1,702 matches
-
Până la răsăritul lunii mai era preț de un ceas. Înaintea mea se înălța, ca un munte întunecat și amenințător, dealul Movila Roșie. Am închis ochii pentru o clipă... Când i-am deschis, în fața mea se îndesea un întuneric adânc și înfricoșător. Știam că noaptea taina e închisă, cu desăvârșire, până ce s‟arată cândva, cumva, limba de flacăra, ca o părere, ca un fum verzui. Căutam o clipă să pătrund cu privirea întunericul, dar i-am închis numaidecât stăpânit de o teama
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
liniște, cu un calm desăvârșit. Boierul miji ochii, privind în zare, spre creasta Ciomaga... simțind în suflet galopări de fiare flămânde. De după creastă, din inima codrului, urletul lupilor, venea ca un zvon în surdină, din ce în ce tot mai înfricoșător. Lupii se apropiau ăuind în goană. - Numai foamea le dă îndrăzneală! șopti boierul. - Da, sunt înfometați! completă simplu, netulburat pădurarul, O rafală răscolind alte vârtejuri, spulberă pânza de zapadă. Vântul le bătea din față, aducându-le în nări mirosuri de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Fălciului, șopti pădurarul la ureche moșierului. În răstimpuri, toți își lungeau gâtul, cu botul în sus către lună, scoțând niște urlete atât de jalnice, parcă plângând, de-ți sfâșiau sufletul. Iar se lăsă o tăcere grea, mai apăsătoare și mai înfricoșătoare... Stăteau neclintiți, ca ciopliți în piatră, fără să clipească măcar, nici când vântul le spulbera în ochi zăpada. Dar prădătorii nu se grăbeau... urlau, urlau chemări ancestrale, numai de ei știute. În viața fiarelor se cunosc strategii și tactici, pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Gânduri cumplite îi năpădiră mintea. Pentru o clipă se crezu pierdut, chiar cu Anton alături, gâtul uscat i se zbătu în sugrumare, se și vedea devorat. Pădurea se căsca în față tot mai mare... Pădurarul, cu o stăpânire de sine, înfricoșătoare, în fata morții, se uita adânc în ochii fosforescenți ai fiarei, atrăgându-i privirea, întinzându-și ușor mâna spre cuțitul din tureatcă; pentru o clipă, lupul părea să ezite, să aibă în căutătură, acea sfială față de om, dar pe loc
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zece sau douăzeci, sau chiar treizeci de ani nu coincideau neapărat cu ce și-ar fi dorit acum. Dar în dimineața celei de-a treizeci și patra aniversări (pe care nu putea să n-o perceapă ca pe o îmbătrânire înfricoșătoare față de a treizeci și treia), avea sentimentul acela supărător că timpul i-o luase cumva înainte și că nu reușise să se transforme într-un adult care știa ce voia cu adevărat de la viață. Nimic, dar absolut nimic nu ieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de oțel și sticlă de lângă Grand Canal Dock și trecu strada ca să se poată scălda în lumina soarelui de dimineață. Cumpărase apartamentul într-o parte actualmente la modă a orașului, cu doi ani în urmă, și îl iubea în ciuda ipotecii înfricoșătoare. Și chiar în pofida faptului că mama sa îl considera mult prea rece și impersonal; în timp ce gemenele o mustrau că se izola la etajul cinci al acestui blocturn înalt (toate trei sugerau că zilele astea i-ar fi mai bine acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mâinile - și nici buzele - de pe tine! — Nici o problemă, dar ia-ți-le de pe buzele mele, bine? îi reaminti ea. Evident, zise el. Știu că unii oameni se dau în vânt după femeile cu buze pline, dar ale tale sunt chiar înfricoșătoare. Mersi, spuse ea sec. —O, dar sunt alte părticele din tine pe care vreau să le sărut, do’nșoară McGonigle. Aidan trase halatul mai jos. —Cu sau fără buza umflată, ești foarte, foarte atrăgătoare, așa proaspăt îmbăiată și curățică, îmbujorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
destulă baterie ca să o sune pe Anna. Era foarte enervant să fii înconjurată de mijloace de comunicare și să nu poți să comunici. Se ridică și luă receptorul telefonului din lift. Tot deranjat era. Era zece jumătate. Avea o presimțire înfricoșătoare că orice se întâmplase și orice se făcea ca să se rezolve problema, tot avea să rămână blocată în lift ore în șir. Și avea să piardă avionul și tot aranjamentul cu Singapore avea să se ducă pe apa sâmbetei, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Nu-l voiau prieten și nici’cum, Nu și-l doreau... tovarăș de drum! Că nu se ținea de cuvânt, Ataca fără discrnământ, Lovea cu amândouă picioare, Colți de sfâșiat, dinți de fiară mare, Coamă inpunnătoare, Aripi mari cu gheare, Înfricoșătoare! Nici n-o descriu Mai departe, Vorba bunicii:,, Ducă-se pe pustiu"! Din oricare parte, Nu te puteai apăra! Și din tată în fiu, Prolifică cum era, A tot... proliferat! Din pădure în sat, Din sat în zăvoi, Și azi
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
de mărimea unei anvelope de la roata unei mașini, m-a condus printr-un labirint, ca ăla din Creta, de coridoare pavate cu gresie Îngălbenită și apoi Într-o curte mică, pavată, În centrul căreia se Înălța ghilotina. Este un obiect Înfricoșător la vedere și Întotdeauna mă face să simt fiori reci pe șira spinării când o văd din nou. De când venise Partidul la putere, ghilotina avusese parte de ceva acțiune și chiar și În acel moment era testată, fără Îndoială În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
plăcerile omenești. Aztecii le-au schimonosit zeilor figurile, i-au încolăcit cu șerpi pentru a-i face cât mai teribili. Xochipilli, tânărul zeu al Frumuseții, al Tinereții, "prințul Florilor" era reprezentat cu un cap de mort crispat într-o grimasă înfricoșătoare. În ce scop? Nu pot să cred că omul a avut nevoie de artă ca să-și sporească frica. Ea există oricum. Atunci care este sensul acestor statui? Din moment ce "nu-mi place" nu e un răspuns satisfăcător, ar trebui căutat altul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
prin această junglă lichidă ce amenință să ne acopere, în vreme ce noaptea e sfâșiată de fulgere. Șerpii electrici care au înnebunit pe cer umplu întunericul de o panică tulbure, dîndu-ne senzația că ne afundăm într-o noapte primordială, unde totul e înfricoșător și sublim. Șacalii stau probabil acum cu ochii arși de fulgere privind cerul și nimeni în junglă nu mai îndrăznește să cânte sau să urle. Tunetele se prăbușesc poruncitoare, parcă să surpe noaptea, s-o transforme în ruine, s-o
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mai teribil loc din sat, unul în care eu nu intrasem niciodată. Acolo se născuseră toți verișorii mei. Eu m-am născut la oraș. Dacă încetineai pasul, când treceai prin fața clădirii modeste, cu ferestrele foarte aproape de stradă, puteai auzi zgomote înfricoșătoare - așa spuneau ceilalți copii, de aceea eu mergeam repede, repede, aproape alergam, și chiar fără să-mi acopăr urechile cu mâinile amândouă, îmi opream auzul, îmi interziceam să aud orice zgomot ar fi venit dinăuntru. Ca atunci când îți ții respirația
A scrie. A naste. Tudor. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Svetlana Cârstean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1767]
-
îl va vedea pe acesta că-i cel ce va veni să judece viii și morții?! Și brațul lui urcă acuzator spre Iisus neîndurătorul, lipsit, după spusa părintelui Varava, tocmai de copleșitoarea forță a judecății, învestit însă de Theo cu înfricoșătoarea putere a ceea ce nu se vede, dar se simte dincolo de culoare, teroarea culorii, cum o numea de multe ori Theo, fără ca Daniel să înțeleagă, ce pot eu acum să-i spun părintelui Varava încremenit în bunul lui simț canonic, Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pictura din biserică va trebui să facă concurență chiar și videoclipurilor în dorința sa de a păstra sufletele oamenilor, altfel le va pierde, Mă ascultă cu neobișnuită atenție meșterul, așa cum n-o faci decât în fața cuiva care îți descoperă o înfricoșătoare taină și, drept orice răspuns, el îmi vorbește iarăși despre, Era o vorbă printre pictorii cei vechi, și meșterul Luca mă urmărește cu ochii lui de albăstrele, un fel de blestem, se spunea ca blestemul și afurisenia celui de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întâlnim cu toții în sala de ședințe să vorbim despre ce progrese am făcut? sugeră Lisa, în timp ce genunchii îi tremurau de mama focului. Și când te gândești că toată lumea își imaginează că editarea unei reviste este ceva încântător. E cel mai înfricoșător și mai aducător de nopți fără somn job, nu îți oferă certitudini și nici timp de respiro. O luptă continuă de a face profit. Și, de îndată ce te-ai dat cu capul de pereți și te-ai chinuit să faci asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
erau încordați și deasupra buzei avea o pată de traspirație. Sala de ședințe, toată lumea, acum! Toți cei care nu lucrau la Colleen au chicotit, satisfăcuți că ei nu erau chemați ca vitele. —Bun. Lisa trăgea de timp adresând un zâmbet înfricoșător tuturor celor prezenți. Poate că ar trebui să îmi spuneți mie și lui Jack ce ați făcut pe parcursul acestor două săptămâni. Ashling? —Eu am trimis comunicate de presă către toate casele de modă și... —Comunicate de presă? întrebă Lisa sarcastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
femei, dar îl voi convinge eu să se răzgândească. Târfă, se gândi Ashling. Târfă ordinară și împuțită! Și nu își amintea nimeni? Nu mai observase nimeni altcineva...? — Eu..., reuși Ashling să articuleze. —Ce? spuse Lisa, cu fața ei aurie acum înfricoșătoare și cu ochii ei gri, reci și duri ca două pietre. Ashling, care nu era deloc bună la a-și impune punctul de vedere, mormăi: Nimic. Ar fi ceva foarte amuzant, zâmbi Lisa către Jack. Despre cine este vorba? —Marcus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
strident: — Hi! Hi! Hi! Iar Lisa simțea că furia ei se dizolva, la fel ca zahărul pe care refuzase să îl pună în ceai. Păi, atâta vreme cât vecinii îi urau, atunci era în regulă, nu? Nu mai erau chiar așa de înfricoșători acum. La cea de-a cincea întâlnire, Oliver și Lisa au vorbit despre când se vor muta împreună. Au dezvoltat subiectul la a șasea. Cea de-a șaptea a constat în a conduce o dubiță din Battersea până în West Hampstead
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
port conversații cu adulți. Doar despre asta voiai să vorbești cu mine? încercă Ashling să verifice. Ce altceva să fi fost? spuse Clodagh, surprinsă. —Nimic. Lui Ashling îi venea să îl ia la palme pe Dylan pentru că îi băgase idei înfricoșătoare în cap, când era clar că tot ce era în neregulă cu Clodagh era că se plictisea. Și la ce fel de job te gândeai? Nu știu încă, recunoscu Clodagh. Nu îmi pasă. Orice... Deși, adăugă ea, orice ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
a se atrage unul pe celălalt în pat. Când Phelim avea chef, spunea: „Bestie cu două spinări, e cineva interesat?“, iar când Ashling încerca să îl instige, comanda: „Răvășește-mă!“. Și oare cum va fi sexul cu Marcus? Un sentiment înfricoșător și excitant îi atinse terminațiile nervoase și o determină să se întindă după țigări. Joy nu și-ar fi putut găsi un moment mai bun să ajungă. A complimentat hainele lui Ashling, a deschis-o la blugi și i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
interpunea între noi, ci umplea întotdeauna cu stil și grație viețile noastre din afara serviciului. În toamna aia, a anului 1946, eram nedespărțiți. Când mergeam la film, Kay se așeza pe scaunul dintre noi și ne strângea amândurora mâinile la scenele înfricoșătoare. În serile de vineri, când ne duceam la concertele de jazz de la Malibu Rendezvous, dansa pe rând cu fiecare și întotdeauna dădea cu banul ca să vadă cine-i va fi partener la ultimul dans lent. Lee nu era gelos nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
plină de încordare; era primul proces de după moartea lui Tiberius. Nu aveau de-a face cu o persecuție politică sinistră, ci cu acuzații de proastă guvernare și de folosire a violenței; cu toate acestea, marea sală era plină de amintiri înfricoșătoare. Încă de la primele întrebări, Împăratul își dădu seama că Arvilius era laș, rugător și mincinos. „Un om ca ăsta a avut în mână viața unei asemenea femei“, se gândi furios. Și, cu siguranță, știa mai multe decât el despre procesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
luându-l pe Lepidus - care se neliniști la început, văzându-i pe temuții germani, iar apoi fu din ce în ce mai obosit și mai terorizat, pe măsură ce își dădea seama că se îndreptau nu spre dulcea Umbrie, ci spre nord, dincolo de munții înghețați și înfricoșători, Alpes infames frigoribus, că, practic, era prizonier, fără să poată lua legătura cu nimeni -, tânărul Împărat începu un marș călare căruia numai gărzile germanice îi făcură față, în timp ce tot mai mulți Augustinieni se pierdeau pe drum, rămânând în urmă. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din cauză că strivisem fără milă omenescul din mine. Autosugestia Își făcuse datoria mai mult decât trebuia. Noaptea pe care am petrecut-o la baza Albastrei, Înainte de intrarea În traseu, a fost un coșmar. Luna bătea direct În peretele acela imens și Înfricoșător. Dădeam de multe ori la o parte pânza cortului și mă uitam la perete. Mi-era teamă și mă simțeam epuizată. Pulsul mi se urca și mă exaspera. Aveam un nod În gât care nu mai ceda. Zorii m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]