1,549 matches
-
permiți să riști. Dacă dintr-un motiv sau altul afacerea nu merge, n-aș mai putea să-ți plătesc Împrumutul și n-aș putea să trăiesc cu un asemenea gând. Mătușa Sylvia luă Încă un pumn de umplutură și-l Îndesă În fundul curcanului. Există și varianta Nigel, spuse ea. El e destul de bogat. —Nigel? Nu prea cred că m-aș simți bine să-i cer bani cu Împrumut fostului tău prieten. —Fost? Da’ cine ți-a zis că ne-am despărțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
gunoi. Erau numai un tub de pastă de dinți gol, o pereche de șosete rupte, câteva ambalaje de la gumă de mestecat și un ziar vechi. Nimic important. A Început să pună toate lucrurile Înapoi. Apoi, exact când era pe cale să Îndese ziarul Înapoi În coș, observă o reclamă foarte mare. O companie aeriană avea o ofertă pentru zboruri după Revelion către New York. Sam o Încercuise. Lângă reclamă scrisese data din ziua respectivă. Ruby Își scoase mobilul din geantă și formă numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
în mașina cu scaune adânci, impecabilă ca și șoferul ei. Tapițeria și bordul din rădăcină de nuc, de culoare închisă, emanau un miros de santal. Am călătorit pe străzi vechi, peticite în mai multe locuri, traversând rariști în care se îndesau pâlcuri joase de pruni sălbatici, măslini cu trunchiuri strâmbe și câțiva palmieri care spărgeau pe neașteptate asfaltul. O vegetație care nu se supunea nici unui criteriu, răsărea sporadic și confuz ca și construcțiile pe care le întâlneam. Orice lucru care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a mea. Ar lua-o de-a lungul malurilor tihnite ale umilului râu Nivelle, printre domoale pășuni de smarald, pe lângă Ascain, și la poalele muntelui Larrún - alt derivat de la larra, pășune -, ar peria cu privirea verdele odihnitor al câmpiei natale îndesate de o tăcută tradiție milenară și care aduce uitarea istoriei amăgitoare; ar trece pe lângă acele vechi cătune ce se privesc în undele unui râu liniștit; ar auzi liniștea abisurilor omenești. L-aș face să ajungă până la San Juan Pie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și am tras cu ochiul când s-a deschis. Vederea fiicei mele m-a redus la tăcere atunci și ceva mi-a furat vocea acum. Nimeni nu poate determina adevărata cauză. Am fost la o groază de doctori. Mi-au îndesat tuburi pe gât și mi-au radiografiat laringele, au împins și controlat și au pus nesfârșite întrebări. A trebuit să scriu răspunsurile pe o bucată de hârtie. Ce mănânci? De toate. Cât de mult bei? Nu foarte mult. Fumezi? Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
civili, în afară de unul, care are uniformă. Ne întreabă unde ținem lucrurile valoroase. Pumnul lui apucă un teanc de bancnote. Zărește bijuteriile, dar nu poate să le apuce fără să scape banii. Se uită în jur după ceva în care să îndese prada; ia servieta cu o mână și o desface. Caietele Annei se rostogolesc pe podea. Paginile zboară din ele. Se răsucesc, se leagănă și plutesc într-o rază de lumină gălbuie care pătrunde printr-una dintre ferestre. Nici unul dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mine nu ar trebui să ne petrecem serile împreună, pe întuneric, și Otto, care încă mai crede în decența de altădată - am fost ofițer în armata germană în timpul primului război, îi va spune el bărbatului de la Grune Polizei, în timp ce bruta îndeasă lucrurile noastre de valoare în servietă -, mă ia deoparte și îmi vorbește despre calea plăcerilor și, din vorbă în vorbă, că trebuie să ne păstrăm pentru viitor sau cel puțin Anne. Care viitor? vreau eu să îl întreb, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
lățite și turtite de sticla distorsionată a vizorului, se uita la mine. Nu am putut să descifrez insigna de pe chipiu. Nu conta. Ultima dată veniseră în haine de civili, cu excepția celui care a smuls jurnalul Annei din servietă și a îndesat bani și bijuterii în ea. El fusese singurul în uniformă. Materialul verde și aspru era soios. Chiar și Poliția Verde ducea lipsă de săpun pe atunci. Am continuat să mă uit pe vizor. Această uniformă era albastră. Trucuri vechi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ia Înapoi. Sau poate că Îl lăsase la librăria lui Steimatsky? În cele din urmă, când nu mai știa ce să facă, descoperi În buzunarul din spate al pantalonilor o bancnotă mototolită de cincizeci de șekeli, pe care probabil o Îndesase acolo tatăl său acum câteva săptămâni. În cursul căutărilor, găsi Într-un alt buzunar o fisă de telefon și descoperind un telefon public În piața Sion, la intrarea În blocul Sansur, Îi telefonă Ninei Gefen; Își amintea vag că Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
batistă pătată. Când scoase batista, din buzunar căzu o bancnotă de douăzeci de șekeli, probabil restul pe care Îl primise la restaurantul de lângă piața Sion sau o altă donație a tatălui său. Ted ridică bancnota și i-o Întinse. Apoi Îndesă Încă puțin tutun În pipă, o aprinse din nou și scoase un nor de fum delicat, de care Fima voia să fie scârbit, dar care Îi făcea plăcere, Împotriva voinței sale. Deci, spuse Ted, vorbeam despre situația din Teritorii. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
maselor largi că se identifica Într-un fel cu dușmanul. Se Înfurie din nou pe el Însuși pentru folosirea expresiei „mase largi“. Continuând să peroreze, observă că Ted trăgea cu ochiul la diagramele Împrăștiate pe covor, În timp ce degetele sale păroase Îndesau tutun În pipă. Verigheta Îi strălucea pe deget. Fima Încercă În van să-și alunge din minte imaginea aceluiași deget Împungând cu exact aceeași mișcare labiile Yaelei. Imediat căzu pradă bănuielii că era mințit și Înșelat, că Yael se ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
transparentă. Când le rearanjă, se Întrebă ce Însemna acea transparență totală care domnea acolo, ca Într-un acvariu? La urmă Fima se Îndreptă spre camera de serviciu, un fel de nișă deschisă, formată dintr-o terasă acoperită cu sticlă mată. Îndesă În mașina de spălat rufe, un teanc de prosoape, băgă și cârpa pe care o avea În mână, citi de două ori instrucțiunile de folosire și, spre marea lui surpriză, reuși să o pună În funcțiune. În stânga mașinii de spălat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
bătrân limbut, un dandy pisălog, un fustangiu, care pe lângă altele suferă de o orbire politică de dreapta cu totul enervantă, plină de autosuficiență. Și cu toate astea, În felul lui gălăgios, e un om generos și plin de bunătate. Îți Îndeasă bancnote prin buzunare În timp ce-și bagă nasul În iubirile tale și Încearcă să-ți organizeze viața. Dar unde ai fi acum fără el? Taxiul opri la stop la intersecția Muntele Herzl. Șoferul spuse: —Ce ger. Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Lisa vânase și îndepărtase orice piesă care semăna cu garderoba mea actuală: fără blugi, tricouri, nimic din bumbac sau lycra lălâu. Dar, precum Samson, îmi pierdusem toată puterea când mă tunseseră și am fost incapabilă să protestez când m-au îndesat în fuste și rochii și pantaloni din materiale complet nefamiliare. Decizia finală a fost a stiliștilor, care au ales o rochie mov de mătase croită pe bie, care-mi flutura exact deasupra genunchilor și un pulover de cașmir alb, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
trebui să aduci totul încoace, chiar nu mă pot mișca. Am rupt o bucată de pâine, am întins cu ea în unt și apoi am rupt un colț de brânză. După ce le-am turtit la un loc, mi le-am îndesat în gură fără mari fasoane. Mi-a luat ceva timp să mestec și să înghit, dar de la prima îmbucătură am simțit cum îmi dă putere și mă pune pe picioare. Nu mi-am dat seama că stăteam cu ochii închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
care s-a servit cu o zi înainte cadavrul de azi, când cugeți că omul de ieri nu va mai întinde mâna după ele, niciodată. O singură dată i-am primit sărutul rece la poarta casei părintești, când, cu coburii îndesați cu rufărie de harnicele mâni ale mamei m-am despărțit de el, ca să intru în vâltoarea războiului De ce oare nu ne-am aruncat atunci unul în brațele celuilalt, să ni se fi prelins pe obraji sarea și dulceața lacrimilor noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a scris de la Liliencron încoace, a trăit la Berlin, regele boemilor, neastâmpărata „fantomă-haimana”, năluca Peter Hille. Purta un jachet măsliniu și un fel de manșetă în locul gulerului, fără cravată, acoperită de o barbă neagră, uriașă. Dacă i s-ar fi îndesat până peste urechi o pălărie turtită, Peter Hille ar deveni cea mai autentică sperietoare de ciori. El trăia mult în fundul pădurilor, nedespărțit de o raniță de pânză îndesată cu gazete. Treceau trei sau patru săptămâni până la reapariția lui, cu barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cravată, acoperită de o barbă neagră, uriașă. Dacă i s-ar fi îndesat până peste urechi o pălărie turtită, Peter Hille ar deveni cea mai autentică sperietoare de ciori. El trăia mult în fundul pădurilor, nedespărțit de o raniță de pânză îndesată cu gazete. Treceau trei sau patru săptămâni până la reapariția lui, cu barba crescută și mai sălbatic, cu pantalonii sfâșiați, prin care se întrevedeau, până spre genunchi, picioarele-i păroase, slăbănoage, fără ciorapi, vârâte în niște ghete întoarse, diforme și scâlciate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ei râde, încerc în van să mișc o mână de plumb, ca să mă acopăr. Mi-e rușine. - E scurt coșciugul, spune altul, după ce cioclii se străduiesc să mă întindă în ladă, în timp ce intendentul mă ține suspendat de șale. Cioclii mă îndeasă, împingându-mă de tălpi,dar țeasta mea, proptită de capul raclei, face opintirea lor zadarnică. - Se desprinde cleiul de la căpătâi, își dă avizul unul dintre ei și acum toți trei, dezorientați o clipă, mă privesc cu ură și necaz. Intendentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
putea fi decât rusul, care nu făcea economie de lumină și care, fără să stea pe gânduri... „E Ivan!“ am strigat eu spre grupa aflată pe marginea drumului, dar nu mi-am lăsat timp să-i recunosc pe trăgătorii stând îndesați în vehicolul inamic unul într-altul și astfel să mă întâlnesc pentru prima oară față în față cu un soldat sovietic viu. Mai mult, înainte să se audă vreo împușcătură, am făcut un salt spre dreapta, am plonjat în spatele adăpostului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
iubita lui de departe. A doua zi mi-am găsit, pe Schlüterstraße, pentru douăzeci de mărci pe lună, o cameră de subînchiriat la o văduvă cu părul alb și ondulat. „Bineînțeles că fără vizite feminine“, a spus ea. În camera îndesată cu mobile inutile, chiriașul avea la dispoziție un pat de pe vremea bunicilor. Ceasul cu pendul nu mergea și trebuia să garanteze că timpul stă în loc. Mie mi s-a spus: „Numai soțul meu avea voie să-l întoarcă, nimeni altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sature de acum înainte. Abia sosit, am început, pe lângă nudul în picioare după model, ca lucrare liberă, să meșteresc o găină în formă compactă, din lut de olărit roșu ca focul, în forma de ghips care mai târziu a fost îndesată cu pereți subțiri în care a fost arsă prima mea terracotta. Desenele de găini din timpul călătoriei în Franța de anul trecut își vădeau efectele; așa cum, mult timp de acum înainte, până la poezia Avantajele găinilor-giruetă, găinile și cocoșii aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
porcin În fașă dân sud-vestu la provincea Buenos Aires, a tret să-mi iau adio dă la Chandleru, când ieram pă la jumatea colectării În Leubuco, și, perdut În noru dă energumeni năimiți pă parolă, ca să mă ghiftuiesc cu vârf și-ndesat cu uruială dă tapioc, m-am putut lipi la o gașcă veterinară ș-așa am ajuns Întreg și teafăr În pelimetru Puán. Că io mereu am zis că peisaju unde omu la curent i-un luptător dăștept de dă porcinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vanilie versus un bol dă apă la moară, și abea s-a lăsat convins că prima, care ginitoru a luat-o p-a lui și i-a servit o milenară Sifonazo. PÎn iarna aia, Sampaio, c-o Împletită dă paie Îndesată pă mansardă pân la ceafă și-o hăiniță bearcă, Își tăiase drum bănos, că avea mâncărici literar și zgâria cu litere Înflorate pomelnice dă crescătorii, peisaje de iernut și armăsari dă porci, pentru ediția lărgită a Ghidului Lourenzo. Așa că, pă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care dă foc casei de țară, și nu va ști dacă a făcut-o Înadins sau din pură Întâmplare. Așa se sfârșește povestirea lui Huergo, care În vremea lui era ciudată, dar pe care astăzi o depășesc cu vârf și Îndesat rachetele și astronauții oamenilor de știință. O dată compus așa, din vârful peniței, dezinteresatul compendiu al fanteziei unui mort, de la care de-acum nu mai pot aștepta nimic, revin la miezul chestiunii. Memoria Îmi Înapoiază o sâmbătă dimineață din 1964, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]