4,713 matches
-
cu timpul acoperit de un concert sau o piesă de teatru, chiar dacă timpul acestor spectacole nu variază de la destinatar la destinatar (de la ascultător la ascultător, de la spectator la spectator), ci de la spectacol la spectacol. Produsul final al acestor calcule este îndoielnic, pentru că lucrăm cu medii; și apoi relevanța încă rămîne de stabilit, pentru a nu mai menționa problemele legate de repetiții. Deocamdată, trebuie să conchidem că așa-numitul timp al povestirii (acesta este termenul pe care îl folosește Müler și discipolii
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este probabil primul scriitor care a acordat iterației un loc dominant. Proust a mers chiar mai departe: romanul său este constituit în cea mai mare parte din scene iterative. Acestea sînt adesea atît de vaste, încît natura lor iterativă devine îndoielnică. De exemplu, o vizită este descrisă în optzeci de pagini: conversațiile, gesturile, musafirii, totul este detaliat. Nu mai este credibil ca o astfel de vizită să fie un exemplu de vizită săptămînală, făcută în fiecare an. Acesta este, deci, un
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
textul în matricea unui model general și, apoi, de a trage concluzia că textul este într-adevăr o narațiune. Astfel de metode au făcut mult rău naratologiei. Ele pot, în cel mai bun caz, să fie folositoare în testarea cazurilor îndoielnice, cînd se încearcă specificarea corpusului. O confruntare între fabula concretă și un model general ar permite mai curînd o descriere mai precisă a fabulei textului în chestiune, astfel încît structura specifică să fie scoasă în relief. O "potrivire perfectă", ca
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
căreia are loc o evoluție. În ea însăși, nici una dintre acestea două nu are avantaje clare asupra celeilalte. S-a spus adesea că o dezvoltare ar fi mai realistă, mai în acord cu experiența din "viața reală". Acest lucru pare îndoielnic, în cel mai bun caz. Și în realitate apar momente de criză în care viața unei persoane sau a unui întreg popor ia o întorsătură decisivă într-o foarte scurtă perioadă de timp. În plus, în funcție de vederile personale despre literatură
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
vieții l-a marcat (pedagogul experimentat știe că în asemenea cazuri truda e zadarnică și că el nu s-a născut să îndrepte ceea ce e iremediabil pierdut de la natură; fie asta pentru idealiștii care recuperează unul în viață și acela îndoielnic, în loc să-și îndrepte efortul spre cei care sunt doar fragili, expuși ticăloșiei umane) ci pentru sine, pentru bănuiala că poate să comită o greșeală ireparabilă: de ce ai fost numit director al unei școli în care peste trei sute din cei mai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vin eu? N-am venit duminica trecută! Ei și? Unde dracu s-a dus? - Mi-a spus că se duce pe la Megherel. - Cine e ăsta, Megherel? - E tot unul de pe la voi din sat, mi-a răspuns femeia cu un respect îndoielnic pentru noi toți care veneam de-acolo. E șofer și el, du-te, dacă vrei să-i vezi. - Pe ce stradă, doamnă? - De unde să știu eu pe ce stradă? Știa, dar nu vroia să-mi spună. Eu eram de vină
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
halbele cu bere. Hî, ai văzut? Ei, na! Bineînțeles că văzusem. Cum să nu fi văzut ceea ce se petrecuse? Ceva însă nu mergea. Geo Dumi- trescu era tăcut, totuși atent, însă rezervat, circumspect, inamic al efuziunilor deplasate și de gust îndoielnic, represiv contra sentimentelor lăbărțate, pe care cu un umor și o ironie ai fi zis amară (îl făcea pe feciorelnicul Untaru, care începuse să semneze Ierunca, să roșească) le lua în derâdere. În seara aceea părea chiar scârbit de ceva
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
SĂI ALBAȘTRI STRĂLUCEAU ÎN SPATELE OCHELARILOR. MIȘCĂRILE SALE ERAU CALINE ȘI CÂTUȘI DE PUȚIN CONFUZE. \ AM CEVA SĂ-ȚI ARĂT, ZISE EL. MARIN SE AȘEZĂ PE SCAUNUL INDICAT. ERA MIRAT, DAR RESEMNAT SĂ ACCEPTE ORICE VENEA DE LA TRASK. I SE PĂREA ÎNDOIELNIC DACĂ CEEA CE VOIA TRASK SĂ-I ARATE AVEA VREO IMPORTANȚĂ. EL MAI VĂZUSE ATITUDINEA ASTA LA CONDAMNAȚI: ÎN ULTIMELE CLIPE ALE VIEȚII TRĂIAU UN SENTIMENT PUTERNIC CĂ AVEAU CEVA REMARCABIL DE OFERIT, CEVA CE, ÎNTR-UN FEL SAU ALTUL, URMA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ACEȘTIA URMAU SĂ SE ÎNTOARCĂ CU AVIONUL ÎN JORGIA, UNDE VOR FI PARAȘUTAȚI ÎN MAI MULTE LOCURI, DE UNDE FIECARE PUTEA AJUNGE LA SECTORUL SĂU DE ORIGINE PRIN MIJLOACE PROPRII. ÎN MOD SIGUR, CÂȚIVA DIN EI VOR FI CAPTURAȚI, DAR ERA ÎNDOIELNIC DACĂ INFORMAȚIILE STRÂNSE DE LA UNUL SAU MAI MULȚI PRIZONIERI AVEAU SĂ PARVINĂ AUTORITĂȚILOR ÎN TIMP UTIL PENTRU CA ACESTEA SĂ IA CONTRAMĂSURI. MARIN NU FĂCU COMENTARII LA IPOTEZELE LOR, DAR ERA CONVINS DE EXISTENȚA UNEI REȚELE DE SPIONAJ. ERA BINE SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
pentru vorbirea sonoră (afazia motorie propriu-zisă) cât și pentru cea scrisă (agrafie). Leziunile ariilor frontale premotorii se manifestă clinic prin: 1. Sd. moria, care constă în complexul de semne descris de JASTROWITZ (euforie, puierilism, tendința la calambururi și glume ironice îndoielnice, iritabilitate, tendința spre erotism și bulimie). 2. Pierderea noțiunii grijii față de propria persoana și de persoanele din jur. Bolnavii având comportament necenzurat și lipsindu-le simțul critic (bolnavul își schimbă comportamentul); 3. Apatie, în sensul lipsei inițiativei. Bolnavii sunt retrași
Imagistica meningioamelor de convexitate by Vasile BUSUIOC, Silviu BUSUIOC () [Corola-publishinghouse/Science/100964_a_102256]
-
rușinea pentru corpul ofițeresc... A fost prins tocmai când era să treacă la dușman, înarmat cu hărți și planuri. Rușinos și revoltător!... Nu-i așa? adăugă după câteva clipe, fiindcă Klapka tăcea. ― Mda... da, poate, zise căpitanul, tresărind nesigur. Răspunsul îndoielnic îndîrji pe Bologa. Începu să vorbească atunci cu o volubilitate care se vedea că nu i-e firească, vrând parcă să convingă cu orice preț: ― Am avut onoarea să fac parte din Curtea Marțială care l-a judecat și, prin
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
folosirea terminilor cea științifică se cuvine să luăm aminte următoarea regulă: 1) să nu întrebuințăm termini tropici și metafore, pentru că aceștia, fiind mai mult obicinuiți la oratori și poeți, desfătează mai mult decât învață; [a] 2-a) să încungiurăm terminii îndoielnici și universali, însă dacă din lipsa terminilor, ar fi neapărat ca să întrebuințăm terminii prin care se însemnează mai multe înfățoșări, mai înainte se cuvine a hotărî care înțeles are să se însușească așa unui termin, pentru ca așa să se încungiure disputațiile
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Nu era obișnuită cu bărbați, avusese două aventuri rapide, încărcate în aburii tabieturilor banale, încheiate subit... totul se petrecuse cu mult timp înainte, în repezeala stațiunilor de odihnă si tratament. Păienjenișul memoriei diluase întâmplările și rămase cu un gust indiferent, îndoielnic pentru sex. Fusese sigură că va sfârși aproape fată bătrână, însă de când îl întâlnise pe Traian, nici nu se mai gândise la trecut. Urmă o senzație de împlinire. Primul orgasm închis în ei de-atâta vreme, îi eliberă. Conștiința îi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ori și 132 numai În scholii. Munca filologilor alexandrini nu se poate pune Însă sub semnul acestor excese de emendare. Multe dintre observațiile lor au fost validate de critica ulterioară; chiar și tentativele de identificare a unor pasaje de autenticitate Îndoielnică au putut fi uneori acceptate. Suspectau că povestea lui Dolon, din Iliada X, era o adăugire, din pricina stilului (pe care Îl resimțeau ca fiind diferit de restul Iliadei) și a slabei conexiuni cu restul firului narativ. În coborîrea lui Odysseu
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
conjectură. Rareori putem fi siguri că o coruptelă nu avea cum să se producă. În orice caz, experiența ne Învață că diverse tipuri de greșeli apar cu o frecvență diversă și, În consecință, au grade diferite de probabilitate În cazurile Îndoielnice. Lipsesc Însă, În general, standardele pentru a judeca ce greșeli tre buie să fie considerate probabile În cazurile individuale. Colecțiile de greșeli comune care au fost făcute pînă acum dau numai niște exemple de tipuri specifice de greșeli, pe care
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
Aceste remarci pot fi minciuni, însă sînt spuse pentru că mincinosul presupune sau speră că aprecierile pozitive nesincere îl vor face fericit pe cel păcălit și îl vor încuraja să se străduiască mai mult altă dată. Afirmațiile similare, de o precizie îndoielnică, făcute de doctori în scopul de a-i calma și a-i încuraja pe pacienți, sînt de obicei considerate "inofensive", chiar dacă sînt spuse de către o persoană care se află în relație de dominare cu cel păcălit. În studiul lui Henderson
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acceptabile din punct de vedere etic decît minciuna; după părerea lui Simmel, acestea ar fi de preferat. El comentează că "din punct de vedere istoric, acest proces nu este niciodată încheiat". Pe baza acestui proces incomplet, Simmel trasează contrastul său îndoielnic între comerțul en gros și comerțul en detail, cu referință la reclame, despre care s-a discutat în capitolul 3. Simmel se referă de asemenea la efectele diferite ale minciunii în funcție de distanța socială dintre mincinos și păcălit. El spune (1950
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ne știe secretele ținte, vîntul cunoaște cît de sărată e lacrima. Dar mai ales nu ne putem cunoaște și n-avem cum să resimțim Întreaga amploare a Împlinirilor noastre: Prin suferinți, dintr-un loc Într-altul, prin arderi ne purtăm Îndoielnică firea. Noi ne cunoaștem doar golul, aleanul. Lucrurile ne ghicesc Împlinirea. Lucrurile ar fi, de fapt, conștiința noastră superlativă, oglinda esenței noastre de ființe iubitoare: Înaintarăm pînă-n zăpezi, prin amară vreme, și Încă nu știm că iubim. Dar apa, dar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
alt poem, Cezar, prin intermediul altei zile festive, aceea a eroilor, reușește să ne dea o idee și despre fragilitatea de puf de păpădie a celor ce, cu altă expresie, au fost doar carne de tun, si despre efectul real, destul de Îndoielnic, al acestor festivisme pompoase. Ziua Eroilor - salve de tun risipind păpădiile (Mă bucur să pot aminti aici o strofă a lui Blaga dintrun poem intitulat 1917, amintind ororile primului război mondial printr-o aluzie la fragilitatea acelorași flori: Eu singur
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
privind problematica anarhiei pot fi înțelese în termenii unei citiri duble. Prima citire reunește factorii constituenți, sau nucleul dur al problematicii anarhiei, în timp ce a doua citire dezasamblează elementele ei constitutive, arătând cum se sprijină pe o serie de supoziții teoretice îndoielnice sau pe excluziuni. În cadrul primei citiri, Ashley trasează problematica anarhiei în termeni convenționali. El descrie nu numai absența unei autorități atotcuprinzătoare, dar și prezența unei multitudini de state în sistemul internațional, dintre care niciunul nu poate să hotărască legea statelor
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
286. Tema ideologiei blamabile apare reiterată, deseori, în textele care alcătuiesc campania anticlericală, constituind unul din nucleele reverberative ale publicisticii polemice argheziene, astfel că discriminarea etnică, intoleranța religioasă, politizarea BOR sunt câteva subteme derivate din tema centrală. 2. Talentul literar îndoielnic constituie o culpă pe care Arghezi nu scapă nici un prilej de a o amenda. Obiecțiile principale sunt: lipsa de stil și originalitate, prozaismul sau prolixitatea scriiturii iorghiste, în genere, iar tehnica favorită este a retorsiunii, polemistul plasându-se pe terenul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Ars magna lucis et umbrae, din 164627. Părintele Athanasius, inginer și savant, punea plăcile de sticlă în slujba credinței, evocând moartea și strigoii, fără să uite nici misiunea educativă. Departe de a fugi de efectele magiei și de cele mai îndoielnice jocuri ale oglinzii, Biserica a încercat să profite de ele pentru a-i învăța pe catehumeni. Cel mai vechi și mai puternic aparat de transmisie din Occident, Biserica Domnului, sprijinită pe o tradiție de grație comparabilă cu "o veritabilă saga
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
să-și tragă titlurile de glorie și veritate. Dar academiile noastre de arte frumoase, în cei două sute cincizeci de ani cât a ținut domnia lor, par să fi fost victimele unei neînțelegeri, ba chiar ale unei farse de un gust îndoielnic: plastica, apolinică sau nu, n-a fost niciodată "frumoasa preocupare" a fondatorilor sclavagiști ai democrației. Cei care se tem de provocări se vor mulțumi să deschidă cele două volume din Vocabularul instituțiilor indo-europene de Benveniste pentru a constata că nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
uneori să desfacă unele bandaje din camerele morților. El a inventat o nouă formă scrisă, scenariul. Așa cum fotografia de presă a creat romanul-reportaj. Simenon îi datorează mult (romanele lui au fost primele care aveau o fotografie pe copertă). O bătălie îndoielnică: raporturile dintre arte sunt, întotdeauna și indisolubil, de rivalitate și solidaritate. Bunele și relele servicii alternează. Pe scara vizibilității sociale, sculptura pare să fi retrogradat începând din secolul al XIX-lea. Din multe motive, dintre care nu cel mai neimportant
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
programate minuțios și îndelung repetate, este socotită mai fiabilă decât intervievarea oamenilor pe stradă și transmisiile live. Transpunerea lumii în imagini ajunge ca, într-o zi, să facă din lume o imagine; din istorie un telefilm; și dintr-o luptă îndoielnică, așa cum sunt toate, un western oarecare. Banalizând extraordinarul și sublimând banalul; eufemizând catastrofele și atrocitățile; nivelând evenimentele, toate furtive și strălucitoare, la fel de spectaculare și, astfel, mai mult sau mai puțin indiferente; favorizând un consum mai întâi ludic, curând oniric și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]