43,497 matches
-
măsură, poate să intre în jocul calm și sigur al autorului. Foarte important este simplul fapt că Alexandru Ecovoiu promoveaază o astfel de literatură, neîncadrabilă în vreo direcție culturală agresivă, pentru că, în fond, cărțile lui cuprind un incredibil optimism, o încredere fără margini în ficțiunea pură, în construcție. Elementele predominante sînt parabola, exotismul, localizarea superficială în timp și spațiu, cursivitatea narativă. În Saludos, spre exemplu, subiectul ingenios impune un ritm de lectură extrem de alert. Personajul principal participă la un concurs incredibil
Nu interpreta! by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15948_a_17273]
-
de Roger Pratt. Se revine mereu cu aceleași plonjeuri asupra eroilor, surprinși parcă de o instanță supremă căreia îi servesc pentru a ilustra o morală anume. Aceea a vieții trăită în bucurie și prietenie, fără ipocrizie și meschinărie, cu deplină încredere în capacitatea fiecăruia de a fi tolerant față de ceilalți. Pe aripile vîntului de nord își fac apariția o fetiță cam tristă interpretată de Victoire Thivisol (laureată pentru micuța Ponette) și mama ei afișînd un optimism dezarmant, Juliette Binoche, mai atașantă
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
vechea, uzata conducere, formal retrasă, dar nu și resemnată. Acei politicieni își închipuiau - și e de crezut că și mai departe speră - că P.N.Ț.C.D.-ul va reveni în favoarea publică pe măsură ce puterea P.S.D.-istă va pierde, gradat, dar sigur, încrederea publică, născând același reflex care a scos în afara parlamentului tocmai partidul ce conducea coaliția! Chiar dacă dl. Andrei Marga n-ar fi insistat întru autosuspendarea unor stâlpi ai partidului, nechemați, totuși, în fața Justiției (chiar și atunci ar mai fi trebuit o
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
a cărui eficacitate postulată este contrazisă. O agonistică sui-generis se petrece pe covorașul pentru șters picioarele din fața ușii. Zgomotul sec al servietei diplomat marchează sfîrșitul ineluctabil, pierderea definitivă a mîntuirii. Un eșec nu doar al ideologiilor centralizatoare, ci și al încrederii în valențele consensuale pe care le presupunea dialogul. Ceea ce rămîne este o afirmare a micului adevăr individual, politețea rece și respectul conveniențelor bine codificate pentru a acoperi spațiul gol, căci "o dată netrecut zidul covorașului pentru șters picioarele, adevărul pleacă". Nu
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
toat-această grea ucenicie" poetul avertizează pe cei grăbiți: "Sonetul nu-i o pară, sus ce cade/ Ca din senin, să-ți umple ție gura -/ E-o muncă foarte grea literatura...". Fulgerat de gânduri sumbre", dezamăgiri, tristeți, poetul nu-și pierde încrederea totuși, în nobila-i îndeletnicire "Cât timp în mână tot mai ții condeiul/ În tine află-ți rostul și temeiul/ Și-n plopii tăi înalți cu frunza rară." Dar nu atât nostalgia timpului trecut impresionează aici, cât mai ales un
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
și cele zece sau douăsprezece ore diferență de fus orar. Îi desparte de fapt teama de necunoscutul viitorului, de incertitudinea iubirii în timp. Femeia e cea la care această teamă apare explicit, în vreme ce la bărbat necunoscutul e reprimat cu o încredere aproape ridicolă în moment, în iubire, în ceea ce-i așteaptă împreună. Conversația e hilară total, mai ales cînd legătura telefonică e bruiată de diverse alte voci - cineva care fredonează o melodie, un fragment de dialog în japoneză, ceva mai tîrziu
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
că eu eram capul răutăților -, le spuneam (asta înainte de școală): Mai duceți-vă, măi, nu mai plîngeți! (Că, ziceau, îi bate mama.) Nu vă bate, măi, le spuneam, nici nu plouă pînă n-ajungeți voi acasă. Și plecau toți cu încredere în mine, și eu stăteam acolo, căpitanul Robert de pe Titanic, și ziceam: De n-ar începe ploaia, de n-ar începe, să nu mă ude, în sfîrșit. Și, la un moment dat, nu mai era nici un băiat lîngă mine și
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
ca tata. Și mai era un avocat, Elefterescu, care avea doi copii de vîrsta mea. Una nu era de vîrsta mea, mi se pare că era studentă. Acum eram mai mare, aveam vreo șapte ani. Și domnișoara asta, Elefterescu, avea încredere în mine că n-o să spun nimănui și mă trimitea la un grec, dl Aristide, care era foarte drăguț, un tînăr student, și care nu mai știa cum să-mi mulțumească pentru că-i aduceam mesajele de la Miți. Odată îi prinseseră
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
iudaismului. " Că în sfîrșit contrazicerile ce se găsesc în evanghelii dovedesc faptul că aceste cărți nu au putut fi inspirate de DUMNEZEU. "Limborch răspunde la toate aceste judecăți prin argumentele cele mai puternice ce pot fi folosite. El avu atîta încredere în cauza sa, încît nu crezu că era nevoie să tipărească celebra dispută; și cum era de partea arminienilor, cei din tabăra gomariștilor îl persecutară; i se adusese vine că arătase adevărurile religiei creștine într-o luptă de idei în
Voltaire despre evrei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16017_a_17342]
-
general, mai întâi de la un singur individ." (Un capitol al eseului se intitulează de altfel Despre individualitate, ca unul din elementele bunei-stări). Birocrația, care creează lipsa de inițiativă, e astfel semnul cel mai sigur al lipsei de libertate. Mill are încredere în libertate și în rațiunea responsabilă a fiecărui individ matur. De aceea, consideră că binele individual nu trebuie să fie subordonat unui așa-zis bine general (care nu e, în fond, decât suma intereselor individuale), tot astfel cum nici o autoritate
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
se pare că nu știți cum să scăpați. Oferă libertatea individuală, stârnesc propria fantezie, răspuns pe măsura fiecăruia. "Suntem asemenea lui Balzac, care-l chema în ajutor pe Horace Bianchon, unul din personajele sale, singurul medic în care mai avea încredere". Jean-Claude Carrière, Cercul mincinoșilor. Povești filosofice din toată lumea. Traducere din franceză de Brândușa Prelipceanu. Ed. Humanitas, București, 2001. Povestiri de o sută de rânduri și o sută de lumi "Trebuie să scriu o sută de rânduri și nici un cuvânt în
Libertatea, o poveste by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15597_a_16922]
-
trupe poate mai solide, mai animate de aura unui regizor, de un text, de întîlnirea pe aceeași scenă a unor vîrfuri, a unei generații. Cu energiile ei, cu dorințele ei, cu obsesiile ei. Pentru asta este nevoie de curaj, de încredere în propriile resurse, de un spirit magnetic prin preajmă și, de ce nu, de puțină nebunie. În ziua de astăzi, o asemenea decizie poate deveni riscantă pentru traiul cotidian. E mai sigur să ai un venit mic în fiecare lună decît
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
și de reechilibrare, de scris la un nivel - după criteriile mele - convenabil. Mi-am revenit deplin după un traumatism personal petrecut cu cîțiva ani în urmă și am învățat să trăiesc o nouă viață cu calm, cu bucurie și cu încredere. Am început să simt că am, din nou, un viitor. Am început să sper că voi putea scrie mai bine. Și că voi putea deveni un om mai bun. În 2002 aștept cu multă neliniște publicarea Corpului, a doua parte
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
să ne dăm "cu părerea" etc.). Nu pot să nu deschid o paranteză asupra definitiv deviatei sintagme "a-și da părerea", care, din sens contributiv - ne dăm părerea obștei, o dăruim, să-i fie de bine - ceea ce înseamnă că avem încredere în părere, socotind-o demnă de luat în seamă, insomniile civice având rost - dar și în obște, care poate judeca utilitatea părerii, ei bine, din sens contributiv a ajuns să fie folosită chiar și de intelectuali în sens dubitativ: dăm
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
și evenimentul pe care-l modifică sînt aceleași și în present și în trecut. Numai timpul și unele personaje - ca și perspectiva lor - sînt dedublate. Prin urmare, există situații în care are rost să trăiești și în trecut. Dacă ai încredere că ai (fi) putut reuși cîndva, în trecut, poți să îți salvezi, acum, prin aceeași reușită proiectată à rebours, și propria viață și pe cea a prietenilor. Poți face ca inocenții să nu fie masacrați. E adevărat că pe dușmani
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
a se vedea romanele lui Agîrbiceanu). Persoana la care se narează este, așa zicînd, o subiectivitate asumată în chip foarte obiectiv. Schimbarea nu ține doar de tehnică. Perspectiva diferită asupra faptelor din roman oglindește o altă concepție despre om. Dispare încrederea fără margini pe care autorii secolului XIX o aveau în puterea omului de a cunoaște și stăpîni lumea. Omul modern nu mai este creditat cu facultăți asemănătoare. De aceea lui i se pare onest să vorbească, în romane, doar în
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
dar și situațiile de viață în care sînt puse. Mini din Fecioarele e un astfel de mediator. Luăm cunoștință de ce se întîmplă prin felul ei de a ,,citi" lumea din roman. Acest filtru înseamnă sfîrșitul omniscienței clasice și al uriașei încrederi în pozitivitatea lucrurilor care făcea farmecul romanelor unui Jules Verne, bunăoară. Reflectorul se îndoiește, se simte limitat în capacitatea lui de a înțelege, se poate înșela sau minți. Lui, omul nu i se mai prezintă ca o ființă omogenă: așa
Hortensia Papadat-Bengescu - 125 by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15687_a_17012]
-
Dezmeticindu-se, cu aer proaspăt În plămâni, a făcut o constatare: - Știți, domnule prim... Știți ce Îmi spuneați mie, cândva: „Doresc să sparg păienjenișul de relații ce stau la baza soluțiilor nedrepte. Instituția noastră are nevoie de prestigiu, de totală Încredere a oamenilor. La temelia ei trebuie să așezăm, drept fundament solid, cinstea și dreptatea. Amenințărilor să nu le dăm importanță. Eu sunt alături...“ Acum? Vă respect prea mult, pentru a nu vă spune altceva. Mă rezum doar la faptul că
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
filosof rentier, ci ca un eventual viitor decident. Printre tot felul de intelectuali "apolitici" infernali în apolitismul lor, Caius Dobrescu are curaj să spună: "Nu mă sperie deloc, ba chiar mă mobilizează ideea de a acționa asupra realității. Am toată încrederea că aș putea s-o fac, nu neapărat de pe poziția de consilier - chiar de pe o poziție de decizie directă. Cred, de altfel, că oamenii tineri din țara asta trebuie să se dezbare de reflexul aghiotantului. Dacă ai cu adevărat încredere
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
încrederea că aș putea s-o fac, nu neapărat de pe poziția de consilier - chiar de pe o poziție de decizie directă. Cred, de altfel, că oamenii tineri din țara asta trebuie să se dezbare de reflexul aghiotantului. Dacă ai cu adevărat încredere în tine, îți spui: eu pot fi ministru de externe, sau prim-ministru, sau președinte. într-o democrație adevărată, nici unui om energic, inovativ, capabil nu trebuie să i se pară absurd un asemenea proiect. Așadar, sper să pot juca un
Inamicii lui Caius Dobrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15673_a_16998]
-
dar, conform remarcii tale, și foarte tandre. Nu era vorba chiar de convenția poeziei creștine din literatura engleză, iar celelalte nișe unde s-ar fi putut refugia - tradiția lui Eric Gill ori David Jones, de pildă - nu prea-mi inspirau încredere. N-am făcut din câte știu vreun efort anume să fiu vizual la acea vreme, și nici narativ. Am sentimentul că poemele mele de atunci erau hiperactive, hiper-entuziaste. Partea mai întunecată a lui Blake mă descumpănea. Ce s-a întâmplat
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
trăit direct rădăcini pentru emoții atât de intime? ' Visare îngrozită' e minunat spus și e o expresie inteligent aplicată. Nici că se putea spune mai bine. Lumea e frumoasă și sunt visător, dar cum lumea e vis, cum să ai încredere-n ea? Peste tot sunt spaime. N-am idee dacă sunt spaimele închipuirii mele ori ale lumii din afara mea. M-am molipsit de spaime de la părinții mei, dar nu mă simt terorizat. Există un poem, Against Dullness, care e un
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
enervează, se scoală de la masă și pleacă; pe urmă, se întoarce, furios, îi cere socoteală, Mitică nu vrea și pace, și-atunci Ionel, exasperat, îi trage o palmă. Și astfel, doi prieteni buni, dați ca exemplu de amiciție și de încredere unul în altul, ajung să se bată între ei ca chiorii, și mai și, ajung cu alai la poliție... Cum să-i spui unuia că el atunci când... mă rog, sughite! Îl apucă taman atunci sughițul... Se poate sune una ca
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
în idealurile Revoluției Franceze, nu și în groaznicele ei forme de manifestare. Lui Zigu îi repugna violența, indiferent de justificările autorilor ei. Ura violența, tocmai pentru că credea în treimea Libertate, Egalitate, Fraternitate. Observațiile de istoric îl făceau să n-aibă încredere în politicieni. Visa la o societate civilă suficient de puternică încît să-i țină pe politicieni sub control. Poate de aceea îi plăceau ideile poporanismului, deși nu s-a ales mai nimic din ele. Nu-mi venea să cred că
Marea bibliotecă a lui Zigu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15720_a_17045]
-
de ziarist avea drept scop cumpărarea unui produs: cartea. Atunci cînd un sector al comerțului, oricît de restrîns, este influențat de ceea ce face și spune la televizor un ziarist, rigoarea și cinstea acestuia trebuie să fie fără cusur. O dată cu pierderea încrederii, nici emisiunea nu ar fi supraviețuit prea mult, sau ar fi supraviețuit într-o atmosferă morocănoasă. Cu cît Apostrophes se instuționaliza și exercita o mai mare influență, cu atît eram mai obsedat de a nu stîrni vreo bănuială". Renumele internațional
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]