2,660 matches
-
sunt explicate visele, Cicero are în vedere câteva tradiții care sar fi impus în gândirea filozofică. Una dintre ele consideră sufletele omenești de proveniență divină, în comuniune unele cu altele, încât „pot vedea în somn viitorul“. Pitagora și Platon sunt încrezători în puterea vizionară a sufletului, prin urmare recomandă chiar o anume pregătire înaintea somnului și a viselor. Pitagoreicii au mers până la interzicerea acelor alimente, precum bobul, care ar dăuna activității nocturne a spiritului. Zenon stoicul ar fi fost mai re
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
prețuiesc discuția rațională și cercetările noi asupra naturii. Preferă să se vadă pe sine în LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 73 58. descendență socratică, însă, ca om nou, anunță deja o abatere serioasă față de episodul grec. Ce aș remarca în acest loc? Încrezător în modul de „argumen tare rațională“ (II, 11), ce ajunge a se vedea just prin el însuși, acest homo novus constată extravaganța doar în altă parte. Absurde îi apar doar credințele altora, ale celor de altădată sau de altundeva. Iar
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ceva haotic, o lume a cărei logică pare absentă sau aberantă. Deși nesigură, distincția între cele cu sens și cele lipsite de sens ne apare adesea destul de sigură. Se întâmplă aceasta mai ales când orgoliul noii priviri ne face prea încrezători în propriile idei. Voi da un exemplu în această privință, poate nu cel mai potrivit. Pledând pentru un anume înțeles al edificării de sine, Richard Rorty pune în discuție supoziția mai veche a „fundamentului ultim“, ce pretinde să justifice orice
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
țară crede în această posibilitate. Știe că legea, la care dorește să intre, este întrun fel accesibilă: „legea trebuie să fie totdeauna și oricui la îndemână, își zise el“. Cu o asemenea credință, merge să întâlnească legea ca atare. Este încrezător și dorește să intre în casa legii, făcând drumul care se cere în acest sens. Însă cei este dat să vadă până la urmă? Ca să ajungă la lege trebuie mai întâi să treacă de o poartă care, deși mereu deschisă, e
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
prin întuneric o strălucire nestinsă ce răzbește pe ușa legii“. După care, ușa cei era destinată va fi închisă de cel care a amâ nat continuu întâlnirea. Ce ar putea să înțeleagă cititorul care dorește totuși să afle ceva sigur? Încrezător în posibilitatea unui sens, ar putea crede că omul de la țară întâlnește în ultima clipă tocmai legea pe care o caută. O întâlnește așa cum este ea, de nevăzut și totuși acolo, insesizabilă și totuși strălucitoare. O resimte asemeni gra ției
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
supraviețuiseră torpilării distrugătorului Augusto de Castilio, un tânăr ridică revolverul și apasă de mai multe ori pe trăgător. Ca prin minune, arma nu ia foc. Sidonio Paes trece înainte, sigur că nimeni altul nu văzuse încercarea de atentat și mai încrezător ca niciodată în steaua lui. Dar tânărul e totuși prins. Se numea Julio Baptista și avea 19 ani. Dintr-o familie democratică, crescuse într-o atmosferă de ură împotriva lui Sidonio. Rudele și prietenii lui au, toți, o trăsătură comună
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Ba mai mult, iminența războiului ar fi dat o savoare și mai mare oricărei libertăți ce ar fi vrut să și-o ia și, cu siguranță, birtașii din tavernele orașului, femeile ușoare din bordeluri și poate chiar vreo fetișcană prea încrezătoare și-ar fi amintit mai târziu de trupa veselă ce urma să se reunească în curând pentru a-și face de cap din nou pe străzile nobilei capitale a helveților. Dar ce se întâmpla? De ce se opriseră cei doi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că e pe râu de o eternitate și putea citi semne de nerăbdare și în atitudinea tovarășilor săi: Vitalius, aflat în spatele lui, își ținea capul strâns între umeri, dând impresia că voia să se facă mic-mic și, cu siguranță, puțin încrezător în bezna care, totuși, îi ascundea, se ruga în tăcere. Ochii de nepătruns ai lui Maliban, care ședea lângă el, se mișcau abia perceptibil sub sprâncenele încruntate, atent să distingă în întuneric sursa oricărui zgomot, cât de mic. în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de muncitori. Am Încredere În onestitatea dumitale...!” „Puțină răbdare băiatule. În seara asta vorbesc la telefon cu directorul fabricei, iar mâine dimineață la prima oră vei avea prețul. Ești mulțumit...??” Dacă era mulțumit, puțin zis. Dar dacă Gică Popescu prea Încrezător În reușită Îi dăduse speranțe nejustificate? După afirmațiile directorului, fabrica lucra la Întreaga capacitate pentru export. Produsele erau finisate atingând un superior grad de perfecțiune, ele se vindeau pe valută Occidentală fiind sub directa supraveghere a Dictatorului Suprem, pentru a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care injecta În fisurile grinzilor de rezistență o soluție maronie cu scopul de-a suda betonul cu precizarea expresă: datorită aceastei inovații grinzile de beton se pot rupe În altă parte Însă niciodată În locul unde au fost sudate. Mai puțin Încrezător Tony Pavone, desprinse din grindă o bucățică de soluție cristalizată care cu un ușor efort se sfărâmă Între degetele sale În mici fărâme, mai mult În praf...!! Câtă ignoranță, bătaie de joc oferită din partea călăilor aflați la putere, Încercând să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
secretarei Îi umplu inima de amărăciune. Dacă dorea să opțină cartonul, va trebui să acționeze energic. În acest scop, cumpără dela bișnițari câteva cartușe de țigări americane, iar În final o brichetă electronică de fabricație japoneză, o bijuterie. Optimist și, Încrezător În reușita tentativei, a două zi dimineața se prezentă la secretara ministrului care-i zâmbi Într-un anumit fel. „Tovarășul ministru a venit de câteva minute. Am să vă anunț imediat...” Cu inima mică cât a unui purice, Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
planetei, ricoșând mental din limite ca musca-de-cal din geam. Întrebându-se dacă tipul n-ar putea fi un șarlatan până la un punct. Nu, nu, asta nu. Nu aveai timp de făcut observații amuzante sau mărunte; trebuia să fii hotărât și Încrezător În propriile instincte. Lal era autentic. Convesațiile lui erau conversații, nu erau doar texte. Acesta nu era un șarlatan, ci doar o curiozitate. Era excelent, cu substanță. Singura lui slăbiciune ușor de remarcat era că dorea să i se cunoască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
iar pe terasă...” Mergeam la Cluj și ne așezam la „Croco”, pe scaune. Ore întregi ne uitam la studente, urmărindu-le ca niște boschetari libidinoși cum treceau între universitate și bibliotecă. Le știam deja după pași. Unele pășeau elastic și încrezător; simțeai arcuirea pulpelor în rochiile lor strâmte și bucuria de a fi femei, femei adevărate. Altele țopăiau, într-o adolescență întârziată, treceau în gașcă cu alți studenți și erau mai gălăgioase. Încă nu se descoperiseră, încă nu erau femei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Azi mâncăm carne la tine, săptămâna viitoare vii tu la noi. Bem, povestim, ne simțim aproape și în siguranță.” Nu cred că s-au mai creat vreodată prieteniile de atunci, că oamenii au mai fost vreodată aproape și atât de încrezători unul în altul. Nu fac din asta un ideal social. Constat. În fața unui spațiu public periculos au răspuns cu disocierea public/privat. Ei erau cei din spațiul lor privat, nu cei din spațiul public. Știi vreo altă modalitate de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
rămas asistentă la Facultatea de Jurnalism. Presa era destul de liberă, cu excepția unor ziare mai politizate. Rusa, la fel ca și în generația mea în România, nu era obligatorie. După 1991 a lucrat un an sub comuniști. A fost fericită și încrezătoare că poate să facă ceva cu mintea ei și să nu îi fie rușine sau frică pentru asta. După aceea, mujahedinii au cucerit Kabulul și au trimis femeile acasă. Să dispară din peisaj. Să piară din spațiul public. Doamne, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vremea la bucătărie, unde-și făceau focul la soba mare cu plită de tuci ce răspândea o căldură dulce uneori copleșitoare, tot aici așteptau răbdători și stenici venirea și plecarea iernii ale cărei zile le numărau după scăderea și apoi, încrezători, după creșterea, minut cu minut, a luminii până la echinocțiul de primăvară. Asta acum de când domnul Pavel era pensionar, dar numai când timpul era mohorât, căci în zilele cu soare cât de cât dezmorțitor, pleca la obișnuita lui plimbare în centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ne cuprinde, care ne-a cuprins pe toți, pe dumneata care ești supusul puterii și pe mine despre care puterea afirmă că sunt independent, așa-i place să afirme pentru ochii mulțimii, care a încetat de mult să mai fie încrezătoare. Aceasta-i relația care exprimă nimicnicia unui adevăr din care, parte din omenire, își făcuse cândva - eu însumi, cu unele corecturi - un ideal, posibilitatea unei salvări a societății, găsind apropieri, rămase numai pe hârtie, între ideologia vânturată și preceptele biblice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de batistă. A început războiul, a venit pacea, am sperat, am visat, a venit în schimb noaptea plecării regelui, a început trădarea, începuse mult înainte, insidioasă, pe nevăzute, cu false discursuri umanitare ce făceau să pună în cumpănă suflete naive, încrezătoare, acum două zile au fost arestați doi foști comercianți, un membru al partidului social-democrat, și alți câțiva, toți ridicați în zorii zilei cu duba știută, chemați pentru a da o declarație și nu se mai întorceau. Un pustiu se așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în fața maică-mii că o găsea cu adevărat urâțită, ceea ce îi făcu mare plăcere, căci era semnul neîndoielnic că avea băiat; în schimb, o lăudă plină de milă pe Warda pentru prospețimea încântătoare a chipului ei. Salma era atât de încrezătoare în justețea previziunii medicale, că nu se putu abține să nu-i spună chiar în seara aceea lui Mohamed. Credea că poate astfel strecura o nouă recomandare făcută de Sara, cu mult mai jenantă, și anume că bărbatul nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și se așeză cu picioarele sub el pe o rogojină din pai împletit, la intrarea odăii surorii sale. — Întrebările tale îți sfâșie mintea cu blândețe, precum neaua de pe muntele Kolair care arde obrazul mai tare decât soarele deșertului. Dintr-odată încrezătoare și chiar ghidușă, Salma îi zvârli fără menajamente: — Ce-mi răspunzi? Cu un gest care nu avea nimic spontan, lăsă capul în jos și apucă marginea taylassan-ului fratelui ei, ascunzându-și ochii roșii. Apoi, cu chipul tot ascuns, rosti, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vorbească din nou în locul vizirului său. Își făcu supușii să tacă pintr-un gest stăruitor cu ambele mâini, pentru a rosti pe un ton grav: „Credincioșii s-au pronunțat în majoritatea lor și hotărârea lor este luată. Vom urma calea păcii, încrezători că Dumnezeu ne călăuzește spre ce e mai bine pentru noi, căci El este Cel care ascultă, El este Cel care răspunde.“ Mai înainte ca sultanul să-și fi isprăvit fraza, Astaghfirullah se îndrepta deja spre ieșire, șchiopătând și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
semnal, catârgiul și fiul lui o porniră tiptil, dar repejor, pe coastă la vale. Bandiții se apropiară. Văzând că aveau de-a face cu un singur bărbat care trebuia să ocrotească două femei și doi copii, și simțindu-se astfel încrezători, începură să pipăie cu mâini experte încărcătura catârilor. Primul trofeu a fost o casetă încrustată cu sidef în care Salma își rânduise imprudentă toate podoabele. Începură apoi să scoată una după alta superbe rochii din mătase și un așternut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ar cădea pradă jefuitorilor, mai cu seamă în aceste vremuri tulburi. Dacă ai primi, ți-aș rămâne îndatorat, iar tu ai rezolva o problemă care-mi stă pe inimă. În aceste condiții, nu puteam decât încuviința. A continuat pe tonul încrezător al unui om care și-a cântărit îndelung decizia: — Am să-ți întocmesc un act care să certifice că te poți folosi de proprietate până la înapoierea mea. Se duse să ia din barcă hârtie, pană de scris și călimară, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
probabil pentru că, în entuziasmul general, nimeni nu se mai îngrijise de căminul plin cu lemne. Mulți spuseră că incendiul acela era o prevestire funestă. Preț de o clipă, în fundul curții văzură un bătrân orb înfășurat într-o mantie neagră. Fiți încrezători! - aclamat de mulțime, Vitellius rotea sabia deasupra capului. Pentru noi, acesta este focul bucuriei! În ziua următoare, Flavius Valens intră cu soldații săi în Colonia și îl salută pe împăratul Vitellius. Pompeius Propincuus, procuratorul ce administra finanțele provinciei Belgica, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
spun când mă uitam la fotografie (pe unde oi fi pierdut-o?). Distracție plăcută. Și figurile le sunt înspăimântate. Aveau douăzeci și douăzeci și unu de ani. Cunosc acest sentiment. Când ești tânăr, lucrurile stau cam așa - ești cât se poate de încrezător, fără să înțelegi nimic. Surorile au venit în Anglia în 1943. Nu știu dacă își doreau soți englezi, dar de soți englezi au avut parte. Lily s-a întors acasă cu Norman. Vera a rămas cu Barry Self. Îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]