2,093 matches
-
relevant și interesant de constatat faptul că în curentul literar romantic se promovează o literatură narativă care acutizează opoziția angelic-demonic, cultivând obstinat idealul feminin angelic (și Eminescu este un exemplu), spre deosebire de protofeminiștii Prerenașterii (judecați în teza de față, ca și îndeobște, prin prisma de validare a naratologiei unui viitor realism, inclusiv a prefigurării adoptării de către scriitori a unei optici „poietice”). Din perspectiva mutațiilor și inovațiilor pe care Giovanni Boccaccio și Geoffrey Chaucer le aduc în ceea ce privește valorificarea și impunerea în prim-plan
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
vol. II, nr. 8, June, 1920, p. 189. (trad. n.) 983 Ibidem. 264 Că-n ochii-i limpezi raiul s-a-ntrupat.../ și frumusețea-i fără-asemuire/ Se întrecea cu dulcea ei simțire.// Cinstită, cumpătată și cuminte,/ și dăscălită-n orișice privință,/ Plăcută îndeobște la cuvinte,/ Miloasă, mândră, dornică ființă,/ și-n toate dovedind îngăduință,/ Cu suflet galeș, lunecos din fire [subl. n.]” 984 . Caută mereu să fie protejată, să găsească la cei din jur siguranța de care avea nevoie. O întâlnim în această
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
armoniei prestabilite” între substanțe, conform căruia orice schimbare într-o substanță necesită să fie corelată cu o schimbare în alte substanțe. Până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, noțiunea filozofică de sistem era deja bine înrădăcinată în concepția filozofică, fiind înțeleasă îndeobște ca o mulțime de principii, practici și metode utilizabilă pentru studiul obiectelor și fenomenelor din lumea reală. Capitolul 1. Apariția și dezvoltarea ciberneticii Într-un articol scris in 1834, un alt mare savant francez, fizicianul și matematicianul Andre Marie Ampère
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
în public; au existat mereu gălăgioși cu puterea cuvântului în văzul lumii, dacă nu chiar politicieni; dar tot așa, au existat îndrăzneți care-au bulversat contemporanii. Care, și în ce măsură, și când sunt din GENERAȚIA ACTIV| ? Totul se leagă de ... modele ! îndeobște acceptat o generație ar fi circa 30 de ani din viața unei comunități. GENERAȚIA ACTIV| din cadrul acestui Curent cuprinde, de fapt două categorii de autori și jurnaliști: a) cei născuți în timpul și după al 2-lea Război Mondial (1940 - 1968
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
să ne apere. De aceea, este indicat să eliberam emoțiile negative, să ne păstrăm calmul și ne vom menține aura intactă, ferind-o de fisuri, ceea ce ne va face intangibili la atacurile din afară. Vampirismul energetic. „Prin vampirism se Înțelege Îndeobște orice formă de preluare a energiei sau a forțelor vitale de la ceilalți, și În aceeași măsură intensificare forțelor proprii pe seama altora, obiceiul de a trăi pe seama altora” . Vampirismul este un fenomen legat de schimbul energetic (În principiu Între oameni) ce
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
la un capăt (nu există jurnale care să acopere viața scriitorului din prima clipă a nașterii sale), el e predeterminat la celălalt: de faptul brut al morții. În același timp, ar fi o exagerare să vedem lucrurile așa cum le văd Îndeobște fanaticii teoreticieni ai câte unei idei: adică, pretinzând că descoperim pretutindeni corelații și determinări precise. Viața e mult mai complexă - și ea nu poate fi redusă la forma restrictivă a biografiei sau autobiografiei. Viața e și chimie - pe când autobiografia pretinde
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
care, În fapt, n-a avut loc: excluderea definitivă a celui de-al treilea personaj, care poate fi sau nu un martor exterior. Sinuciderea e piatra unghiulară a mai tuturor dezbaterilor religioase creștine - și mai ales a dogmei catolice. Refutat, Îndeobște, ca un păcat capital, actul sinuciderii nu s-a bucurat de o dezbatere pe măsura violenței cu care dizlocă părți din realitate. Și totuși, În ciuda interdicțiilor, În ciuda blestemului bisericii, extrem de mulți scriitori se sinucid. Ce forță mai puternică decât educația
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
actului suicidar („Se numește sinucidere orice caz de moarte care rezultă direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ, săvârșit de victima Însăși și despre care se știe ce rezultat va produce”l8), În practica obișnuită aceste aspecte sunt Îndeobște trecute sub tăcere sau, cel mai adesea, minimalizate. Spectaculozitatea elementului emoțional surclasează interesul, fatalmente restrâns, al unui act pe care definițiile tehniciste Îl circumscriu cu atâta precizie. În cazul scriitorului, motivația virează inevitabil spre domeniul psihologicului. Artistul este, el Însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
autodescrierii mecanice și al ilustrativismului psihologizant. Conturarea autoportretului se produce prin dezvoltarea unei complicate strategii al cărei scop esențial este depășirea fazei de simplu portret. Într-un anumit sens, În jurnalul intim diferența dintre portret și autoportret e diferența care, Îndeobște, poartă un nume inefabil: saltul calitativ. Pe când portretul rămâne În limitele unei presupuse obiectivități și răceli, autoportretul este Întotdeauna „fierbinte”: el adaugă liniilor și contururilor, luminilor și umbrelor un excedent de tensiune psihică. Insert involuntar și, adeseori, insesizabil, autoportretul creează
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Ea mai poate fi percepută și ca un set de convenții, un depozit inform, necuantificabil de repere identitare aflate, deopotrivă, la dispoziția indivizilor și a instituțiilor. Există mai multe posibile memorii, de obicei aflate în competiție. Iar ceea ce noi numim îndeobște istorie ar fi doar opțiunea mnemonică a grupului în care ne regăsim 20. Invocarea memoriei servește astăzi la "atât de diferite interese intelectuale și se aplică la atât de multe fenomene, încât o istorie completă a originilor sale s-ar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
acei ani erau marcate de starea de asediu și, în general, de suspiciunea autorităților față de orice inițiativă politică. În aceste condiții, doar manifestările atent organizate puteau ajunge în stradă, dar nici ele nu aveau întotdeauna o desfășurare întru totul previzibilă. Îndeobște, ceremonialul "sărbătorilor naționale"163 din acea epocă era centrat în jurul unor momente-cheie, precum slujba religioasă și discursurile autorităților, însoțite, după caz, de o defilare a trupelor și o procesiune a instituțiilor și a corporațiilor pe un traseu prescris. Eventualele conferințe
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Cei doi termeni (structuralism și semiotică n.a.) se intersectează dat fiind că structuralismul studiază obiecte care nu sînt în mod normal considerate sisteme de semne, chiar dacă în realitate sînt -relațiile de rudenie în societățile tribale de pildă-, iar semiotica utilizează îndeobște metode structurale" (T. Eagleton, 1994: 100). Pentru domeniul culturii clasice semiotica este de fapt "teoria literară transfigurată de lingvistica structurală, transformată într-un demers mai disciplinat și mai puțin impresionist" (T. Eagleton, 1994: 103), demers ce a permis revoluționarea modului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și rezultatul a umplut-o de dezgust și oroare). În schimb și-a expus în amănunt o teorie despre poeta greacă Sappho: în corepondența ei, în poemele de Sappho pe care le-a tradus și într-un mai mult decât îndeobște candid capitol despre homosexualitatea feminină în cartea de interviuri intitulată Cu ochii deschiși 100. Acesta era punctul de vedere potrivit căruia lesbienele din trecut, în special Sappho, nu-și interpretaseră gesturile. De aceea era dificil, dacă nu complet imposibil, să
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
a unui teritoriu exact, ceea ce-l apropie, conceptual, de modelul mimetic al Antichității. "O parodie sau un travesti pot să se servească de discrepanțele dintre "superior" și "inferior", atât pe plan formal, cât și conținutistic, pentru a-și submina obiectul îndeobște un text de autoritate (s.n.) prin imitație implicit critică, sau pentru a-l supralicita prin "imitația ridicată la rang artistic superior de versiune proprie". Ea poate viza astfel norma individuală a unui autor 63, cea a autorității unui model clasic
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în limba greacă și apoi a intrat în limba latină. În mod cu totul restrictiv, se insistă pe ideea că parodia ar fi terenul predilect de desfășurare a satirei/ burlescului/ comicului: "P. desemnează o imitație satirică a unei opere serioase, îndeobște cunoscută publicului, ale cărei subiect și procedee de expresie sunt transpuse la modul burlesc. Ea nu este o simplă pastișă, mai mult sau mai puțin involuntară, ci o mimare a originalului, cu intenția expresă de a-i sublinia comic trăsăturile
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
franceze. Totuși, departe de a încerca să găsim cu orice preț oricărei mari scrieri a Antichității latine un model grec capcană în care au căzut mulți cercetători și asupra căreia am fost, desigur, preveniți 139 -, trebuie să menționăm că numele îndeobște recunoscut drept creatorul satirei menippee latine, Marcus Terentius Varro (sec. I î.e.n.), "dialoga" la modul parodic în principal cu modelul consacrat al satirei romane, "gen care promova compoziția liberă, eterogenă, fundată pe amalgamarea unor elemente diverse, mai ales dramatice"140
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
noului împărat, Nero, e salutată cu surle și trâmbițe de toți zeii, al căror statut comportă, de astă dată, o dublă interpretare: fie ridiculizează, întrucâtva, modul lingușitor de comportament al cetății romane față de cezarul ei (transformându-se în ceea ce teoreticienii îndeobște numesc parodie neliterară, vizând moravurile și mentalitățile societale), fie reprezintă tocmai o asemenea dovadă de plecăciune 147 din partea autorului operei Apokolokyntosis. Seneca pune însuși soarele să pregătească intrarea în scenă a cezarului Nero, a cărui histrionică autoadmirație era recunoscută ("Febus
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care s-au păstrat și după diferența enormă a subiectelor de la un episod la altul al relatării, putem susține că, inițial, romanul a fost mult mai întins, unii cercetători avansând ideea divizării sale pe 141 de capitole. Datarea se face, îndeobște, între anii 61 și 63 e.n., iar în privința titlului, elementele de concordanță cu satira menippee sunt vizibile: în unele manuscrise apare forma Satirarum libri (Cărți de satire), în altele cea păstrată și de traducătorii români. Satyricon "ar reprezenta un genitiv
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de epicureicul îndemn carpe diem: "Vai, amărâții de noi, nu înseamnă nimic omulețul!/ Fi-vom cu toții întocmai când Orcus va sta să ne fure/ Hai, să trăim, așadar, cât ne simțim în puteri!". Ospățul lui Trimalchio (capitolele XXVI LXXVIII) este îndeobște considerat cel mai important episod din Satyricon și grație construcției îndatoritoare modelului, adică dialogului socratic, dincolo de materialul bogat pe care această scriere îl oferă celor interesați de realitatea epocii. Să nu uităm nici a doua mare parte a poveștii, net
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
eposul eroi-comic pe teren italian ori francez. Cititorul avizat, dispus să-și "ancoreze" speculațiile interpretative exact în litera textelor aduse de noi în discuție, le va înțelege poate deplin intenționalitatea dacă le va raporta la romanele în care titlul, alcătuit, îndeobște, prin joncțiunea numelor celor doi protagoniști, unul de sex feminin și unul de sex masculin, trimite la povestea de dragoste a acestora. Căci tot o histoire d'amour este și povestea infidelității lui Stamate cu o bizară, dar îndeajuns de
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu mai prezintă dificultăți majore, ci este o provocare erudită. O dată ce au depășit nivelul prim al imitației stilistice, parodiștii "atacă" anumite opere fie pentru că le consideră demne de polemică, fie pentru că acestea din urmă au, pur și simplu, o valoare îndeobște și unanim acceptată. Ceea ce, să recunoaștem, poate la fel de bine să mascheze o strategie de impunere, pe o piață editorială concurențială, prin efectul imediat asupra conștiinței receptorului. Totuși, pe termen lung, nu rezistă decât acele opere în care din adaptarea și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
lui Clitofon de Achilleus Tatios, Chaireas și Kallirhoe de Chariotn, Ephesiaka lui Xenofon din Efes, Dafnis și Cloe de Longos. 171 Cizek, E., "Prefață", în op. cit., p. XIX. 172 Ibidem. 173 În Probleme de literatură și estetică, pp. 298-299. 174 "Îndeobște se consideră că ar fi aici o parodiere a elegiei dedicate de Ovidiu unei tinere fete care chelise (Amores, 1, 14". Cf. Cizek, E., note la Petronius, Satyricon, ed. cit., p. 213. 175 Bahtin, M., "Eposul și romanul", în op. cit
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
grup, viață ce își are regulile și legile ei. Nu vom analiza problema integrării copilului în grup, dar o vom menționa ca un element de care învățătorul va trebui să țină seama, deoarece tocmai aceasta duce la ceea ce se numește îndeobște criză de adaptare a copilului școlar, integrarea în grup configurându se ca un proces ce trece măcar prin viața afectivă a acestuia. PREGĂTIREA COPILULUI PENTRU ȘCOALĂ De modul în care școala va colabora cu familia pe coordonatele pregătirii pentru școală
Importanţa colaborării şcoală - familie by Maria Covăsneanu () [Corola-publishinghouse/Science/1215_a_2208]
-
alții: Apollo la Milet și Glykon la Abunoteichos în nordul Asiei Mici, care distribuiau anual vreo 60.000 de răspunsuri, sau oracolul Fortunei din Praeneste, în câmpia romană, spre care se îndreptau romanii în pelerinaj. În sărbătorile populare se regăseau îndeobște și ghicitorii care stăteau cu oglinzile și cocoșii lor sacri la dispoziția mulțimii de orice categorie socială, care ar fi vrut să-i consulte. O formă mult mai rafinată de profeție asupra naturii oracolului era oferită de sentințele Cărților Sibiline
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
strategiile identitare de la o generație la alta, iar a studia chestiunea în această perspectivă implică un tip special de abordare și, neîndoilenic, o nouă metodologie. Evaluarea teoriilor despre identitate readuce în prim plan chestiunea clasificării teoriilor. Horațiu Rusu părăsește clasificarea îndeobște utilizată, care împarte teoriile în invenționiste și primordialiste, după accentul pus pe istoricismul comunităților omenești sau pe stratul de perenitate. Autorul optează pentru o diviziune care pornește de la strategiile cunoașterii, convins fiind că nucleul oricărei atitudini este dat de experierea
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]