1,423 matches
-
zi, timp petrecut destul de plăcut, mă îmbrac festiv. Coborâm la o petrecere cu mulți, cunoscuți de-ai mei. Mi se-ntoarce. Câteva replici pe ici ,pe colo. Dansezi? Mă întreabă, dar nu așteaptă răspuns, deși vede că sunt ceva cam încurcată. E o melodie lentă și mă ia în brațe, imobilizându-mă și susținându-mă. E o senzație de liberare. Și dansul e frumușel. Ești liberă. Ce? Numai să nu spui nimic. Și dansul devine și mai plăcut. Cum ii cunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ți-a picat! Ce-ți veni? Te simiți bine? întrebă puțin îngrijorat. Sigur. Îmi scot colții de vampir. Oau! sare în spate, speriat și încruntat. Stai linștit, nu te voi mușca. Îl sărut. O facem pasional. El chiar e puțin încurcat, căci e vorba de cineva mult mai puternic decât dânsul. Ne privim des, imaginile se văd sacadat, ca o provocare și o eliberare. De atunci mă caută. · Eram la întrunire ca fiind reprezentanta unei companii. Unul face o remarcă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
către portiera din dreptul volanului. O deschise. Manevră, c-o atingere răcoroasă, butonul radioului, scăzând drastic intensitatea glasului plin de supurații noroioase al Victoriei Andrei. Pescui un timp sub banchetă și, când își reînălță brațul, printre degete i se zăriră, încurcate, șuvițele de păr ale căpățânii taximetristului. Cu trăsăturile lui slăninoase reflectate strâmb sub secrețiile care-i inundaseră fața. Cu mustața pleoștită, mâncată de molii și parcă alunecată spre stânga. Cu ochii dați peste cap. Iar, când se frânse de șale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unde, pe vremuri, băltea vrăjita apă a Bulindroiului, sau, după cum era alintată 97 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Genelul parșiv încremeni o clipă, cu străinul în spate, cu băsănăul puicuței spre el, cu capătul curelei în mâini, apoi bâigui încurcat: - Păi, nu ești tu, șantalio, madam Nicolici? - Cine zice?... - Ești, fă? - Eu?! - ...Nu-i, fă, nimic, atunci, că nu ești... ia, zgîrcește-te așa! Și-o pârâi, lăsîndu-i-se cu toată greutatea palmei drepte pe ceafă și căutând s-o frângă de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
transport în comun, surcele... Da' lasă, că până se termină ea vara, o găsim noi și pe asta, cu picioarele de 2 kilometri, a ta..." Celestin se șterse de creasta unui val ce-l bubui peste-o ureche și tuși încurcat. Se scutură de ciorchinii de sare ai valurilor precedente. Apoi își ridică capul aproape mirat: - Auzi, tu, fată, ce-ți spun eu aicea? Fată dragă, tu mă auzi? 146 DANIEL BĂNULESCU Și rămaseră suspendați chiar deasupra măduvei spinării aparținând unui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plină de inele. — Te rog, dragule! Doar ți-am zis. Spune-mi totuși Lokki. Oamenii te-ar putea auzi. — Lokki. Dacă încă mai ești aici după tot acest timp, trebuie să știi ceva despre Sispy. Deggle a ridicat capul. Părea încurcat. — Sispy, s-a gândit el, Sis-piii. Ce-i asta, bătrâne Vultur? Vreo supă? Sună al naibii de cunoscut. — Știi prea bine. Sispy. Sispy, neguțătorul ambulant. Cel cu sticlele, Lokki. Sticluța albastră. Ți-o amintești pe Livia. Vultur-în-Zbor se străduia să sune amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zise Vultur-în-Zbor, sunt de acord. î...la orice rană mi-ai provoca, spusese Virgil. - De acord, răspunsese Vultur-în-Zbor.) O’Toole se întoarse. — Hai, zise el, hai acum să încercăm din nou, da? Domeniul de interes? Fețele așteptau. Vultur-în-Zbor, amețit și încurcat, spuse, fără să știe de unde-i venise gândul: — Grimus. E Grimus. Ah! exclamă O’Toole, neștiind ce să mai zică. — Țț, țț, spuse Vânătorul. Din nefericire, ai darul de a atinge anumite puncte sensibile. Noi nu vorbim prea mult despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
adormit? Atât de mult a durat pregătirea lui? Ana o privea nedumerită observându-i lacrimile curgându-i pe obraji. - Am adormit? - Se pare că da. Nici măcar nu ai făcut bagajul? o certă blând Ana. - Bagajul? Plecăm undeva? Karina era din ce în ce mai încurcată - Nu am stabilit că ai nevoie să petreci câteva zile în casa bunicilor mei, ca să ai timp să meditezi la tot ce a rămas nerezolvat și care te apasă ca o povară? Nu ai zis că ai nevoie de liniște
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Tata era Înalt și lui Îi plăcea asta, fiindcă atunci când era cu el nu-i era frică de nimic. Mamă, pot să-i trimit lu' tata un sărut zburător... așa cum m-ai Învățat tu aseară. Mama-l privi o clipă Încurcată, apoi, mângâindu-l pe căpșor, Îi spuse că poate oricând, că el este cel mai În măsură să i-l trimită și că ar fi grozav. Și, pentru a fi un sărut reușit, mama-i propuse să i-l trimită
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
atom. Vai! în van se luptă firea-mi să-nțeleagă a ta fire! Tu cuprinzi întregul spațiu cu a lui nemărginire Și icoana-ți n-o inventă omul mic și-n margini strâns. Jucăria sclipitoare de gândiri și de sentințe, Încurcatele sofisme nu explic-a ta ființă Și asupra cugetări-ți pe mulți moartea i-a surprins. Oamenii au făcut chipuri ce ziceau că-ți seamăn ție, Te-au săpat în munți de piatră, te-au sculptat într-o cutie, Ici
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de băut. În seara în care Ghazal se întoarse cu numărul socrului ei, din Tabriz, afganul stătu nemișcat ca o piatră, dar părea că pricepe ce își spuneau. Ghazal nu îi mai vorbise de mult rudei ei și era destul de încurcată. Bătrânul ervad o recunoscu și-i răspunse la telefon cu blândețe, ungându-i urechea cu politețurile taruf-ului lor de persani dintr-o stirpe veche: — Saretoun dard nakoné, zise nora. — Rouyé mahetan ra miboosim, îi răspunse. — Ekhtiar darin. — Pahtoun ra mibossam
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
odaie se răspândise mirosul aromat al tutunului. Stere nu știa cum să înceapă. I-a povestit ce-a făcut de când plecase de la el. Jupânul asculta liniștit, fumând. Când terminase, privise multă vreme în gol, fără să spună nimic. Stere tăcuse încurcat. Târziu, Pandele rostise cu lene: - După câte înțeleg eu, ți-ai făcut și casă... - Da, casă de zid, cârciumă în față, odăi de dormit, magazii, tot, o mulțime de parale m-a costat. - Așa e când faci avere... Și râse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
bec galben. Lumina de afară părea și mai ștearsă. Așteptă în câteva locuri la ușă. Funcționarii aveau fețe încordate, ochelari mari, legați cu șireturi și mânecuțe de satin lucios până la coate. Lui i se păruse că oamenii aceștia dezleagă lucruri încurcate, de nedeslușit. Tușeau scurt, se mai uitau la el, dar nu-l întrebau ce caută. Foile îngălbenite foșneau mai departe. Cârciumarul își spunea că nu se face să-i superi decât cu bani și privea mai departe, răbdător, prin ferestrele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sărit de-acu pîrleazu... Vocea i se sugrumă. 267 Studentul nu înțelegea prea bine. - Adică, ce-i asta, au sărit pîrleazu? - Avem noi, așa, o vorbă. Prea vrei să le știi pe toate... Își mușca buzele și își împletea degetele încurcată. Pe urmă mai e ceva... - Ce mai e? - Mama spunea că am început să-mi pun lămfiță-n sân... Tăcu o clipă, apoi rosti iar: Și nu e bine... - Îți pui lămîiță-n sîn? -Da. - De ce? - Să miros frumos ca dumneata... Procopie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și părul îi căzuse pe frunte, umezit. Stere s-a dat jos și-a lăsat căruțele. Le-a strigat oamenilor să-I aștepte în marginea orașului. Voica se oprise încurcată în fața cârciumarului. - E-adevărat? a întrebat-o el. Femeia privea încurcată în pământ. Avea la gât salba cumpărată de el și în urechi îi jucau cerceii de argint. - Pleci la Cepari? - Da, plec, a îngînat femeia cu sfială. - De ce nu m-ai așteptat? a mai întrebat Stere cu teamă și furie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Înalta lume bucureșteană. Luându-și-l drept ghid În anul 2000 pentru o rubrică „de moravuri bucureștene vechi” din Ziarul de duminică, Dan C. Mihăilescu Îi compune un portret strălucit: „ș...ț Personaj fabulos, dandy scandalos În toate, pederast notoriu, Încurcat uneori În fraude mondene și financiare, campion al modei și saloanelor bucureștene, Claymoor a fost Vocea Elitei românești din preajma «anilor nebuni», cronicarul monden en titre. Nu râdeți: cronicile lui «rivalizează» cu Însemnările lui Maiorescu și Momentele lui Caragiale! Pentru că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aici pentru că Violet e într-o stare jalnică și tu ești prietenă cu ea. —Dumnezeule, aproape opt? spuse Sophie îngrozită. Și mai avem atâta treabă de făcut. Adică... Se opri, rușinată. —N-am vrut să spun asta, sunt așa de încurcate lucrurile. Ce s-a întâmplat cu Violet? Violet, care se lungise pe canapeaua lui Margery, tresări ușor la auzul numelui ei. —Soph? zise ea cu voce pierdută. Tu ești? Vi! Ce s-a întâmplat? Sophie căzu în genunchi lângă Violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
doua lună a anului, trecusem pe acolo; firul de iarbă înnodat se afla la locul lui. Am agitat clopoțelul. Warda a strigat dinăuntru: — Soțul meu lipsește. Sunt singură cu fiica mea. Nu pot deschide. — Sunt eu, Hassan. Mi-a explicat încurcată că niște bărbați veniseră câteva minute mai devreme; bătuseră insistent în poartă, cerând să li se dea voie să intre. Îi era frică, la fel ca și lui Mariam, care mi s-a părut palidă și fragilă. — Ce se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
coptă, luna din an în care creșterea apelor ajunge la punctul de vârf. Am murmurat: — Egiptul are măcar calitatea de a fi musulman, dacă Nilul și ciuma urmează tot calendarul faraonilor. După modul de a-și pleca ochii, după zâmbetul încurcat, am înțeles că nu era musulman. Începu imediat să se agite: — E târziu. Cred că ar trebui să ridicăm pânzele. Adresându-se unuia dintre copiii săi, care se tot învârtea neobosit în jurul unui palmier, strigă: — Sesostris, urcă în barcă, plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Cred că ar trebui să ridicăm pânzele. Adresându-se unuia dintre copiii săi, care se tot învârtea neobosit în jurul unui palmier, strigă: — Sesostris, urcă în barcă, plecăm! Îmi strânse o ultimă oară mâna, nu fără a adăuga pe un ton încurcat: — Există în casă o cruce și o icoană. Dacă te ofensează, le poți da jos și pune în cufăr până la întoarcerea mea. I-am făgăduit că, dimpotrivă, nimic nu va fi mutat din loc și i-am mulțumit pentru extrema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
momentul stabilirii contractului, acesta băgă de seamă icoana și crucea de pe perete. Mă rugă să le dau jos. Nu pot, i-am spus. Am făgăduit proprietarului acestei locuințe să nu mă ating de ele până la întoarcerea sa. Omul legii părea încurcat, musafirii așijderea. Până ce interveni Nur: — Dacă nu pot fi scoase aceste obiecte, nimic nu interzice să le acoperim. Și, fără să aștepte vreun răspuns, apropie de perete un paravan damaschinat. Satisfăcut, notarul a purces la ceremonie. N-am rămas mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
citit niște scrisori. Nu cred că mă-nșel afirmând că papa, în ziua aceea, n-a pierdut o vorbă din conversația noastră, căci n-a întors nici măcar o singură pagină a textului pe care-l ținea în mână. Giulio părea încurcat, căutând în ochii mei un licăr de complicitate. Își drese glasul discret. — O tânără persoană a intrat de curând în serviciul meu. Virtuoasă și frumoasă. Și inteligentă, totodată. Sfântul Părinte dorește să ți-o prezint și să o iei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cufundați și unul, și altul în gânduri. Harun s-a rezemat cu spatele de un cufăr frumos lucrat și a zâmbit. — Când i-am spus regelui Francisc despre cei o sută de luptători pe care i-am adus, a părut încurcat. Am crezut o clipă că avea să refuze să-i lase să lupte alături de el, dar mi-a adresat în cele din urmă călduroase mulțumiri. Și a pus să se spună în tabără că acești călăreți sunt vasali creștini ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
GRUBI își iau fiecare câte o sticlă cu lapte și încep să bea; apoi își continuă lucrul.) MAJORDOMUL: Și eu, domnule, sunt fericit să vă știu. Iar acum, pentru exemplificare, să ne așezăm un moment pe marginea gropii. VIZITATORUL (Vădit încurcat.): Cum? Să nu... disturbăm... MAJORDOMUL: Nicidecum, domnule. Dacă nu ne așezăm pe marginea gropii n-am făcut nimic. Nu există voluptate mai mare decât să stai pe marginea gropii. Vă rog să-ncercați. Eu, când vin de la serviciu, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
va scurge de tot nu vom mai avea nevoie de nimic. MACABEUS: Și el? Lui nu-i pare rău? PARASCHIV: Îi pare rău, dar nu-i pasă... MACABEUS: Cum se poate așa ceva? PARASCHIV: Pune scara. Mă duc după apă. MACABEUS: Încurcată, foarte încurcată povestea asta... Am să mă culc. M-ai obosit foarte rău, foarte rău... Când se termină? PARASCHIV: A, se termină foarte încet... MACABEUS: Cât de încet? PARASCHIV: Dumnezeu e ca picătura din sticlă... Pare că nu mai e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]