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bună-cre dință. Întâmplarea te-a amestecat În fapte foarte grave. Spune-mi, cum a ajuns agrafa În mâinile tale? Ai găsit-o? Ți-a dat-o domnița Adelheid? Spune-ne adevărul... Simeon privi cu Îndoială. — Ai dreptate să nu te Încrezi În nimeni, reluă călu gă rul. Dar jur pe mântuirea sufletului meu - călugărul sărută crucea de lemn pe care-o purta pe piept - jur pe mântuirea sufletului meu, că noi toți cei de față Îi suntem devotați domniței Adelheid. și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a trimis la mine, trădătorule. Abia acum Înțelegea Adelheid cuvintele de despărțire ale pustnicului: — Copila mea, poate te vor mira vorbele pe care le auzi acum din gura unui om care crede În Domnul și În creaturile Sale. Nu te Încrede În nimeni. Ești Înconjurată de trădare și ticăloșie. Fii Înțeleaptă ca șerpii. Pândește ca fiarele pădurii. Ascultă și nu răspunde. Nu te aduna cu oameni pe care nu-i cunoști. Nu primi nimic de la ei!. Nu le În credința nimic
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Întunericul le Învălui cu totul. Adelheid simți cum o spaimă nelămurită o cuprinde. Nu era numai grija pentru starea iubitului ei, ci, pe măsură ce-și croiau drum pe sub cetinile negre, Își amintea tot mai lămurit sfatul sihastrului: „Nu te Încrede În nimeni. Ești Înconjurată de trădare!“ De câteva ori i se păru că aude În urmă tropote de cai. Era un zgomot Înfundat, ca și cum copitele le-ar fi fost Învelite În zdrențe. Așa făceau vânătorii când voiau să-și surprindă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]