2,268 matches
-
îmbrăcată cu un bolero, șort și espadrile. Când Gosseyn îi scoase călușul, primele ei cuvinte fură: ― Tinere, cred că-ți dai seama că am cina pe foc. ― Cina? îi scăpă involuntar lui Gosseyn. Că doar nu se înserează. Era se încruntă, dar nu-i răspunse pe loc. ― Cine ești și ce vrei? Aceste întrebări îi reamintiră dureros lui Gosseyn faptul că nici el nu știa, în fond mai multe. Îngenunchie lângă soțul ei. În timp ce îi desfăcea călușul îi studie chipul. Văzute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
la ceva... jocurile! Nu cumva jocurile de anul acesta urmau să desemneze pe succesorul președintelui Hardie? Pleoapele i se ridicară: ― Cine-i în cap în prezent? Cine conduce? Kair ridică din umeri: ― Un oarecare Thorson... Se opri brusc și se încruntă: ― Vezi ― zise el încetișor ― eu nu făcusem nici o legătură când l-ai pomenit. Acum ai răspunsul dorit. Gosseyn nu mai zise nimic, străfulgerat de un gând care-i îngheța sângele în vine. Fără prea mare legătură cu faptul că Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
așteptat, după ce-și dădu numele, dar o văzu apoi apărând pe ecranul videofonului. Chipul fetei se lumină, dar îi zise cu însuflețire: ― N-am timp să-ți vorbesc acum. Unde ne putem întâlni? El i-o spuse. Fata se încruntă, începu prin a nega cu o mișcare a capului, apoi îl privi gânditoare. În cele din urmă îi spuse încet: ― Mi se pare îngrozitor de riscant, dar o să-mi încerc norocul, dacă o faci și tu. Mâine, la ora unu; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ieși pe o ușă de lângă ghișeu. Luă servieta lui Gosseyn și-l conduse până la un ascensor ale cărui uși tocmai se deschideau. Una dintre cele trei persoane care ieșiră era Prescott. O clipă îl privi surprins pe Gosseyn, apoi se încruntă. ― Cu ce ocazie pe aici? ― se interesă el. Gosseyn își făcu curaj. N-avea altceva de făcut decât să încerce să scape cât de cât cu bine de ghinionul acesta nemaipomenit. În subconștientul său luase în considerare, ipotetic, și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
râse cu cruzime. ― Mai întâi am avut niște idei cu adevărat bizare. Am făcut reperaje aeriene ca să localizăm peșteri și grote, ca să nu spun că am scotocit prin locuri imposibile. Dar acum suntem mai șmecheri... ― Cum adică? ― Problema ― continuă Prescott încruntându-se ― este mult complicată de o lege a naturii de care, fără îndoială, n-ai auzit vorbindu-se vreodată. Această lege spune: dacă două corpuri pot fi acordate cu o aproximație de similitudine împinsă până la cea de a douăzecea zecimală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
protesta dacă vreun alt imperiu, altul decât cel pe care îl conduceți, ar anexa domeniile sale, în mod accidental să zicem, un sistem solar. Poziția Ligii este perfect clară: Cel care a comis greșeala, trebuie s-o rectifice. Enro se încruntă: ― Vom negocia această problemă cu ocazia următoarei sesiuni a Ligii. ― Bine, dar până atunci mai este un an. Enro păru să nu-l fi auzit. ― Mi se pare că-mi amintesc acum de acest sistem. Locuitorii sunt foarte sângeroși, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
creadă că un asemenea asalt ar fi putut deja să eșueze. Thorson reluă, cu un ton aproape șoptit: ― Nimeni, în afară de mine nu-și poate da seama că, pentru moment este un eșec, cu o singură posibilă excepție... (șovăi) Crang. Se încruntă o clipă, ca și cum l-ar fi chinuit un gând ascuns: ― Gosseyn, dacă dumneata ai fi fost cel care a organizat apărarea pe Venus, ce măsuri de precauție ai fi luat împotriva unui agresor dispunând, teoretic, de mai multe arme decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
l-au adus aici. Clătină din cap plin de uimire. ― Nici acum nu-mi vine să cred că au atâția kilometri pătrați de construcții subterane având drept acoperire numai locuința lui Crang. Dar, revenind la cele ce vă spuneam... Se încruntă, gânditor. ― Punctul cheie, dacă nu ne înșelăm, constă în faptul că creierul dumitale este un distorsor organic, eu toate consecințele care decurg din aceasta. Cu ajutorul unui distorsor mecanic, ar trebui să reușești să similarizezi două bucăți de lemn în vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
clipă, apoi spuse: - Poate că pielea îl ferește de căldură și de energie. - Poate. Dar, având în vedere incertitudinea în care ne aflăm, cred c-ar trebui să-i cerem lui Morton să-l închidă într-o cușcă. Siedel își încrunta sprâncenele a îndoiala. - Asta-i o propunere mai rezonabilă, Smith, rosti Kent. - Deci, te-ai declara mulțumit, Kent, dacă l-am închide într-o cușcă? Kent rămase pe gânduri o clipă, apoi răspunse, cu o undă de regret: - Da. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu voi vota pentru el. De vreme ce a acționat contrar legilor în vigoare la bordul acestei nave, am tot dreptul să mă apăr cum pot. Te rog, de aceea, să rămâi neutru în acest conflict pur personal. - Nu înțelegi, replica Siedel, încruntând din sprâncene. Mă aflu aici în calitatea mea de psiholog. Constat că i-ai hipnotizat pe acești oameni fără permisiunea lor, ceea ce mi se pare cu totul imoral. Mă miră că te așteptai să mă asociez la o asemenea faptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-n vidul din spațiu. În cazul în care mediul natural al acestei creaturi nu e spațiul, trebuie să aflăm de ce și cum a ajuns acolo unde am găsit-o. - Văd că va trebui să punem la vot chestiunea, zise Morton, încruntând din sprâncene. Am putea fixa în jurul cuștii un înveliș de metal care să absoarbă o parte din energia scutului de protecție, Soluția asta te-ar mulțumi, von Grossen? - Da, mi se pare rezonabilă, răspunse acesta. Dar va trebui să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să ne atace? Vă asigur că nu încerc să-mi promovez propriile idei, dar după părerea mea... planul expus adineaori e lipsit de orice valoare! Morton păru sincer mirat. - Nu crezi că-i o judecată cam prea aspră? întrebă el, încruntând din sprâncene. - Dacă am înțeles bine, zise Grosvenor, planul prezentat de dumneavoastră este o variantă modificată a celui propus inițial. La ce anume s-a renunțat? - Cei doi fizicieni propuneau să fie energizate patru etaje, răspunse directorul. Grosvenor rămase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fi fost mai bine, spuse el. Căpitanul Leeth interveni în discuție, vorbind peste umărul lui Morton: - Domnule Pennons, explică, te rog, de ce nu e cazul să fie energizate mai mult de două etaje. Mecanicul-șef păși în față și spuse, încruntat: - Principalul motiv este că ne-ar lua trei ore în plus și știm cu toții că factorul timp e esențial. Dacă timpul n-ar conta, ar fi preferabil să energizăm, sub control, întreaga navă, cu pereți cu tot. În felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
celorlalți (numai Kent nu râdea), apoi vorbi: - Acum câteva minute, cineva a propus să ne întoarcem acasă. Aș vrea ca omul care a făcut această propunere să ne explice motivele sale. Nimeni nu-i răspunse. Grosvenor îl văzu pe Kent încruntându-se. Faptul că printre membrii expediției se afla unul care nu avea curajul de a-și susține fățiș o opinie, fie ea trecătoare, era într-adevăr straniu. Mulți din sală priveau în jur, uimiți. - Când a făcut cineva o astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
surprinzător! Oricâte măsuri de protecție am lua în popasurile noastre pe alte planete, se găsește totdeauna câte un virus sau câte o bacterie care răzbește! Te voi duce jos, în camera de carantină. - Prefer să rămân aici. Doctorul Eggert se încruntă, apoi scutură din umeri și spuse, vârându-și instrumentele în trusă: - În cazul dumitale, se poate. Îți voi trimite de îndată un infirmier. Cu microbii străini nu-i de joacă! Kent scoase un fel de mârâit. Grosvenor îl privi întrebător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vreme. - Ei, ce reacție ai avut acum? întrebă Grosvenor. - Mi-am amintit de maică-mea, răspunse McCann, cu un glas șovăitor. M-a apucat subit dorul de casă. Aș fi vrut să... - A nu, e prea periculos! îl întrerupse Grosvenor, încruntându-se. Dacă aș merge mai departe pe linia asta, unii dintre oameni ar ajunge să stea chirciți, ca în burta mamei... Dar acum? întrebă el apăsând pe încă o tastă, care declanșa un sunet ca un clinchet de clopoței. - Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
-nceput. — Există multe povești, mai ales filozofice, despre oameni care nu mai știu când visează și când sunt treji. Dar nu de vise e vorba, visele le știu, separat, și-ntr-o lume, și-n a doua. L-am văzut încruntându-se. Ceva părea că-l nemulțumește. S-a uitat la mine bănuitor, cum se uită atâta lume la mine, de la un timp: Nu cumva vrei să mă folosești ca paravan - și a arătat spre cel înflorat din cabinet. Adică să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
curioasă. Era obosită să se tot împrietenească cu doamnele și domnișoarele pe care i le prezenta Alexandru, iar apoi, când el le părăsea, să le consoleze sau să le ocolească. Mai bine nici să nu știe. În loc să răspundă, Alexandru se încruntă: — De data asta e altfel! — Mare noutate, izbucniră frații mai mari. — Acum mi-e mie frică. Cred că am pierdut-o deja. Iulia Margulis. Marioara încruntă sprâncenele, numele îi spunea ceva, dar nu de bine, apoi își aminti o ființă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sau să le ocolească. Mai bine nici să nu știe. În loc să răspundă, Alexandru se încruntă: — De data asta e altfel! — Mare noutate, izbucniră frații mai mari. — Acum mi-e mie frică. Cred că am pierdut-o deja. Iulia Margulis. Marioara încruntă sprâncenele, numele îi spunea ceva, dar nu de bine, apoi își aminti o ființă mică și oarecare, îmbrăcată cam sărăcăcios, care fusese la ei la o petrecere dată de Mișu. Într-adevăr, fratele ei se ocupase mult de ea, asta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu siguranță, ar fi fost mulți, dacă totul reușea, astfel că meritau investiți. Voia să aibă avere proprie, ca să se facă pictor. Îi pomenise ceva în acest sens avocatului. — Restul l-am aflat de la Alexandru, fiul lui Hristea Livezeanu. Generalul încruntă foarte puțin sprâncenele, iar Costache, care-l știa de pe vremuri, de când era Prefect, crezu că înțelege ce spune de parcă i-ar fi auzit gândurile: Are faimă de coureur, dar nu-i băiat rău. Și sunt prieten cu familia lui. — Mi-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
predea, de-aici i s-a tras moartea: icoana Maicii Preciste de la Sărindar, cea cu stele și lumină pe umeri, adică diamante. — Mă tem că șarada n-ai rezolvat-o cu totul corect, spuse binedispus Generalul Algiu, iar Costache se încruntă.Te deranjează dacă fumez? Și-și aprinse o pipă, iar musafirul îl secondă, însă cu o țigară de foi. — E drept că numai întâmplarea m-a ajutat să dau peste un element în plus. Pentru dumneata cuvintele erau scrise așa
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ne-ați tulburat tot sistemul. Luminile automatelor ar fi trebuit să se stingă din clipa în care tata a apăsat pe butoane. Asta a făcut când l-am chemat. Dar ele nu s-au stins! E nefiresc și, totuși (se încruntă mai tare), dacă ați fi fost unul dintre ei, cum ați fi trecut prin ușă? E posibil ca savanții ei să fi descoperit ființe umane care nu afectează energiile sensibile, iar dumneavoastră să fiți doar una dintre acestea, trimisă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
șmecherie! McAllister căscă ochii și apoi începu: - Ia ascultați-mă bine. Nu încercați să mă duceți cu zăhărelul. Dacă lucrurile ar fi chiar atât de simple, cum naiba v-aș putea fi de folos împotriva energiei Imperiului Isher? Tânărul se încruntă, negru la față, privindu-l aspru pe Dresley: - Vezi că vorbind de constrângere l-ai făcut să intre la bănuieli? întorcându-se către McAllister spuse: - Planul nostru vizează aplicarea energiei pe baza principiului pârghiilor și punctelor de sprijin. Dumneavoastră urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Costumul este complet echipat, așa că, atâta vreme cât îl porți, ai putea trăi și pe lună. - Ceea ce nu izbutesc să înțeleg, se plânse McAllister, este de ce trebuie să-I port. Am ajuns fără probleme aici, deși nu-l aveam pe mine. Se încruntă. Vorbele îi scăpaseră automat, dar deodată îi veni un gând salvator. - Numai o clipă, zise el, ce se întâmplă cu energia cu care sunt încărcat când mă aflu închis ca într-un borcan în costumul ăsta de protecție? Văzu, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
improvizație ciudată de sunete în aerul acela cald, dar proaspăt. Și Fara văzu că omul spusese adevărul. Arsenalul avea o fațadă de 12 m și ocupa centrul terenului verde, ca o grădină, al zgârcitului aceluia bătrân de Harris. Fara se încruntă. Deștepți sunt ăștia cu arsenale și magazine de arme că și-au ales tocmai proprietatea celui mai antipatizat individ din oraș, flatând sentimentele celorlalți. Dar iscusința lor vicleană făcea ca asigurarea eșecului acestei șmecherii să devină o chestiune vitală. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]