2,617 matches
-
un zumzet necunoscut nouă și care ne-a întrerupt hârjoana. Pe măsură ce timpul trecea, zgomotul se amplifica și ne-a speriat. Când eu îl încurajam „că n-o să pățim nimic”, cerul se umpluse de avioane care veneau în grupuri, dinspre apus. Încremeniți le număram. Erau aliniate strâns, câte 20-30 într-un val. Fiecare grup, era însoțit de câte un avion mai mic și mai sprinten, care zbura pe lângă el ocolindu-l. Când am mai crescut am aflat că acelea erau avioane de
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
mai văzusem până atunci. Până la urmă, înfricoșați de plânsul fratelui, că s-ar putea să se lovească între ele și să cadă vreunul peste noi, am lăsat vaca și vițelul și am fugit acasă. Tata, mama și frate-său stăteau încremeniți în mijlocul drumului, discutând aprins, nebăgându-ne în seamă. După București bombardat în 4 aprilie, venise și rândul nostru. „Ce ne facem dacă bombardează Târgul și se dărâmă fabrica? O să murim de foame!”... Erau vorbele mamei care ne-a înghețat sufletele
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > BURGUND ÎNCREMENESC BUJORI Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016 Toate Articolele Autorului Burgund încremenesc bujori... Pășesc desculța pe covorul rubiniu, Nu sunt la Grammy, alunec peste frunze... Mă întomnez de ploi, cu-alaiul cenușiu, E totuși
BURGUND INCREMENESC BUJORI de DANIA BADEA în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369251_a_370580]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > BURGUND ÎNCREMENESC BUJORI Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1978 din 31 mai 2016 Toate Articolele Autorului Burgund încremenesc bujori... Pășesc desculța pe covorul rubiniu, Nu sunt la Grammy, alunec peste frunze... Mă întomnez de ploi, cu-alaiul cenușiu, E totuși vară și pe- ălei, pe pânze. Burgund încremenesc bujori de mai, Iar trandafiri sfioși ivesc potirele de catifea
BURGUND INCREMENESC BUJORI de DANIA BADEA în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369251_a_370580]
-
nr. 1978 din 31 mai 2016 Toate Articolele Autorului Burgund încremenesc bujori... Pășesc desculța pe covorul rubiniu, Nu sunt la Grammy, alunec peste frunze... Mă întomnez de ploi, cu-alaiul cenușiu, E totuși vară și pe- ălei, pe pânze. Burgund încremenesc bujori de mai, Iar trandafiri sfioși ivesc potirele de catifea, Ridici cortina peste fire, o muzică de nai, Se- aude-n jur, iar dinspre foișor, adie aburi de cafea. Dansez în ploaie, joc de paparude Că în copilărie, mă cam
BURGUND INCREMENESC BUJORI de DANIA BADEA în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369251_a_370580]
-
zilnic de ploi însingurate, Năvalnice, în dânsul lor curmat, Surprind, din amintiri, poze-nrămate În suflet, în scoarță tare de copac, Alunecând peste vitralii, tainice redute, Cu sinestezice idile -n gând opac Și calme rostuiri din vremi trecute... Referință Bibliografica: BURGUND ÎNCREMENESC BUJORI / Dania Badea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1978, Anul VI, 31 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dania Badea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
BURGUND INCREMENESC BUJORI de DANIA BADEA în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369251_a_370580]
-
Articolele Autorului Vâscul tăcerii cuibărește golul dintre ramuri lumina ia culoarea mării în furtună spărgându-se în cioburi reci ce umplu străzile murdare sticlește-n tușe vineții peste vitrine printer stropi de ploaie sau joacă în pupila dilatată a călătorilor încremeniți în așteptare și tristețea mă apucă strâns de mână îndemnându-mă să păstrez momentul de reculegere pentru că - îmi șoptește ea discret - umerii lor sunt catafalcul speranței așa că îmi țin răsuflarea până când oftând din rărunchi cetaceul albastru oprește în stație și
STACOJIU de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374153_a_375482]
-
privește peste umăr din stânga înfiorării. Mă împinge dincolo de inimă. ,,Să te îmbrățișeze văzduhul!’’ rostește rece, direct în urechea timpului, măsurându-și, nemăsurându-și puterea... Ascult din sufletul celulelor vibrația distanței, privesc cum se întoarce cu spatele la ecoul vieții. Cu umărul stâng încremenește înnoptarea. Se întinde șoptind agonic: ,, Praf,praf obsedat de țărână! Picură cerul cu tăcere.(24 ian 2017) Referință Bibliografică: Tăcere / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2216, Anul VII, 24 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Iulia
TĂCERE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374220_a_375549]
-
ei în ziare. S-a înțeles? Antonio Dorini, omul de încredere al tatălui său, cel care era prezent peste tot unde era și Eduardo, mârâi: - Sau vrei să-i cânte cineva prohodul cât de curând Angelinei și frumoasei Cristina? Fabrizio încremeni cu mâna în aer. Cu ce se ocupa mai exact tatăl său? Și... Angelina și Cristina erau soția și fiica lui Ricco din câte știa el. La câteva săptămâni după ce ajunsese în America, aflase din ziare că Moreno Orteca, împreună cu
CEEA CE NE APARŢINE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362170_a_363499]
-
Acasa > Orizont > Reportaj > „COMOARA DIN APAHIDA” Autor: Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1755 din 21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului „COMOARA DIN APAHIDA” Biserica de lemn, monument istoric O siluetă înnegrită de trecerea vremii, încremenită într-o tăcere blajină și răbdătoare, la o răspântie de ulițe a unui sat transilvănean situat în apropierea Someșului Mic, își așteaptă vizitatorii în fața cărora să-și depene povestea îndelungatei sale existențe. Este vorba despre Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli
„COMOARA DIN APAHIDA” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378675_a_380004]
-
mărimea lor. S-a abandonat pe marginea fotoliului și, instinctiv, a ridicat piciorul pe spetează, în timp ce, cu mâna stângă mă strângea de gât, iar cu dreapta, pe sub cămașă, îmi mângâia spatele. Mâinile mele își continuau febril căutările, în timp ce buzele noastre încremeniseră în același sărut prelungit. Cu un gest de felină tandră, s-a ridicat în picioare și m-a întors cu spatele la fotoliu, așezându-mă pe mine în locul ei. Apoi s-a lăsat în jos, în genunchi, între picioarele mele și a
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378671_a_380000]
-
până la capăt... Poate a vorbit doar inima lui sau doar gândul lui sau poate chiar a deschis gură iar cuvintele au țâșnit libere către altarul din fața lui, ca niște fluturi orbiți de prea multă lumină.... Timpul a stat pe loc,încremenit de spovedania lui Petru Simion din Delenii Vasluiului. -Doamne Dumnezeul meu, știu că EȘTI! Ești în tot și în toate , iar eu îți voi aparține Ție până în ultima clipă a vietii mele.... În pământul uscat și plin de buruieni, cazmaua
DOR de MIRELA PENU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377729_a_379058]
-
în care Christina vine în camera lui Egor, acesta dă peste lampă, focul se extinde la întreaga casă. Nazarie, doctorul și Simina găsesc o caleașcă cu birjar și cai adormiți: „rămaseră multă vreme alături, privind rădvanul cu caii adormiți. Timpul încremenise. Parcă nici frunzele nu se mai clătinau pe crengi și nici o pasăre nu zbura în noapte. Mintea era ea însăși amuțită. D. Nazarie privea, fără gânduri, fără voință“. Se observă un schimb de planuri, acesta fiind intermediat de o încremenire
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
menținut la putere după 1989 sînt considerați de opoziție drept conservatori și moștenitori ai vechiului regim, opoziția fiind condamnată și calificată de către puterea în exercițiu drept aventurieră și sterilă. Cu toate acestea, ar fi greșit să credem că timpul a încremenit după decembrie 1989 și că România stagnează. Țara este zdruncinată dintr-un singur motiv, în același timp concret, ideologic și simbolic. România, închisă și izolată de mai bine de douăzeci de ani, și-a deschis granițele. Se pleacă și se
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
așa sau au fost doar pe jumătate. Ceaușescu și ai săi reabilitau patria: faptele mari sînt revoluționare și războinice. Ele se explică doar prin calitățile remarcabile ale poporului român și ale strămoșilor lui. Raportarea la trecut bazată pe venerație este încremenită, dar recompunerea trecutului pentru exploatarea sa în actualitate este permanentă: toată inteligența creatoare se pierde într-o savantă exegeză cu scopuri propagandistice. Michael Shafir vorbește, într-un studiu din 1985 consacrat României, de un "trecut în permanentă schimbare"... Această grijă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
-i fumul." (În căutarea Seherezadei) dom: În dom de marmur negru ei intră liniștiți" (Povestea magului) În domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul..." (Diamantul Nordului) " Dar un nor pe ceruri negru de înalță și se-ncheagă, Se formează, -ncremenește și devine-o domă-ntreagă, Plin de umbra de columne ce-1 înconjură-mprejur;" (Memento mori) arcuri: "Trece-un pod, un gând de piatră repezit din arc în arc" (Memento mori) " În sala cu muri netezi de-o marmură ca
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Cu poetul Cărții mormintelor (Carme dei Sepulcri) Eminescu mai are în comun contemplația înaltă, dincolo de religios și patimă, "deschisă vast deasupra secolelor și spațiilor."26 Efectul prin care lucrează Eminescu asupra cititorului este rembrandian: el izbutește acolo unde timpul e încremenit și cere reculegere. Prin "îngroșarea progresivă a clarurilor", prin distribuția culorii care este "împrăștiată domol"27, egal, asupra tabloului, o astfel de natură "exercită asupra omului acea apăsare ce se cheamă jale"28: "Din colți de stânci despre apus se
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ne redau un "profund univers țesut din reflexe". Oglinda va păstra totul", spune el în Mai 20, 1928. Noi suntem aceste reflexe, aceste simulacre și multiplicări, în timp ce marchizul de Bilbao sau Brigbelu, la Eminescu, simt spaima confruntării cu oglinda ("tresar... încremenesc... sunt eu"). La Borges dedublarea, descoperirea "monstrului" din tine, nu naște tragicul; Știu că în umbră este altul, a cărui / soartă e să obosească lungile singurătăți / ce țes și destramă acest Hades / și jinduire sângele-mi și devoră moartea-mi
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
p. 323. 10 Durand, G. Op.cit., p.123. 11 Vianu, Tudor Articole vorbite, conferințe radiofonice, Buc., 1974, p. 168. 12 Nu străine de starea celui care, în ascetismul Indian, este în Kevala "calm, transparent, oglindă neîncețoșată, lac netulburat de unduiri, încremenit în lumina unui repaus de cristal". Pentru aprofundarea temei: Heinrich Zimmer Filozofiile Indiei, Ed. Humanitas, Buc., 1997, trad. da Sorin Mărculescu, p. 208 și passim: de același: Introducere în arta și civilizația indiană, Ed. Meridiane, Buc., 1983, p. 269 și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pentru tandrețe. Îl iau în brațe, așezîndu-l poponeț într-o palmă. Nu mai scîncește. Geme alintat. De plăcere. Ziua, în spatele mustăriei, pe un butoi dezafectat, două pisicuțe, în zbenguială nebună, supravegheate îmbufnat-matur de pisoaica-mamă. Le pisicesc de la vreo zece metri: încremenesc și mă privesc țintă. Poză de revistă. La poarta Peleșului, ursul Max, negru precum coteiul de la Cumpătu, dar de vreo cincizeci de ori mai voluminos, servește de... decor. Pentru fotograful care-și îndeamnă trecătorii cu schime de tot felul. În timp ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fotografiile lui Iliescu, de la vernisaj, flancate de textul oricum lemnos al aceluiași, conținînd inevitabilele constatări prețioase. Aplecat, responsabil-contemplativ, asupra unui cap de ghips, urmașul lui Ceaușescu lasă loc, după umăr, și unui artist fie el și excepționalul pictor Sorin Ilfoveanu încremenit în stimă și respect. Pe pagina următoare, tot cu fotografie, și textul luminos al președintelui de republică. În care aflăm amănuntul că evenimentul expozițional stă sub semnul celor 80 de ani de la înființarea... primelor sindicate libere ale artiștilor (sindicatele deci
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și Blair, dar asta, nota bene, în democrații durabile și consecvente cu ele însele. Să revin. Putea lipsi din tacîm omniprezentul Năstase? Nu putea. Îl aflăm în imaginea următoare, grimat ca o statuie impenetrabilă, flancat de un președinte de Uniune, încremenit și el în respect, și... și... de un Barbu Brezianu, seniorul întru spirit al breslei noastre, pliindu-se (cu finețea-i înnăscută) momentului. Ceea ce însă îmi frăgezește mintea e fraza din textul adiacent al premierului, în care-i descoperim, vai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu fumatele clișee prostesc-sociologizante și perceperea spectacolului în toată splendoarea lui frustă! O clipă, după care, cum altfel! să revenim la inevitabilele noastre ticuri. 18 iulie Am crezut, la un moment dat, că S. oprise în loc timpul Iașului. Că totul încremenise la mișcarea lui de baghetă (dreptu-i, una de maestru): și foiala pe muiatele trotuare, și sfîrîitul mașinilor pe cleiosul carosabil, și harțagul tarabelor, și mătăniile în sfintele ziduri, și pana inspiraților poeți, și pensula lafeldeinspirațilorpictori, și politicalele, și pocalele, și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un Havel... În Cehia a existat nevoia de Havel, la noi, nevoia de Iliescu". Trist adevăr! 19 august Bizarul Boușcă, hidalgo al crunților ani cincizeci, oprea lumea ce tocmai ieșea din cinematograf și-i ardea cîte-o filipică autentic naționalistă, de-ncremeneau securiștii de sector. Băgase spaima și-n jurii (din care nu puteau lipsi reprezentanții oamenilor muncii), încît pateticele lui pînze aveau pe panou ("panoul lui") locul lor, preexistent. Fără să mai fi trecut prin draconicul filtru. Venea Boușcă, se făcea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
adînci străfunduri, 25 Apoi buznind din capu-i răvășit, cu-ngrozitoare fete și păru-n vîlvătăi, Înaripatele lui fiice trec legănîndu-se în goană peste-oceanul negru vast. Los simți Pizma-n mădularele-i aidoma unui copac ce-i doborît, Căci Urizen încremenit în Pizma ședea în tristă cugetare cufundat și-acoperit cu nea, Cartea-i de fier193 ținînd-o pe genunchi, scrise grozavnicele litere 30 În vreme ce zăpezile-i cădeau și vijeliile-i vuiau pentru a ostoi văpăile lui Orc Veac după Veac, pînă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]