1,346 matches
-
absurde ale naturii, cum sunt rușinea și roșeața feții sau supărarea și ochii injectați“. „Tolstoi vient de mourir“ a adăugat el brusc, Încremenit, pe un alt ton, Întorcându-se spre mama. „Da ștotî“ (un fel de „Doamne, Dumnezeule!“) exclamă ea Îndurerată, Încleștându-și mâinile În poală. „Pora domoi“ („E timpul să mergem acasă“) conchise ea, de parcă moartea lui Tolstoi ar fi anunțat niște catastrofe apocaliptice. 4 Și acum urmează acel număr cu biciclete - sau cel puțin versiunea mea despre acel număr
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
aluneca În mod obligatoriu, cu o fatală ușurință, În acest ademenitor abis de silabe, pentru a cărui ilustrare am ales cuvântul bescislennîie numai pentru că se poate traduce bine; adevăratele favorite erau elemente tipice elegiei, precum zadumcvîie (gânditor), utracennîie (pierdut), mucitelinîie (Îndurerat) și așa mai departe, toate cu accentul pe a doua silabă. În pofida lungimii sale, un cuvânt de acest gen avea un singur accent propriu și, În consecință, penultimul accent metric al versului se Întâlnea cu o silabă În mod firesc
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Crasnaș Dumnezeu să-l hodinească, a luat toată vina asupra sa; el tot era pierdut. Și... și a înverzit... a înverzit salcia în mațele lui? întreabă Cupcici îngrozit, obsedat de salcie. Înverzit... Cu frunze... Cu rădăcină cu tot, îngână Isaia îndurerat. Mi-era groază să intru și să ies pe poarta cetății. S-a uscat, acolo, în par. Dumnezeu să-l hodinească... Atunci au plătit cu capul și boier Lazea Pitic și Șandru de Dorohoi și alți boieri, mai mari, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au belit! Dumnezău să-l ierte... A fost un om tare cumsecade, îl căinează Isaia cu jale în glas. Nu! Nu poți să-i faci una ca aiasta, intervine Alexa înfiorat. Ne pedepsește Dumnezău... N-ați aflat?! bocește Isaia, perfid, îndurerat. Sărmanul boier Alexa... I-a și înmugurit salcia. Fie-i țărâna ușoară, își face el cruce, cu smerenie. Ar trebui să-mi săruți mâinile! le spune apoi brusc pe un ton sever. Nici nu se va lumina de ziuă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
acest altar al catolicilor mai este o icoana. Se numește „Maica Durerii”. Chipul ei este făcut din ghips. Este atat de reușit încât crezi cu adevărat că-i real, nu statueta. Este cu o sabie înfipta în inimă. Atât de îndurerata și are o expresie a chipului deosebit de gingașa și de frumoasă. Îți vin lacrimi în ochi și dureri în suflet de la o asemenea priveliște. Toți îngenunchem în fața altarului și a Maicii Domnului. Ne rugăm tainic, fiecare cu durerea să și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
un fel de gărduț de fier forjat și vopsit în alb. În interiorul gărduțului este o icoană care înfățișează pe Maica Domnului leșinata de durere văzându-și Fiul pe Cruce. Este tare dureros să vezi ce mult suferă ea, cât de îndurerata este. Îți vine să plângi de durerea ei. Sunt și câteva femei lângă ea, care iau parte la durerea Maicii. Lângă acea icoana a durerii arde tot timpul o candela. Noi îngenunchem, ne rugăm, sărutam locul. Acel loc este marcat
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mei privesc. Din zori de zi și până-n seară Trăind, mereu te voi chema, Tu ești nădejdea mea, Fecioara, Nădejdea mea, nu mă lasă! Străinul Străin am fost odată, Străin și alungat, Nici frați n-aveam, nici tata, Nici mama îndurerata Să-mi mângâie vreodată Obrazu-nlăcrimat. Dar Te-am găsit pe Tine, Iisuse Preaiubit, în chinuri și suspine Nimeni n-a fost la mine. La mulți le-a fost rușine Să vină lângă mine, Tu singur ai venit. Necazurile toate La
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
moară un astfel de copil nevinovat și atât de inteligent. Consluzia lui a fost, în disperarea lui, că nu există Dumnezeu, și plângând a făcut această declarație față de trupul neînsuflețit al Lilianei și față de toți care se aflau acolo îndurerați. În vârstă de 86 de ani, unchiul a făcut un cancer care l-a răpus. Când a înțeles care-i situația, m-a chemat la patul lui de suferință. După multe aduceri aminte, la plecare, i-am promis că-i
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
multe păsări. Ce griji, câte nopți nedormite când fătau vacile, oile sau scroafele. Ce griji erau când scoteau cloștile pui. Toate erau pe capul ei, în grija ei. Și noi copiii făceam pozne, plângeam, și mămica răbda, și rămânea blândă, îndurerată, și se simțea mereu datoare în fața vieții. Mama a muncit din greu și în casă și în gospodărie, și în câmp, și nu s-a plânsa niciodată că muncește prea mult, că face munci prea grele, că ar fi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
au polisemia zonelor cerești. Acuma s-ar putea spune că am doi „tați” bătrâni, Lionel și Andrei, care mă trag înapoi către locul misterios din care propriul meu suflet a țâșnit. Multă vreme am crezut că în mine trăiește sufletul îndurerat al lui Bruno Schulz, care a fost împușcat în inimă când eu m-am născut. Acum, mi se pare că inima lui Victor Brauner bate în pieptul meu, tot ce a iubit el, tot ce l-a făcut să ardă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
La Muzeul de Artă Modernă din Stockholm, ca să citesc poeme, în amintirea scriitorului Almquist, seară intitulată „Otravă și arsenic”, aluzie la acuzarea scriitorului de omor cu arsenic, lucru care l-a obligat să fugă în America, unde a și murit îndurerat. Cu toți prietenii mei în spate, în plus admiratoarea care mi-a cumpărat tabloul cu motanul negru strâns în brațe. Totul a fost excelent, dar există o mare tensiune în aer. Ajunsă acasă am aflat că, în timp ce noi citeam poeme
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
carte. Mă uit împrejur la copiii pribegiți de sărăcie pe meridianele Europei, la familiile ștampilate de vameși cu toate literele pământului și aștept să citesc cărțile refugiilor contemporane. Sunt proaspete dureri adăugate în cartea părinților, a mamei, singuratică și mereu îndurerată bunică, o candelă luminând Speranță, Înțelegere, Dragoste. Țin pe mâini, moștenire greu de înțeles de cine nu știe să priceapă, frânturi de existență. Prea puțin pentru discursul politic, prea puțin pentru teoretizări istorice. Abur de bucurie și tristeți, viața părinților
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mă făcea să mă simt o făptură vie, în rând cu alte făpturi, într-o democrație a biosferei. Cea creștină mă făcea să nu mă văd mai mult decât unul dintre semenii umani. Gândurile rele îmi aduceau în minte chipul îndurerat al Maicii Domnului. Acea lume trăia cu mijloace aproape medievale într-un mod de viață care respecta ciclurile naturii. Doar două lucruri exterioare au tulburat liniștea așezată peste un copil de țară, ocrotit de societatea mare în interiorul societății mici: veștile
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
aceste predici, cuvântări și discursuri s-au redat pentru a se vedea diferitele situații pe care a trebuit să le înfrunte mitropolitul Nectarie și modul cum s-a comportat în fața lor, pentru a-l vedea pe Nectarie - predicatorul, Nectarie - omul îndurerat, Nectarie - omul acuzat și Nectarie - omul care se apără și știe să răspundă în fața oricăror acuzații, însă cu dreptatea în mână și cu frică de Dumnezeu în inimă. Tot ceea ce a scris reprezintă testamentul său, prin care dă, nu numai
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
o cultură modestă, abilitate pentru cusut și brodat, și, mai ales, o trainică formare umană și creștină. Și-a îmbogățit sufletul cu o gentilețe de comportări, de evlavie sinceră, de încredere în Dumnezeu și de devoțiune față de Preasfânta Fecioară Maria Îndurerată. Frecventând biserica San Lorenzo a avut ocazia să se întâlnească cu cizmarul Luigi Calabria. Cei doi și-au schimbat priviri pudice, atente, îndrăgostite. Și dragostea a înmugurit. După o scurtă perioadă de logodnă, s-au căsătorit la 6 aprilie 1856
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a deschis ușile, în fine, și copiilor pe care fiul ei îi aduna de pe stradă, abandonați pe contul lor. A primit o educație religioasă temeinică în Institutul don Mazza: iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele, devoțiunea față de Preasfânta Fecioară Maria Îndurerată, acceptarea încrezătoare a voinței divine, credința în Divina Providență, deschiderea și primirea celor mai umili, înțelegere față de slăbiciunile aproapelui. Acest fel al ei de a concepe și de a trăi viața creștină l-a transmis și fiului ei Giovanni. Margherita
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
albește la față. I se face rău. Adunarea este suspendată. În ziua următoare, pe 29 februarie, don Pedrollo și părintele Natale merg la episcop. Îl văd foarte îngrijorat și preocupat pentru sănătatea prietenului său don Calabria. A spus, cu accent îndurerat, că va aproba «Congregația mixtă», cum vrea don Calabria, dar că se simte constrâns: «O voi aproba, pentru că îl îndrăgesc pe don Calabria și pentru că nu vreau să creez scandaluri în dieceză, dar voi depune în Curie o scrisoare de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
lui Isus Răscumpărătorul, chinurile noastre, durerile noastre. Ce de fericiți suntem noi pentru că avem spiritul credinței, că ne putem sfinți încercările întregii vieți. În paradis vom înțelege cât de prețioasă e suferința, acceptată și trăită în unire cu Răstignitul și Îndurerata. - Ce mângâiere și ce pace, chiar și în încercări, să știi că totul e voit și învoit de Tatăl nostru ceresc, și că în toate putem vedea motivul, chiar și în încercări, fiind liniștiți, pentru că bunul Părinte ne iubește și ne
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
mele plângerea lui Isus: „Biserica Mea!“. Uneori mi se pare că nu există credință, sigur e multă lipsă, suntem atât de departe de sfințenia la care trebuie să tindem, fapt pentru care cred că Inima lui Isus este atât de îndurerată. Și mă întreb: putem să tăcem, să lăsăm lucrurile să meargă așa, sau dacă nu ar trebui mai curând să vorbim, aș spune chiar să strigăm, pentru ca și cei mai încăpăținați și distrați să audă, să se trezească și să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
accelerare a istoriei acestor ultimi ani - este actualitatea mesajului său ca și cum ar fi avut intuiția profetică a timpurilor pe care noi abia acum le trăim. Criza generală, denunțată adesea de Paul VI și de Ioan Paul II în discursurile lor îndurerate dar ferme, don Giovanni Calabria a prevăzut-o de multă vreme, și a suferit fără cruțare până la martiriu. Recitim un fragment foarte semnificativ dintr-o scrisoare din mai 1944: „Viața - scrie - a deviat de la scopul ei, oamenii îl jignesc cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ceramică ale lui Vrăbioru, Bugeanu, Hîldan, Iacov, Stoica, Talpoș, Alb, Orbeanu, Neamțu, pomelnicul cu morți scris doar în ultimii trei ani. Toți sînt astăzi nume de peluze, de stadioane sau simple amintiri. În urma lor au rămas minute de reculegere, părinți îndurerați, anchete neelucidate, suflete rătăcite. Marius Șuleap are 22 de ani; cînd nu plînge, tace și se plimbă lîngă apele limpezi ale Mediteranei. E apăsat de moartea lui Cristi Neamțu, blesteamă acea clipă în care piciorul său a lovit mandibula portarului
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
strămoșilor săi); renascentistul italian împrumută haina cea mai umilă, pentru a-și afirma, cu deplina conștiință a libertății sale de spirit și a geniului său, dreptul de a privi pe deasupra trupului christic, pe care îl susține el însuși, penitent și îndurerat. Văd în această relație, între aristocratul păgân și creatorul creștin, o parabolă vizuală a imaginarului, pe care am vrut să-l înțeleg mai bine. Ambii caută să controleze trecutul, prin omagierea comemorativă, cu speranța de a controla și propria lor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
despre o impresionare inițială, cea a comunicării, dar contactul cu prietenul lovit nu se mai realizează imediat, sub presiunea acestei amprentări, el este diminuat prin ingerare, prin acomodare anterioară, lăsându-mi-se un interval temporal până la întâlnirea efectivă cu cel îndurerat. Voi zice că m-am adaptat, m-am obișnuit cu faptul nou apărut astfel încât întâlnirea cu prietenul meu la ceremonia funebră se va desfășura sub auspiciile unui deja cunoscut. Atunci când orbul îmi răsare în cale, gândul, afectul și acțiunea mea
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
aici un gest deplin-filantropic chiar dacă el diferă prin cadru și mijloacele activate de cel al ajutorării orbului. Sosesc la ceremonia funebră. Sunt izbit de cele două chipuri, de cele două charisme-portret în jurul cărora gravitează întregul eveniment. Este vorba despre chipul îndurerat al prietenului și al celui înveșmântat întru moarte. Deși, spre deosebire de cazul întâlnirii abrupte cu orbul, sunt pregătit, calibrat mental și emoțional pentru eveniment deja expermentând șocul inițial al primirii veștii tragice, totuși, sunt izbit de cele două fizionomii adică oprit
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
lume, să nu trecem în ascunsul ne-evocării chipul său precum mormântul o va face dăruindu-l pământului. Astfel, conștiința mea experimentează același fenomen al empatiei, al punerii în locul celuilalt care suferă, al transgregării sub apăsarea existențială suportată de aproapele îndurerat. Empatizând cu prietenul ce a fost părăsit întru moarte de cineva drag, ating nivelul existențial critic în care mă simt și eu perdant al acestei persoane acceptate acum în registrul ființelor respectate de mine. Nu am cunoscut-o poate nicicând
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]