13,143 matches
-
al unei bătălii pe viață și pe moarte dintre ceea ce simțea că trebuie să facă ea - să moară și s-o sfârșească definitv cu sursa tuturor nemulțumirilor și a chinurilor sale - și ezitarea ce glăsuiește mereu în sinucigaș și-l îndeamnă insistent să-și mai amâne un timp gestul ultim. Aceasta este frica omului în fața veșniciei și așa se manifestă ea: prin conștiință. Ah, ce lume întinsă și de nepătruns se află întrun suflet omenesc, care se chinuie! Acum, însă, iată
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
fi putut acumula tu această sumă ca datorie. Mi este scârbă doar și când mă gândesc cât de putred ai ajuns pe dinăuntru, din cauza ticăloaselor ăstora de otrăvuri! Acum, curge sânge stricat prin tine! Mărturisește-mi drept, cine te-a îndemnat să te droghezi, cine ți-a sugerat asta, cine ți-a vârât în minte toate aceste bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și să te întineze până într-atât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
toată fața, iar ochii aveau în ei niște licăriri stranii și bolnave. Șerban cunoștea foarte bine ce înseamnă toate aceste „semnale”, de foarte multe ori în trecut le mai văzuse la mama sa, dar el nu mai apucă s-o îndemne să se liniștească încă o dată, căci dânsa se porni din nou pe răcnit. Se pare că tirada lui Șerban născuse în ea o impresie mult mai negativă, decât ar fi crezut el la început, și mult prea negativă, ca să dorească
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
organismul a cedat. Începuse să se instaleze o frică Îngrozitoare. Îmi era frică de oameni, frică de moarte, frică de viață. Depresia mă pândea la fiecare colț. Simțindu-mă din ce În ce mai slăbită, un gând palid, abia reușind să prindă contur, mă Îndemna să mănânc ceva... Nu aveam mare lucru prin casă, așa că am fost nevoită să ies În oraș, și asta doar după ora 22.00, ca nu cumva să mă Întâlnesc cu vreo cunoștință. În acea perioadă se practica vânzarea non-stop
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
medic care îmi spuse vestea că eram însărcinată. Îl întrebasem dacă tratamentul pe care-l primisem putea dăuna embrionului. Medicul îmi explică lucrurile și îmi zise clar că riscam să nasc un copil bolnav. Acasă, și rudele și toți mă îndemnau să fac avort. Îmi ziceau că, dacă nu-mi pasă de mine, măcar de copil să-mi pese, că el se va chinui și va avea de suferit toată viața. Mă lua groaza când mă gândeam că mi-aș putea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
învăța pe cel mai tânăr multe despre viață, îl sfătuia așa cum își sfătuie orice părinte bun copilul său când e gata să pornească pe drumul vieții, dar avea și grijă să nu rămână paharele goale nici pentru un moment, tot îndemnându-l să mai cinstească din vinul său cel bun. Moș Ion aștepta cu nerăbdare momentul în care i se va spune care era zestrea fetei, după ce urma să se mărite. Pentru el era foarte important acest lucru. Tatăl fetei nu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
în chilie și ieșea de la el înainte de zori. Zvonul ajunsese și la starețul mănăstirii, care era un om înduhovnicit. Odată, doi frați văzură când intrase din nou acea femeie în chilia fratelui lor și se duseră în grabă la stareț, îndemnându-l să vină cu ei în același moment, pentru a se convinge el singur și pentru a-l descoperi pe fratele păcătos. Starețul se porni cu ei împreună spre chilia celui cu pricina. Înainte de a ajunge la ușa chiliei, începu
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Starețul se porni cu ei împreună spre chilia celui cu pricina. Înainte de a ajunge la ușa chiliei, începu să vorbească mai tare, în așa fel ca să fie auzit de cei dinăuntru. Auzind vorba starețului, fratele se sperie și repede o îndemnă pe femeie să se ascundă într-un butoiaș, pe care reușise să-l acopere cu o bucată de lemn și să arunce o haină peste ea. Cum intrară, starețul se așeză pe lemnul de pe butoiaș și îi îndemnă pe cei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
repede o îndemnă pe femeie să se ascundă într-un butoiaș, pe care reușise să-l acopere cu o bucată de lemn și să arunce o haină peste ea. Cum intrară, starețul se așeză pe lemnul de pe butoiaș și îi îndemnă pe cei doi frați să caute prin chilie femeia pe care au văzut-o intrând. Ei au căutat-o, dar n-au găsit-o. - Părinte, am văzut-o cu ochii noștri când a intrat, se îndreptățeau ei. - Și unde e
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
făceam înconjorul hotarelor satului rugându-ne. Bărbații purtau atributele necesare din biserică: crucile, steagurile, icoane. Mamele își duceau copiii mici în brațe. Când ne opream pentru citirea rugăciunii și ne așezam în genunchi, nu puteam suporta fierbințeala pământului. Părintele ne îndemna să răbdăm, că zicea el, pentru răbdare se primește răsplată. Și răbdam. Ne întorceam acasă obosiți, dar plini de speranță. Și Dumnezeu nu ne lăsa. Oamenii așteptau un tunet și el se făcea auzit. Și cu el venea ploaia cea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
fost vreo persoană care să nu fi gustat măcar o singură dată fructe din acei pomi. Eu treceam pe lângă ei de câte ori mă trimetea mama la bunica. Crengile încărcate cu fructe gustoase și sănătoase se aplecau înaintea fiecărui trecător și-l îndemnau să ia din ele. Mie îmi plăcea mult un sort de prune pe care le numeam „bărdace”. Stăteau ca picăturile de ploaie una lângă alta. Culegeam câteva pentru mine și câteva pentru bunei, doar că, până la urmă, tot eu le
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
îngăduită dragostea în afara căsătoriei. Ei, domnule avocat, de acum trebuie să fiți tare, începe marea noastră petrecere. De bulibașă și avocat se apropie o pirandă cu o farfurie, pe care se aflau două pahare mari cu rachiu roșu. Starostele îl îndemnă pe oaspete să guste din licoarea unei cupe, pe marginea căreia jocul îndrăcit al unor mărgele, cât bobul de mei, nu mai conteneau dansul lor nebunesc. Numai ce atinse buza paharului, sorbind o singură înghițitură, își dădu seama că rachiul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
câteva oale, se așezară direct pe pământ, turnară apă în vasele deja pregătite, ca mai apoi să întețească focul. În apa care începuse a sfârâi veselă, turnară mai mulți pumni de fasole, puțină sare, câteva drame de untdelemn și le îndemnară pe fete să întrețină focul, dacă sunt zorite din vreo pricină. Foamea scurma cu strășnicie în stomacurile calangiilor, asemenea unor carii nesătui, care rod neostoit până și în lemnul tare de stejar. Bărbații în putere și flăcăii se străduiau să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
astăzi. Alex luă de pe masă ceva în fugă, grăbindu-se să plece la serviciu, iar Ina rămase cu aceeași bucată de pâine în mână, neîncepută. Singurul care mâncă fu Mihăiță. Ina, venind lângă băiat, îl alintă, dar privind ceasul îl îndemnă mai mult din priviri decât cu vorbe că e timpul să plece la școală. Mihăiță își luă geanta, o sărută pe obraz, cum făcea în fiecare dimineață, spuse un sărut-mâna grăbit și ieși în stradă urmându-și drumul știut. Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
apară la bară doamna asistentă Clara Dobrescu de la spitalul orășenesc. - Se admite, spuse judecătorul. Să fie introdusă în sală martora! Aprodul făcu strigarea și în sală intră asistenta Clara Dobrescu. Fu condusă la pupitru, unde depuse jurământul, apoi avocatul o îndemnă să povestească pe scurt ceea ce știa în legătură cu obiectul procesului. Aceasta era vădit emoționată, dar cu o voce tremurândă, încurajată de avocatul Jan Mocanu, începu: - Eram prietenă bună cu Olga Stamate, pe atunci Dragomir. Lucraserăm amândouă timp de câteva luni în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Uite, simt în aceste clipe cum îmi sângerează inima. Mai bine îmi pun capăt zilelor, decât să mi-l înstrăinez, spuse ea. - Te sfătuiesc să-ți aduni mințile acasă... Te înțeleg! Tu crezi că mie îmi vine ușor să vă îndemn la un asemenea pas!? Dar e singurul drum bun din cele mai rele, așa să știți voi, Lisandre, și tu Rafiro! Să trăiți cu gândul că e spre folosul lui. Dacă murea atunci când era bolnav și l-am botezat a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
deodată, zări mai multe căruțe cu țigani venind în goana mare, una dintre acestea oprind în fața casei lui. Din ea, coborî pe rând, mai întâi Vișinel, apoi Rafira care îl înlănțui pe băiat cu ambele brațe și, slobozindu-l, îl îndemnă cu gesturi ce nu izvorau din inima ei să intre pe poartă, în curtea familiei Georgescu. Nu oprise bine Lisandru caii că Mihăiță o zbughi în casă și nu se opri decât în camera lui, obsedat de teama care nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
având rolul lor, erau toate șansele ca petrecerea să se desfășoare de-a lungul săptămânii ce începea. Nuntașii petreceau, se veseleau, îmbrăcându-i pe protagoniști în hainele fericirii începutului de viață nouă. Deodată, Vișinel se ridică de la masă și o îndemnă și pe Voica să-l urmeze. Ina reuși să-l rețină câteva clipe și să-l întrebe: - Ești fericit, Vișinel!? În ochii ei se deslușeau câteva lacrimi gata-gata de a-i deconspira emoția de care era cuprinsă. - Sunt, mamă, sunt
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ar părea, lista este o mărturie a rezistenței generației noastre la diabolica îndoctrinare comunistă. Ea arată că noi, cei născuți în jurul anului 1950, reușiserăm să ne îndreptăm atenția și spre Occident, nu doar să „privim mereu spre Răsărit”, așa cum ne îndemna partidul unic. În plus, este premonitorie pentru schimbările ce aveau să survină în viața unei generații care, decenii la rînd, a visat la libertate. Respectiva listă subliniază aplecarea autorului spre cercetările istorice înu doar spre cele de istorie a muzicii
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
reînvie vremuri, nume și întîmplări pe care altfel le-ar fi 8 acoperit de mult colbul uitării. Are vocația acestui fel de cercetări pe drumul cărora a fost încurajat să pășească de istoricul și scriitorul Vasile Diacon, care l-a îndemnat și îndrumat să și facă arborele genealogic și să reconstituie „povestea” familiei, așa cum eu, rătăcind își la propriu) cu el prin nepătrunsele păduri ale Bucovinei și fermecat de frumusețea istoriilor și istorisirilor sale, l-am îndemnat să pornească pe înspinatul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Diacon, care l-a îndemnat și îndrumat să și facă arborele genealogic și să reconstituie „povestea” familiei, așa cum eu, rătăcind își la propriu) cu el prin nepătrunsele păduri ale Bucovinei și fermecat de frumusețea istoriilor și istorisirilor sale, l-am îndemnat să pornească pe înspinatul drum al prozei. Fiecare personaj al acestui volum îtrebuie spus, cele mai multe dintre personaje sunt membri ai propriei familii, dar acest fapt sporește autenticitatea și farmecul notațiilor) are o istorie a sa își ce altceva este proza
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
compozit al acestei lucrări, m-am întrebat : „în fond, ce le oferă Sorin Cotlarciuc cititorilor săi?”. Ei bine, Meandrele destinului este o scriere tulburătoare, bine articulată, care uneori încîntă, alteori contrariază, dar nu-și lasă cititorul indiferent, ci, dimpotrivă, îl îndeamnă la reflecție, o scriere în cuprinsul căreia se regăsesc un om, o familie, o generație, o epocă, o țară care și astăzi, urmînd meandrele unui destin zbuciumat, își caută o matcă de normalitate, dar o scriere adevărată, izvorîtă din suflet
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
descendenți din familii moldovenești de viță nobilă, din păcate fii de persecutați sau arestați politic, trăind o copilărie nefericită, „fără copilărie”, dar mari iubitori de cărți, filme, sport sau muzică rock la postul de radio subversiv „Europa Liberă”. Am fost îndemnați de cei din familie spre o carieră preoțească, neîmbrățișată, neam cumpărat televizor în același an 1967. Profesorul de franceză Valeriu Stancu își încheia naveta la Pașcani în 1983, iar eu, dentistul, o începeam în 1982 la Spitalul Pașcani, via Mircești
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Dar te-am tratat cu multă nepăsare. E soarta omului când dă de bine Și se complace într-o delăsare, Cu greu avântul firav mai răsare De n-ai acea încredere de sine. În starea asta cam nedefinită Mă mai îndeamnă câte o dorință Să vindec rana-adâncă, nedorită. Că-n mine este totul cu putință Și fără de suspine ori regrete Voi sparge-al scepticismului perete! Ca bun român bucovinean, port cu mândrie în inimă, înainte de toate, înălțătoarele crezuri: cultivarea limbii neamului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
sticloanțe de coniac Napoleon. După al doilea pahar, miamintesc faptul că biblioteca Începuse să se miște. Și covorul de sub picioare era acum unul zburător. Îmi ardeau obrajii și vedeam cum totul se dedublează În jurul meu. Băieții aplaudau și cântau tâmpenii, Îndemnându-se reciproc cu sticla și Împingându-se cu râsete. Nu pot uita gurile lor deschise larg, În care se surpa tot aerul din cameră și ochii micșorați de plăcerea În derulare. Și capetele Înaintate, bălăngănite În ritmul lălăielii. Asta Însemna
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]