2,466 matches
-
ambalară distorsorul. Aduseseră cu ei fierăstraie, șurubelnițe automate; în șapte minute, după ceasul lui Gosseyn, erau gata. Cei doi camionagii, care nu făcuseră nimic până atunci, ridicară lada. Unul dintre ei zise: ― Va fi livrată în cinci minute, domnule. Gosseyn încuie ușa cu cheia în urma lor și reveni în dormitor. Fără să se uite la fată, se repezi la fereastră. Două minute mai târziu, un camion transportând o ladă plată apăru pe un drum, la vreo 300 de metri. Se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
săptămână? Recepționerul nu ezită nici o clipă. Hotelul trebuie că era practic gol, după marele exod al celor care nu ieșiseră învingători la jocuri. Peste două minute, un băiat de serviciu îl conduse pe Gosseyn într-o cameră spațioasă. Gosseyn se încuie, făcu înregistrarea la care se gândise, și puse aparatul pe redare non-stop. Apoi bău drogul hipnotic și se întinse pe pat. "În 24 de ore ― zise el ― moralul îmi va fi terminat, așa că după aceea..." Așeză pe noptieră micul revolver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
îți mai dai seama de starea mea sufletească, și așa mai departe, stai să vezi...“. Dar doamna Gerda n-a mai stat să vadă și a fugit în camera ei, de unde, printre gemetele bătrânei mame suferinde, am auzit-o cum încuia ușa. 11. Acum, când recapitulați, s-ar putea să vi se pară că vorbesc cam mult și cam urât despre lucruri neesențiale; de asemenea, s ar putea să vă contrarieze dimensiunile căpătate de o doamnă Gerda sau de alții ca
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mine. Întinsese o mână, râcâia în aer. „Tu nu înțelegi, Laurențiu“, mi-a spus (am acceptat cu oarecare neplăcere numele care nu era al meu), „ea nu deschide pentru că au bătut-o. Au tuns-o și îi e rușine... Au încuiat-o înăuntru. Nu poate să deschidă...“. Scosese gura din scoică și vorbea cu ea, poate că și gândea, undeva în ghemuirea lui. „O strigi prea încet“, am continuat eu. „Poate că nu te aude sau nu-ți recunoaște glasul, fiindcă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Lilly se mutase de mult de la Poenaru. Locuia în cartierul portului, într-o odăiță separată de restul casei, o fostă bucătărie de vară cu podeaua de lut și cu pereții coșcoviți. Constantin intră fără să bată. știa că Lilly nu încuia niciodată ușa. Voia să-i facă o surpriză. După strălucirea soarelui de afară, nu desluși aproape nimic în semiobscuritatea odăii. O tăcere adâncă și neagră îi țiuia în urechi. Spre dreapta însă ghici, vag, forma lavoarului de tablă. știa că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
o mai audă. Se uită după ceva, s-o lovească. Se întoarse spre scaun și văzu boarfele de pe el : cămașa de pânză groasă a roșcatului, capela, vestonul cu galoane de caporal, geanta de curier nouă-nouță, făcută din toval gălbui și încuiată cu un lacăt mare, centura cu baioneta prinsă de ea... Roșcatul sărise din pat, își trăsese pantalonii, se încălța cu o viteză uluitoare. Constantin apucă centura, își înșuruba cu grijă, atent, degetele pe mânerul baionetei. Avea senzația că mânerul frige
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Gosseyn surâzând. Spune-le că abia am sosit și am uitat. Mulțumesc. Îi întinse tânărului un bacșiș și-i făcu semn să plece. Închise ușa, blocă cele trei ferestre de plasto și puse un reperor pe videofonul său. Apoi, după ce încuie cu grijă ușa traversă holul. Intrând în salon îl remarcă pe unul din locuitorii propriului său sat, un comerciant pe nume Nordegg, stând în picioare lângă intrare. Gosseyn îl salută din cap, surâzând. Omul îl privi uimit și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
să se teamă de tine. Dar se întrerupse brusc. ― Ssst, vine cineva. Gosseyn auzise și el sunetul cristalin al clopoțelului de la intrare. Schiță un gest rapid cu capul către fereastră, dar fata îi șopti în grabă: ― Nu, nu pleca încă. Încuie ușa după ce ies eu și nu fugi decât dacă vin să percheziționeze. Îi auzi pașii îndepărtându-se. Când reveniră, erau întovărășiți de zgomotul unor pași grei. O voce bărbătească vorbea: ― Tare mult aș ft vrut să-l văd și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
-se capturat de inamic, atâta vreme cât populația de pe Venus n-a fost avertizată de pericol. Într-un mic hol de trecere situat în fundul apartamentului, găsi două uși față în față. Le deschise pe rînd. Ca și celelalte din casă, nu erau încuiate. Una dădea în bucătărie, iar cealaltă ― în beznă. Lumina din hol nu era prea puternică, dar, când ochii i se obișnuiră cu penumbra, văzu că este vorba de un fel de subterană. Lumina nu bătea mai mult de cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nu cumva voia numai să-l ademenească. Găsi mai multe costume în garderoba dormitorului și tocmai își alesese unul dintr-o stofă întunecată metalizată când auzi deschizându-se ușa. Îmbrăcă în grabă un halat și trecu în living. Patricia Hardie încuie ușa pe care Crang o desemnase drept intrarea din spate. Se întoarse cu o piruetă elegantă și se apropie de el: ― Prostule, îi zise ea fără menajamente. De ce-ai fugit imediat cum au venit gărzile atunci? N-ai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ambalară distorsorul. Aduseseră cu ei fierăstraie, șurubelnițe automate; în șapte minute, după ceasul lui Gosseyn, erau gata. Cei doi camionagii, care nu făcuseră nimic până atunci, ridicară lada. Unul dintre ei zise: ― Va fi livrată în cinci minute, domnule. Gosseyn încuie ușa cu cheia în urma lor și reveni în dormitor. Fără să se uite la fată, se repezi la fereastră. Două minute mai târziu, un camion transportând o ladă plată apăru pe un drum, la vreo 300 de metri. Se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
săptămână? Recepționerul nu ezită nici o clipă. Hotelul trebuie că era practic gol, după marele exod al celor care nu ieșiseră învingători la jocuri. Peste două minute, un băiat de serviciu îl conduse pe Gosseyn într-o cameră spațioasă. Gosseyn se încuie, făcu înregistrarea la care se gândise, și puse aparatul pe redare non-stop. Apoi bău drogul hipnotic și se întinse pe pat. "În 24 de ore ― zise el ― moralul îmi va fi terminat, așa că după aceea..." Așeză pe noptieră micul revolver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
al doilea grup! Dumneata, Smith, vei conduce al treilea grup! Iar dumneata, Pennons, îl vei conduce pe al patrulea. Vom folosi tunurile termoradiante mobile, cu ajutorul cărora vom dezintegra ușile - am băgat de seamă că sunt, toate, închise. Monstrul s-a încuiat înăuntru. Dumneata, Selenski, te vei duce pe puntea de comandă și vei deconecta toate sistemele, cu excepția reactoarelor, pe care le vei racorda la panoul central. Încă ceva: nu frânați viteza navei, s-a înțeles? - Da, domnule! îi răspunse pilotul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
spațiu relativ strâmt. Îi mai trebui aproape o jumătate de ceas pentru a fixa un regulator de presiune a gazului. După aceea, Grosvenor aduse butelia în vestibul, o vârî într-un dulap cu grilaj, fixat în perete, deschise robinetul și încuie repede ușa dulapului. Un parfum vag se răspândi în încăpere, amestecându-se cu efluviile chimice. Grosvenor porni spre ușă, fluierând încetișor, dar, când să iasă, fu oprit de unul dintre oamenii care asistaseră în ajun la conferința lui. - Ce naiba faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe mințile acestor oameni, zădărnicind efectul cuvintelor pe care le-ar fi putut rosti el. Exista chiar posibilitatea ca ei să se trezească foarte curând și să se năpustească asupra lui. Cu ajutorul lui Korita, îi târî până în baie și-i încuie înăuntru. Un lucru era de pe acum evident și anume că atacatorii folosiseră o hipnoză mecanic-vizuală de o asemenea forță, încât i-ar fi putut cădea el însuși victima, dacă nu ar fi acționat prompt. Dar ceea ce se petrecuse nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
directorul expediției. Ce-ar fi să-i dăm o lecție? Kent făcu un pas înapoi, apoi se opri și spuse, scuturând cu putere din cap: - Ai dreptate, Bredder. Nu știu ce mi-a venit să încerc să-l conving. Așteaptă puțin, să încui ușa. Pe urmă, o să... - În locul dumitale, n-aș închide ușa, îi tăie vorba Grosvenor. Ar declanșa toate semnalele de alarmă de pe navă. Kent, care apucase să pună mâna pe clanță, se opri și se întoarse spre pat. - În regulă, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Inelaru tuși și scuipă flegma groasă pe podeaua de piatră, anume ca să-i facă greață sergentului sclivisit care-l păzea. Părea un tinerel crescut în puf. Era pus acolo de formă, fiindcă Fane nu avea unde să fugă, ușile erau încuiate și răsîncuiate. Spre deosebire de oamenii obișnuiți, care dorm de seara până dimineața și lucrează de dimineața până seara, la el lucrurile erau pe dos. Peste zi prinsese doar câteva ore de somn, însă se simțea în mare formă: era rost de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
necrezut că safe-ul străinului nu a fost găsit, deși jumătate din cei prezenți se ocupau cu asta. După ce Fane a fost dus de gardianul Păunescu înapoi în arest, sergentul din încăperea cu safe-ul ațipise puțin, dar ușa era încuiată și cutia, încuiată și ea, acolo, înăuntru. Pur și simplu nimeni n-a văzut și nu știe nimic, au fost toți luați la întrebări, sergentul a mâncat o bătaie cruntă, la fel Păunescu, bătut măr, dar nu-i lucru curat
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu mi-a spus ce conține acest safe, bani sau alte valori. N-aveam motiv să ntreb mai multe și nici să-l refuz. Am ieșit până-n vecini, să pun ceva la poștă, era urgent, iar la întoarcere voiam să încui portofelul în casa mea de bani. Când să-l iau de pe masă, ia-l de unde nu-i. Pe fața avocatului se zugrăvi mirarea de-atunci, cu o claritate surprinzătoare. Se uita prostit la măsuța cu picioare în formă de liră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prin mulțime. - Ceva planuri? întrebă omul legii. - Un singur plan, zise cu îndrăzneală Fara. Intră și arestează-i. Cei doi bărbați se priviră în ochi, apoi își plecară privirile în pământ. Polițaiul voinic răspunse primul după o vreme: - Ușa e încuiată. N-a răspuns nimeni când am bătut. Tocmai voiam să propun să lăsăm lucrurile baltă până dimineața. - Prostii! Uimirea îl făcu pe Fara să-și piardă răbdarea. - Adu un topor și o să spargem ușa. Orice întârziere nu va face decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
tainică, iar țelurile erau personale. Cu filmele în buzunar, se îndreptă pe coridor către scara cea mai apropiată. Coborî cinci paliere și ajunse în partea hotelului Royal Ganeel care nu era ocupată de Arsenale. Descuie ușa unui apartament, intră și încuie în urma lui. Îndreptă repede unul dintre inelele de pe deget împotriva unei prize aparent obișnuite. Se ivi un inel metalic mai mare. Introduse un deget în el și trase. Ceea ce se întâmplă în momentul acela fu un fenomen relativ normal pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
clipă, dar constată că i-ar fi fost cu neputință să alerge până acolo pentru a scăpa cu viață dacă izbutea cumva să obțină banii. Cu trupul său bloca mulțimea. Cu degete grăbite încercă ușa să vadă dacă nu e încuiată pe dinafară, ceea ce chiar așa și era. Închise încet ușa și, zâmbind, reveni în același loc. Începu să tremure de-a binelea: - Fără doar și poate e un frig mortal. Aș fi bucuros să pot să mă întorc pe Pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se- ntrebă dacă l-ar fi recunoscut după atâta vreme. Nu își mai văzuse nepotul de când îi mâzgălea pe pereți, în bazar, și Ghazal se simți copleșită de vină. Se gândi că lipsise din propria viață ca un negustor care încuie prăvălia și pleacă. — Am să te ajut totdeauna, Ghazal Khanum, spuse el în tăcerea care se așternuse, dar ca să te iert, nu am cum, fiindcă nu ai greșit. — Ești prea bun, murmură și tăcu încă o clipă. Îndrăznesc pentru un
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ușă galbenă, care avea o clanță de cupru, roșiatică și ornamentată, în forma unei labe de leu, și atât, cam ăsta era tot tabloul. Eleonor se-mbulzise prima să-și facă loc, ca acasă, și văzură că ușa nu era încuiată. O urmă cu sfială, fiindcă se simțea ca un hoț care pătrundea într-un spațiu al altcuiva, lăsat vraiște. Se treziră direct într-o încăpere imensă și luminată, ca o sală de bal, și, pentru prima oară în escapadele lor
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ar omorî, și Dac - ai muri tu, eu aș nebuni, ori aș muri și eu. - N-aibi frică, zise el zâmbind și desfăcîndu-se din brațele ei. - Unde-i mumă-ta? - De când a venit se sbuciumă în piua în care - ai încuiat-o tu, și roade cu colții la lanțurile, ce-o închid. - Ce-mi pasă, zise el răpezindu-se să vadă unde-i. - Făt-Frumos, - zise fata - și două lacrimi mari străluciră în ochii ei - nu te duce încă. Să te-nvăț eu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]