4,088 matches
-
uit cu duioșie cum se Îmbracă, Își curăță dinții cu ața dentară și Își ia servieta. — Ai purtat cadoul de la mine, spune cu un zîmbet mulțumit, uitîndu-se la chiloții mei, aruncați pe jos. — Îi... port destul de des, zic, cu degetele Încrucișate la spate. SÎnt superbi ! — Îți urez o zi frumoasă la ai tăi. Vine lîngă pat și mă sărută, după care șovăie. Emma ? — Da ? Se așază pe pat și mă scrutează serios. Doamne, ce ochi albaștri superbi are. — Vreau să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
niciodată un tip drăguț. — Nu, sar imediat. Nu te da bătută ! Katie, știu sigur că viața ta se va schimba În bine, foarte curînd. O să-ți găsești un tip drăguț, simpatic și iubitor... — Unde ? zice fără speranță. — Nu... știu. Îmi Încrucișez degetele la spate. Dar știu că se va Întîmpla. Am eu așa un feeling. — Pe bune ? Mă fixează. Pe cuvîntul tău ? — Absolut ! Îmi pun rapid mintea la contribuție. Fii atentă, am o idee. Ce-ar fi să Încerci... să mănînci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o Încercare disperată de a aduce un pic de sare și piper În relația noastră amoroasă ! spun aproape scuipîndu-l. A fost pur și simplu un... act spontan și pasional. — Scuze, spune Jack. Greșeala mea. — Oricum, ce-ți pasă ție ? Îmi Încrucișez brațele. Ce te interesează pe tine dacă eu sînt sau nu fericită ? Se lasă o tăcere grea și constat că am respirația precipitată. Îi Întîlnesc ochii Întunecați și Îmi feresc iar privirea. — Aceeași Întrebare mi-am pus-o și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un sentiment cumplit de vină, amestecat cu o dorință extrem de fierbinte de a-l face să se grăbească. Spre groaza mea, se Întoarce iar spre mine. — Și... cine e ? — E... un tip pe care nu-l cunoști, spun, cu degetele Încrucișate la spate. Uite, Îți promit că ieșim odată la prînz Împreună și vorbim. Sau ceva de genul ăsta, Îți promit. — OK, spune Connor, părînd mai rănit ca niciodată. Bine. Am Înțeles mesajul. Îl privesc, incapabilă de a respira, cum Închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că... nu vor reuși să vină, din păcate. Lucru care se poate datora și amănuntului minor că nu le-am pomenit nimic despre asta. — Le-ai spus despre eveniment, nu ? Mă scrutează bănuitor. Le-ai trimis broșura, sper. — Da ! Îmi Încrucișez degetele la spate. Firește că le-am spus. Ar fi vrut foarte mult să poată fi prezenți. — Atunci asta e. Va trebui să te amesteci printre celelalte familii și ceilalți colegi. Uite. Albă ca Zăpada. Îmi trîntește În brațe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
noi de la firmă. Am zis asta doar așa, ca să termini cu Întrebările. E un tip din vestul Londrei, nu l-ai văzut niciodată, Îl cheamă... Îhm... Gary, și e poștaș. — Nu mă minți În față ! Știu exact cine e. Își Încrucișează brațele și-mi aruncă o privire lungă și pătrunzătoare. E Tristan de la Design, nu-i așa ? *** În clipa În care ni se termină programul la stand, Îl las pe Connor și mă duc să mă așez sub un copac, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ba nu ! Jemima, trebuie neapărat să-mi promiți că n-o să faci nimic stupid. Ea mă privește cu bărbia Încleștată rebel. — Promite-mi ! — OK, zice Jemima Într-un final, dîndu-și ochii peste cap. Promit. Vezi că și-a ținut degetele Încrucișate la spate, remarcă Lissy. — Poftim ? Mă holbez uluită la Jemima. Promite-mi cum se cuvine ! Jură pe un lucru la care ții foarte mult. — O, Doamne, spune Jemima ofuscată. Bine, ai cîștigat. Jur pe geanta mea Miu Miu din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
că asta-ți dă dreptul de a te folosi de oamenii simpli. Crezi că poți să divulgi liniștit secretele intime ale cuiva, să-l umilești și să scapi nedepsit ! Ei bine, nu poți ! Face cîțiva pași spre el, cu brațele Încrucișate la piept și ridicînd mulțumită bărbia. — Dacă vrei să știi, Emma așteaptă de mult șansa de a se răzbuna, și uite că a găsit-o ! Dacă vrei să știi, da, tipul e ziarist. Și a Început să-ți investigheze viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Am ajuns din nou la apa care curge, la o aruncătură de băț de lucrul acela făcut de Enkim. Mi-am iscodit prietenul dar, nici o dată măcar nu s-a uitat Înspre cărămida și pietrele bine ascunse. De câte ori ni se Încrucișau ochii, nu făcea altceva decât să-mi zâmbească cald, din adâncul sufletului. Ne-am luat rămas bun, iar Minos mi-a strecurat cu vorbe abia rostite În gând: - Când o să te ajungă din urmă, omul meu Îți va arăta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Peșterile erau Înalte de un stat de om sau chiar mai puțin, erau Întortocheate și aveau, ici-colo, niște crăpături deschise afară, prin care adia aerul. Unele dintre peșteri șerpuiau, apoi urcau ca să se deschidă În case, sau coborau ca să se Încrucișeze cu alte peșteri, iar altele, În sfârșit, se afundau și mai mult sub pământ, acolo unde era cu adevărat răcoare. Dogonii le Întortocheaseră astfel Încât, oriunde te aflai, să se stârnească o boare plăcută ce adia ușor Între o casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui vor scanda la unison: Mikell Jacksòn. Un cordon de polițiști Îi stăvilește pe fani. Înăuntru, dacă privești În jos de la etajul șase de‑a lungul scării de marmură, Îi vezi pe bodyguarzii lui Michael. Unul dintre ei dezleagă cuvinte Încrucișate În Paris Herald. - Fantastic, nu, să avem tot circul ăsta pop? mi‑a spus Ravelstein. În dimineața aceasta profesorul era foarte fericit. Se bizuise pe direcția hotelului să‑l instaleze În apartamentul râvnit. Și apoi să fie la Paris - la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
baschet, câștigătoarea campionatului interjudețean, la 10 mai 1988, când Ceaușescu a primit Ordinul „Lenin“, conferit de Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. Artiștii independenți își arătau fățiș disprețul față de Burtăncureanu, fie în grup, fie individual, ori de câte ori se potrivea să-și încrucișeze pașii cu ai maestrului. Și se întâmpla adeseori să-l întâlnească, deoarece tot joia, și tot între zece și doisprezece, grupul, reunit, se îndrepta spre „Clodie’s Dandy“ (cu club de zi privat), de lângă cinematograf, unde-și țineau săptămânala șediță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce înseamnă puterea adevărată a compasiunii. - Hai să ne plimbăm puțin, am propus. A răspuns într-un târziu, cu o voce subțire, fără să mă privească. - Bine. Mă întorc imediat și mergem. S-a îndreptat spre toaletă. Își ținea brațele încrucișate pe piept, de parcă i-ar fi fost frig. Își lăsase pe masă telefonul mobil și poșeta. Voia să fie singură câteva clipe. Ultimele rămășițe de orgoliu, mi-am zis. Va veni proaspătă și îmbujorată. Mapa și cravata nu vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
prima zi. Tot săpând astfel în meandrele conștiinței, Samuel își descoperi o mulțime de defecte de care, se vede treaba, uitase cu totul în ceața lungului său somn, iar suma acestora îi provocă o mare rușine. În fotoliul ei, Margareta încrucișase brațele și picioarele și se uita supărată la ecranul argintiu al televizorului. Înregistrarea se sfârșise de mult, ultimele imagini ale filmului tremuraseră și oamenii dispăruseră, lăsând în loc agitația fâsâitoare a puricilor. Samuel auzea sunetul electronic, ascuțit și egal, completat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
amical cu Fiona, o cercetătoare de treizeci de ani care credea orice baliverne îi spuneam despre naziști și comori. A fost un moment (o prindeam de talie și o ajutam să coboare în apă ) în care privirile ni s-au încrucișat și mi-a zâmbit așa cum zâmbea Lotte Kreuz când aștepta să o dezbrac. Am ajuns lângă Mallina și au început cercetările pentru localizarea precisă a epavei. Oceanul era liniștit și coborâsem suficient către ecuator cât să ne bucurăm de nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
nimic, am ieșit în curte cu șireturile desfăcute. Am aruncat o privire pe geam și am văzut-o pe Y aplecată deasupra lui X, care se zvârcolea pe canapea. - A intrat într-un... - De ce nu pleci? insistă Z, cu mâinile încrucișate pe piept. Am privit din nou pe geam. X începuse să urle. Avea un timbru ascuțit și parcă tot mai suitor, ca o freză de dentist. Am pornit în fugă prin grădină și când am ajuns în dreptul ușii m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la întrunire. Mă fac de râs. Coborî picioarele de pe birou și scoase din alt sertar un volum cartonat din Arta Războiului, altul din Principele și altul din Memoriile lui Winston Churchill, pe care le depuse ostentativ pe masă. Apoi își încrucișă picioarele la loc, alături de cărți. - Cafeaua, domnule, spuse intendența intrând cu o tavă de argint. — Pune-o aici, Mitch. Da, domnule. Mai aveți nevoie de ceva? — Deocamdată nu, Mitch, e în regulă. Dar ia stai... — Domnule... — Nu ai văzut cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aer cartușe mari și goale, care interferau cu gloanțele trase de cei de sus. Unele gloanțe ricoșau, își schimbau traiectoria și nimereau santinelele din apropierea porții, netezind drumul lui Fitz. Când focurile celor trei cazemate și ale soldaților de pe balcon se încrucișară asupra reporterului, acesta părea că nu mai are nici o șansă. Distanța dintre proiectile se micșora tot mai mult, praful se ridica în jerbe, făcând apoi rotocoale imense, și în scurtă vreme nimeni nu mai văzu nimic. Vocea lui Frank, subțire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zile. Mă tem că ne-ai prins într-un moment de enervare grozavă. N-am fost deloc cuminte și MM e tare supărată pe mine. Am dispărut în ceață o săptămână, la începutul repetițiilor. Își ridică brațele și și le încrucișă cu un gest de apărare, peste stern. —Știu cât e de grav, chiar știu. Philip Cantley se apropie de primul rând de scaune și urcă pe scenă, pe o scară mică, pe jumătate camuflată de frontonul uneia dintre boxe. Dominând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pentru mine, i-am spus pe un ton calm. Știam că mobilul era sigur. Când atârn ceva, acolo rămâne. Să mă audă rostind acele cuvinte a fost ultima picătură care a umplut paharul. Nu numai că luasem atitudine, cu brațele încrucișate pe piept și bine înfiptă pe picioare, dar acum eram atât de fioroasă de parcă aș fi fost John Wayne 1 și Tank Girl2 la un loc. Spre marea surpriză a lui Margery Pickett, mi-a pierdut complet cumpătul. —Scuze, zisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
simplu nu-mi plac lucrurile astea. —Adevărat? se auzi o voce de pe scări. Era Tabitha, care palpita de emoție. Odată ce ne atrăsese atenția, o luă la fugă, în jos, pe scări, cu mâinile întinse. Când ajunse la capătul scărilor, își încrucișă mâinile pe piept și o luă ușor, printre cei din grup, care se dăduseră la o parte din calea ei, ca într-o simulare ad-hoc a episodului de la Marea Roșie. Ah, nu! suspină ea, uitându-se lung la Violet. Aceasta, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
-și continue drumul În jos prin arcada deschisă din dreapta. Brunetti Încuviință din cap. Cunoștea drumul. Când pășiră prin ușă și intrară În clădirea care adăpostea morga, Brunetti simți brusca scădere de temperatură. Doctorul Peters o simți și ea, pentru că Își Încrucișă brațele la piept și coborî fruntea. Un Îngrijitor În uniformă albă ședea la o masă simplă de lemn de la capătul unui coridor lung. Se ridică În picioare când ei se apropiară, având grijă să-și așeze cartea cu fața În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
discutăm despre alegerea carierei mele, commissario. Ce-ați vrea să știți? Aș vrea să știu de ce-ați mințit despre excursia la Cairo cu sergentul Foster. Văzu că ea nu era surprinsă, că probabil se așteptase la asta. Femeia Își Încrucișă picioarele, cu genunchii abia vizibili sub tivul fustei de uniformă pe care o purta pe dedesubtul halatului alb. — Așadar chiar Îmi citiți corespondența? spuse ea. Când el nu spuse nimic, ea continuă: — N-am vrut să știe cineva de-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
făcu câțiva pași și se sprijini de mașină, lăsându-și greutatea asupra ei. Brunetti profită de această ocazie pentru a se Întoarce spre Ambrogiani și a-l Întreba În italiană: — Înțelegi ce discutăm? Carabinierul clătină afirmativ din cap. Americanul Își Încrucișă picioarele la nivelul gleznelor și scoase un pachet de țigări din buzunarul cămășii. Îl Întinse italienilor, Însă amândoi refuzară cu o scuturare din cap. Își aprinse o țigară de la brichetă, având grijă s-o adăpostească În căușul palmelor de vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
deversarea ilegală de substanțe toxice ce pare să aibă loc În țara asta. Sorbi din vin. Voi fi foarte recunoscător pentru orice-mi poți spune. Contele Își termină vinul și așeză paharul gol pe-o masă Încrustată din lateral. Își Încrucișă picioarele lungi, expunând o bucată de șosetă neagră de mătase, și-și Împreună degetele Într-o piramidă sub bărbie. — Signor Gamberetto e-un afacerist deosebit de meschin și cu legături deosebit de bune. Nu deține doar cele două companii la care te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]