12,158 matches
-
în ploaie, așa cum face acum, așteptându-l pe el, speriată la gândul că ar putea să nu vină. Firește că ea nu știe că o privim de dincoace, liniștiți, întinși pe canapeaua acoperită cu o imensă cuvertură verde. Scena aceasta înfățișează camera cu care deja ne am obișnuit. La masă stă un bărbat între două vârste, dar, în același timp, poate fi un tânăr cu părul lung, sau un bătrânel cu ochelari rotunzi și lentile foarte groase. Bate ceva la mașina
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
scop oarecare. Temeiul unirii, al sintezei voinței cu rațiunea este libertatea. Aceasta este condiția transcendentală a legii morale, a imperativului categoric. Plecând de la libertatea voinței, putem deosebi o acțiune care este conform datoriei sau dintr-un interes oarecare. Immanuel Kant Înfățișează un tablou al datoriilor umane, dar insistă asupra comprehensiunii datoriei din pură datorie. Necesitatea practică de a acționa conform datoriei, nu se Întemeiază pe sentimente, impulsuri, Înclinații, ci pe raportul ființelor raționale Între ele, În care voința unei ființe raționale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
oameni și Contractul social, pe Herder cu Scrisori pentru propășirea umanității etc. Totuși nimeni n-a conceput această speranță cu atâta ardoare și profunzime ca Immanuel Kant. După cum scria K. Fischer - unul dintre cei mai importanți comentatori ai filosofului - Kant Înfățișează speranța, această speranță În legalitatea unui sistem adânc cugetat, fără nici o exaltare, fără filantropie, ambele deopotrivă străine filosofiei și caracterului lui Kant. Kant socotea că ceea ce obsedează conștiința omului și a popoarelor este, desigur - viitorul. Aceasta rămâne pentru totdeauna, ideea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dorințele și Înclinațiile dau materia vrerii; numai rațiunea, ca o capacitate legislatoare, creează lumea morală, un domeniu unitar al libertății, cum era acela un domeniu al naturii. Aici ca și acolo, pot fi recunoscute, prin absoluta lor generalitate, determinările rațiunii, Înfățișându se acolo ca legi ale naturii, aici ca legi morale. Și aici ca și acolo - conchide Paulsen generalul și legitatea reprezintă specificul uman, și de aceea superiorul și principalul”. Văzând, ca puțini alții, Înrudirea filosofică (spirituală) dintre poziția platonic-aristotelică și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
credință, și la moravurile și la comportările morale ale Întregului social. Bineînțeles - subliniază Paulsen - moralitatea ca determinare subiectivă a voinței aparține vieții individuale ca atare; dar această moralitate subiectivă nu poate fi explicată fără referirea la moralitatea obiectivă, care se Înfățișează În obiceiuri și În drept, În cerințele și judecățile morale, În vederile și idealurile Întregului: ethosul popular devenit istoricește este izvorul din care curge Întreaga moralitate subiectivă”. Filosoful analizează analogiile și deosebirile dintre obicei și instinct - la om și la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
noastre. Fiecare din faptele noastre Își are sursa În noi Înșine și poartă din acel moment marca unei libertăți absolute, ba chiar considerată drept o urmare a fenomenelor; adică, raportat la un principiu al naturii, fapta trebuie să ni se Înfățișeze ca fiind condiționată de către acest principiu. Tocmai aci rezidă antinomia, sau o refracție a ființei, În faptul că Încercăm și nu reușim să o eliminăm, În timp ce ea conține drama eternă și ireductibilă a existenței noastre. Găsim astfel subiectul plasat În fața
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
absolută a naturii subiective (sau a personalității) se afirmă În conștiința acestui caracter transcendent, ceea ce face ca subiectul să aparțină unei alte lumi, o lume a ideilor În care eul Își găsește natura și regnul veritabile. Universul natural ni se Înfățișează din acest punct de vedere ca o imagine sau reflecție eronată din acest univers ideal pentru care eul constituie, Într-o anumită măsură, centrul. Ca formă și substanță absolută, subiectivitatea nu poate fi decât universală și ea nu se epuizează
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
este infinit variat, Însă Îi prescriu și calea unică prin care soluția „morală” și justă este posibilă, nelăsându-l să aleagă o cale În mod arbitrar. Dreptul și obiceiul, așadar, Își au o importanță teleologică deosebită. Semnificația faptelor date se Înfățișează unei filosofii morale social teleologice. Obiceiul și dreptul aduc și impun În societate o serie de norme generale care reglementează acțiunile tuturor ființelor pe baza cărora se realizează comunitatea de viață și colaborarea În cadrul unor formațiuni statornice. Comportamentul indivizilor fiind
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
asemenea transformări a cerințelor morale, fundamentată pe ideea unei morale superioare a unei dreptăți divine. Fără Îndoială, nu putem aborda această chestiune decât urmărind opoziția existentă și instaurată În construcția lumii morale, opoziție care străbate Întreaga istorie a filosofici. Este Înfățișată prin opoziția concepțiilor privind relația dintre normele și scopurile morale, dintre datorii și valori morale (Güter). Decizia este dată În cele prezentate anterior, dar completările și dezvoltările se impun de la sine. Filosofîa morală formalistă, așa cum o reprezintă Metafizica moravurilor a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
pe faptul că ele acționează ca menținătoare ale vieții sau, mai bine-zis, fac posibilă viața umană, istorică, spirituală În general. „Caracterul sacru” al Dreptului și al Obiceiului, care În trăirea subiectivă apare ca fiind absolut și lipsit de motivare, se Înfățișează, fără Îndoială, În considerarea obiectivă, ca fiind condiționat și motivat. Aceste idei pot fi exprimate și prin formula: virtuțile sunt bune sau valoroase, pentru că acționează În sensul conservării și potențării vieții umane, În timp ce viciile sunt rele pentru că au consecințe dăunătoare
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
normă justă, În contradicție cu morala, și toate legislațiile civilizate experimentează acest ideal moral În textele lor. La rândul său, dreptul penal ar fi monstruozitate dacă s-ar afla În opoziție cu morala. Progresului dreptului internațional, a cărui realitate se Înfățișează Într-o manieră atât de tragică acum, și pe care O.N.U. se străduiește să-l orienteze În liniile lui generale, tinde către armonizarea cu idealul moral al umanității civilizate. În sfârșit, libertatea juridică, În general, În cadrul unei societăți
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sau omenească, căreia trebuie să ne supunem spre a putea evita lezarea unor anumite interese și a realiza anumite scopuri, ea nu constituie o obligație. Orice afirmare juridică se reduce la asemenea afirmare a unor obligații. Atunci când, de exemplu, se Înfățișează Într-o instanță o poliță și când judecătorul se Întreabă dacă trebuie să condamne pe debitor, el nu-și pune numai problema de a ști ce procese psihologice sau sociale, mai mult sau mai puțin depărtate, au fost cauza reală
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
și așa respirau o eleganță demnă de opera unui inginer constructor. Era mândră de soțul ei. Când vor veni părinții să-i vadă opera, vor conchide că Alex a câștigat nu numai bătălia, ci chiar războiul, pentru că ceea ce i se înfățișa a fi noua lor casă era superb! Ieșind pe terasă, se alertară: copilul nu era nicăieri. - Unde o fi Mihăiță? îl pierduseră. În scurt timp, privirile lor îl întâlniră tocmai departe de tot, în vârful dealului la capătul viei, unde
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
oaie și de capră, și se lăsa, moale, ca un copil ostenit, în somnul dulce al nopții parfumată cu de toate câte se găseau în marea sa grădină. Într-o noapte, că sosi și o asemenea noapte, dracii s-au înfățișat și-n casa lui. Îmbrăcați, toți, în negru. Pe cap - cu cagule. În frunte - cu niște lanternuțe moderne, care, când se aprindeau, când se stingeau. Ca niște mici stele căzătoare, sporind gradul de frică și de panică, în rândul jefuiților
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
ademenitor, trecătorilor, din vitrina marelui magazin din fața CEC-ului central. După ce a coborât în pivniță și s-a parfumat nițel, cu ceva tămâioasă, și-a umplut un recipient de doi litri, l-a pus în geanta diplomat, și s-a înfățișat la casieria CEC. Persoană binecunoscută, a fost primit cu neașteptată bucurie. Vreau să-mi încasez câștigul, a rostit el. Nu vi-l putem elibera, tot. De ce? Suma este prea mare. Atunci? Banii rămân tot ai matale, dar, ți-i dăm
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
mult despre existența Ei trecătoare și fragilă, numai o dansatoare dintr-o pagodă indiană putea avea mișcările Ei armonioase. Atitudinea melancolică și bucuria Sa sfâșietoare arătau că nu era o creatură obișnuită, de altfel, frumusețea Ei nu era naturală: Se înfățișa ca o priveliște din visul unui opioman... Ea făcea să urce în mine ardoarea dragostei pe care o împrăștie mandragora. Cu silueta Ei zveltă, cu liniile suave alunecând de-a lungul umerilor, brațelor, sânilor, pieptului, coapselor, pulpelor, părea abia smulsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
rău, de noi reprezentări care să ne îndemne să înfruntăm viața cu vigoare, umor, răbdare și tărie. În momentul în care vom întreprinde ceva, dacă vom schimba mintea noastră chiar ACUM, dacă ne vom schimba starea și comportamentul, ne vom înfățișa în cel mai spectaculos mod posibil. Este o lovitură mai cu efect, decât să zaci luni întregi pe gânduri negre. Secretul în viață este să păstrăm echilibrul și ne putem asocia și disocia de tot ce vrem noi, totul este
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
șalelor. Împăratul Își luă ochelarii de pe noptieră și-i potrivi pe nas, iar lumea i se prezentă mai clară la raport. În patul alăturat mișcă o formă. — Filozofule, te-ai trezit? Întrebă Împăratul. Nici un răspuns. Mogâldeața se foi pe sub cearșaf, Înfățișând un gâtlej de satin care Înghite În sec, apoi murmură ceva. Ceva deloc filozofal, căci nici un Înțelept nu a lăsat posterității un „Hrmpf!“ ori un „Buerc!“, ci idei, tomuri, sisteme, poate chiar școli. Împăratul coborî Încet din așternut și confecționă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
artă nepieritoare rămase pe Pământ. În 1493, când au văzut modelul din lut expus În piață În mărime naturală, locuitorii Milanului credeau că, atunci când șaptezeci de tone de bronz vor umple platonica idee de cal, În fața ochilor li se va Înfățișa „cel mai frumos obiect văzut vreodată“. Erau convinși că armăsarul chiar va necheza și va zvârli din copite, nefiind exclusă nici aterizarea, din când În când, sub statuie a unei movilițe aburinde de bălegar. Istoria a vrut altfel. Un an
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe toate le simțeam mai bine acum, când orice legătură cu ele dispăruse. Aflam constelații de mică pe plafonul celest, unde mii de care se Întreceau ca pe vremea Romei antice. O pastilă efervescentă risipindu-și ceața translucidă În pahar Înfățișa În sens invers episodul separării pământului de ape. Când vertebrele osteneau, o Întoarcere spre antipozii camerei Îmi dezvăluia alte miracole. Tabloul reprezentând o vază cu trei crizanteme galbene, așezată pe o masă veche, alături de-o fâșie de mătase, spunea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și eram, zău așa, Îmbătat de farmecul estetic. al tabloului Încărcat de un pastoral jucăuș. Hăinuțele au Început să sară sprintene ca niște veverițe, care agățându-se de lustră, care dispărând În spatele caloriferului electric. Biciuiți de priveliștea care li se-nfățișa, ochii mei au luat startul din orbite, iar inima a Început să lucreze la capacitate maximă, dând semne că ar putea pompa necesarul de combustibil nu doar unui om, ci Întregii populații a Rusiei, ba chiar și bielorușilor și, de ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
avea semnificația unei abrutizări induse de tiranie, dar și cea a unui simulacru, ca mijloc de apărare împotriva apăsării enorme exercitate de aceasta, a fost frica. în fruntea obștii se instituie un Celălalt, fascinat de puterea totală, aspirînd a se înfățișa oamenilor nu doar ca legiuitor sau garant al ordinii, ci și ca destin. Autoritatea totalitară se bizuie pe frica de acest stăpîn autoproclamat, cu intenție provocată supușilor și întreținută ca un principiu sacrosanct al statului. Deși nu e o divinitate
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
refer. Cu câteva ore mai devreme, tot în complexul Palais des Beaux-Arts a fost vernisată expoziția sugestiv intitulată "Marele Atelier - drumuri ale artei în Europa secolelor V - XVIII". Cu concursul tuturor celor 27 de țări participante, al marilor muzee, este înfățișată o imensă panoramă a culturii și a artei europene, o panoramă extinsă pe o perioada de 13 secole, de la primele momente ale conștiinței de sine a epocii celei noi, cea care a urmat civilizației antice greco-romane, și până la marele concert
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
mărturie a culturii sfârșitului de secol IV, a trecerii goților pe teritoriul actual al țării. Cam puțin! Nimic din spiritualitatea atât de particulară a Evului celui de Mijloc românesc, din tezaurul de valori al marilor provincii ale țării, nu este înfățișat publicului ce străbate astăzi acest distins carrefour european care este Bruxelles, actuala capitală instituționalizată a bătrânului continent. Este o călătorie fantastică în timp și în spațiu ce pornește din primele secole ale artei creștine romane, vizualizând iradierea acesteia în întreg
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
spune că, Ibrăileanu fiind un critic înclinat, ca atâția alții, către auto-observație și analiză, ne este relativ ușor să ajungem la concluzii în ceea ce-l privește. Departe însă de a se livra sub forma unei ecuații simple, mentorul Vieții Românești înfățișează desenul complicat al unei personalități complexe și adânci, cu suprafețe și profunzimi, față și revers, sentimentalisme reprimate și lucidități amare. Citindu-i cu atenție pe marii noștri critici, vom constata că sub masca olimpianismului și a seninătății imperturbabile există impulsuri
Critica analitică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9204_a_10529]