1,776 matches
-
sosirea pe neaștepate și fără invitație a moștenitorului coroanei britanice le-a făcut aceeași plăcere ca un foc de pistol Între sprâncene. S-au respectat formele, desigur, și totul n-a fost decât sărbătoriri, manifestări de simpatie și firitiseli. Despre Înfruntarea din fundătură, nici un cuvințel. Amănuntele le-a aflat Diego Alatriste când contele de Guadalmedina s-a Întors acasă dis-de-dimineață, Încântat de lumina bună În care se pusese escortându-i pe cei doi tineri și primind mulțumirile lor și ale ambasadorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și susținu că intervenția lui Guadalmedina fusese Întâmplătoare; deși interlocutorii lui păreau convinși de contrariul. Fără Îndoială, gândi căpitanul, aveau pe cineva la Palatul Regal, care Îi informase de acel du-te-vino al contelui În zorii și În dimineața imediat următoare Înfruntării din fundătură. Oricum, susținu cu tărie că nici Álvaro de la Marca, nici altcineva nu știa de Întrevederea lui cu cei doi mascați și cu dominicanul. Răspunsurile lui constau, În majoritatea lor, din monosilabe, Înclinări sau negări din cap. Pieptarul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
răsuna de-a lungul și de-a latul piațetei și nu mă Îndoiesc că, dacă locul ar fi fost mai locuit, Încrucișarea armelor albe și Împușcăturile mele ar fi umplut ferestrele de curioși. Atunci, Întâmplarea, care sub chipul norocului În Înfruntări Îl favorizează Îndeobște pe cel ce rămâne lucid și ferm, Îi sări În ajutor lui Diego Alatriste; pentru că fu voia lui Dumnezeu ca una din Împunsăturile lui feroce să intre prin montura gărzii până la degetele sau Încheietura mâinii unuia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ușor zgomot, o pisică pe acoperiș sau o treaptă de lemn a scării scârțâind, eu mă deșteptam În culcușul meu și Îl vedeam șezând În capul oaselor pe patul lui, În cămașă, cu spada sau cu pistolul În mână. După Înfruntarea de la Portița Sufletelor Încercase să mă trimită pentru un timp acasă la mama sau la vreun prieten de-al lui; dar i-am spus că nu aveam de gând să dau bir cu fugiții, că soarta lui era și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Îmi amintesc că soarele strălucea pe un cer foarte albastru și foarte curat deasupra acoperișurilor caselor dimprejur, iar locul de taifas fremăta de mulțime. Căpitanul Alatriste, care continua să se arate În public, aparent netemător de consecințe - mâna, bandajată după Înfruntarea de la Portița Sufletelor, era ca și vindecată -, purta cizme Înalte, pantaloni cenușii și pieptar Întunecat la culoare Închis până la gât; și deși dimineața era destul de călduroasă, avea pe umeri capa ca să acopere cu ea crosa unui pistol pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care Îi străpunse banduliera de piele a sabiei și umărul. Apoi adversarii Își reveniră din surpriză, se repeziră din nou, și aerul se umplu de șuierul și scânteile scoase de lame. Până și actorii ieșiseră buluc pe scenă să privească Înfruntarea. Ce s-a Întâmplat atunci aparține deja Istoriei. Martorii povestesc că la catul de sus unde se aflau, incognito firește, regele, principele de Wales, Buckingham și suita lor de gentilomi, toți priveau Înfruntarea plini de interes, dar cu sentimente amestecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
actorii ieșiseră buluc pe scenă să privească Înfruntarea. Ce s-a Întâmplat atunci aparține deja Istoriei. Martorii povestesc că la catul de sus unde se aflau, incognito firește, regele, principele de Wales, Buckingham și suita lor de gentilomi, toți priveau Înfruntarea plini de interes, dar cu sentimente amestecate. Monarhul nostru, cum e și natural, era nemulțumit de acea nerușinată Încălcare a ordinii publice În augusta-i prezență, deși aceasta era ceea ce se numește oficioasă, nu oficială. Însă, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fost cîștigat "nu prin mărimea ei extraordinară, nici prin culoarea ei deosebită, nici prin falca pocită care îi dădea o înfățișare fioroasă, ci prin răutatea inteligentă și fără de pereche de care dăduse dovadă în numeroase lupte". în vîltoarea unei asemenea înfruntări trezise Balena Albă ura clocotitoare și setea de revanșă a căpitanului Ahab, căruia îi retezase un picior și-i smulsese catargele corăbiei. Reîntîlnirea mult dorită cu monstrul marin se va produce nu departe de locul ciocnirii anterioare: "balena părea numai
Epistolă către Odobescu (VII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7978_a_9303]
-
rămâne dependentă de creație, dar creația, dacă este deplină, adevărată, nu ajunge subordonată față de critică. Separarea domeniilor îi apare lui Al. George că are mai multă proprietate decât interferența lor. A(l)titudinea sa programatică, la limită paradoxală, ajunge de înfruntare prin confruntare. „Este necesar deci să apropiem noțiunile de critică și creație cât mai mult, dar tocmai pentru a le deosebi.” Poziția sa apare diferită, o remarcă singur, de a lui G. Călinescu. Acesta le apropie, critică și creație, și
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
o prietenie cerebrală... Filmul are și momente cinice pentru americani, realiste pentru europeni de genul replicii "Femeile se vor culca cu tine și dacă scrii o carte proastă". Dar scena care mi-a pus mie sare pe rană a fost înfruntarea dintre Jamal și profesorul său. Adicătelea, ultimul debitează citate, iar primul indică proveniența lor. Așa carevasăzică "literații" ăștia sunt un fel de bază de date. Ei nu-și bat capul cu miile de semnificații și interpretări dindărătul unui text, ci
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
față a României", sau în diverse texte jurnalistice: "a intrat într-un anturaj deocheat, format din bețivani" (Monitorul local de Brașov, 17.08.2000), "acest personaj deocheat și certat cu legea" (România liberă 17.07.1998), "S-a dat startul înfruntărilor electorale deocheate" (Curierul zilei - Pitești, 27.06.2000), uneori fiind folosit și adverbial: "o matroană de mahala, durdulie, îmbrăcată deocheat" (România literară 51-52, 1998). Deochiat e în momentul de față unul dintre cuvintele familiare la modă, a cărui largă utilizare
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
de mînă/ precum o sabie/ de ce, Doamne? - întreabă a treia oară/ gurile de foc din zidul/ ce mă desparte în două tabere// o voce: - privește în bethleemuri/ au crescut aripile/ și cu alte vieți pleacă" (Peisaje umane, I). Sau această înfruntare a morții pe un portativ teluric și marțial, adîncind tema crizei de conștiință a unei epoci sleite: "cînd moartea aruncă pe masă o mînă de pămînt/ dovedește astfel că acul busolei/ e țeava de pușcă uitîndu-se la tine/ în timp ce privirile
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
atunci cînd găsim o comparație nimerita, proba a împrejurării că lumea concretului în care ne învîrtim e capabilă încă, prin autoritatea ei ancestrala, a ne ocroti. * Minciună: o ficțiune interesată, sacrificata realului. * Îndrăzneala: o prezență tendențioasa. Lașitatea: o absență tendențioasa. * Înfruntarea cunoașterii. De la lipsa de interes a lui Pascal față de stiinte, pînă la supoziția că Buddha, atotștiutor în materie de izbăvire, nu cunoaște toate soiurile de insecte. * Uitarea: cea mai blîndă metodă de distrugere aflată la îndemînă noastră. * Prin însăși disimularea
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
în toate aceste pagini la toată uimirea țăranilor în fața necunoscuților care stârnesc praful drumurilor cu mașinile lor. Transformarea lentă, dramatică și, adesea, chiar tragică a vieții satului, raportîndu-se la indivizii care îl populează, este văzută de M. Preda ca o înfruntare dintre două lumi, dintre o civilizație seculară și conservatoare prin natura ei, a țăranului văzut ca arhetip, și elementele înnoitoare care se insinuează și o modifică. Formele rezistenței țăranilor la procesul istoric nu mai apar schematice, nici false. M. Preda
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Butnaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1382]
-
mai fericite ar fi dacă ar fi înzestrate pentru război!¤ (Ioanide trecu peste alte rânduri, părîndu-i-se pure divagații.) Noi avem cultul morții și, fără a profesa sinuciderea sau a căuta moartea cu dinadinsul, credem că acuitatea vieții se verifică în înfruntarea morții: a muri în încleștare, acesta e supremul bine pe care-l oferă viața. Restul e deșertăciune. M-am exercitat atât de mult în acest sentiment, încît ideea morții plutește asupra mea și-mi dă o liniște extraordinară. (Glosă ioanidiană
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fecior. Acesta, înclinîndu-se ușor, îi întinse un mic pachet, frumos legat, în care se aflau semințe de floarea-soarelui, spre a fi înmînate condamnatului la moarte. Ioanide primise și el avizul de a vedea pe Tudorel. Dată fiind repulsia lui pentru înfruntarea momentelor dureroase, ezită. Însă madam Ioanide dădea semnele unei oboseli morale grave. Luând de braț pe arhitect, ea zise: - Prietene, doi copii pierduți este prea mult pentru mine.Nu pricep nimic, nu știu ce e bine de spus și ce nu. Ești
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și un dor ciudat după o altă lume. Drumurile nesfârșite pe care le săpase în inima stejarului, marcate de feromoni și ațișoare subțiri de fecale, dulcile vase cu sevă și amarele fibre uscate, nimerirea bruscă în labirintul altei omizi și înfruntarea lor oarbă, singurătatea de o sută de mii de feluri, susurul propriilor intestine și ganglioni, fojgăitul inelelor și piciorușelor începură să i se pară, din pline de farmec și de vitalitate, cum le trăise timp de mai bine de trei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de temut. Știa exact care sunt capacitățile unui quint și era foarte probabil să știe și ce trebuie să facă pentru a se apăra. Simți cum la marginea subconștientului său înflorește un gând difuz. Da, Kasser era un adversar redutabil. Înfruntarea cu el nu avea cum să aibă un câștigător dinainte stabilit... Abandonă însă acest gând, conștient că avea treburi mult mai importante de făcut. Pentru a putea pleca din Abație, avea nevoie de un pretext. * * * Bella al Vll-lea privi cu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Bărbatul care îl descoperise începuse să se ridice de pe scaunul său, căutîndu-se în buzunar. Gesturile lui erau extrem de încete pentru ritmul în care Rim trăia în modul de luptă. Cu toate acestea, era evident că omul acela era pregătit pentru înfruntarea cu un quint. Riscă puțin și se opri până când gestul bărbatului se termină. Mâna se retrase din buzunar purtând o cutie metalică. Muște de Alderbaraan! De unde naiba le-a luat? Kasser? Fără îndoială. Deși nu semănau defel cu muștele care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
iar afară aerul răcoros al dimineții îl făcu să se simtă ceva mai optimist. Se gândi pentru o clipă că în nici o scriptură, ba nu, în nici o scriere religioasă a omului nu se pomenea de eventualitatea în care omul pierdea înfruntarea finală, lăsîndu-l pe Dumnezeu pradă Diavolului. Poate că, pur și simplu, o asemenea eventualitate nu există. Radoslav văzu de departe un călăreț care se îndrepta spre el. ― Sfinția Ta, într-un sfert de oră avem o comunicare directă cu Bella
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Oare ce anume i-a făcut să fugă? Am să-l întreb pe Vassur. Sau nu! Mai bine o să-l... sondez, surâse Aloim. Kyrall. ― Și de ce-or fi venit tocmai aici? continuă Aloim. Să fie oare vorba despre vechea înfruntare dintre Kasser și fiul său privind originile dinastiei lor? Abatele constată cu o oarecare întîrziere că vorbele lui Aloim îi fuseseră adresate lui. ― Nu știu, dar e neapărată nevoie să vorbim cu ei. Trimite toți frații-ostași de care dispui să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
șansă. Așa însă trebuiseră să se prefacă morți sub stânci, și abia când grosul atacatorilor se apropiase se dezlănțuise iadul. Kasser nu mai participase de foarte mult timp la o luptă. De fapt, o singură dată luase parte la o înfruntare armată, scurtă, cu ocazia unui atentat rezolvat iute de quinți pe vremea când era împărat. Lupta aceea durase cu puțin peste cincisprezece secunde și de aceea acum i se părea totul un adevărat război. Mos și Mas reușiseră să-i
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
din coliba lui Stin cu conștiința faptului că închidea ușa aceea pentru ultima oară. Nepăsătoare la ochii pe care-i simțea în preajmă, femeia ridică un pumn spre cer, mormăind un blestem. Timpul o aruncase în cea mai crudă dintre înfruntările istoriei, iar ea nu era nici măcar o ființă întreagă. Era doar o jumătate de femeie, blestemată să aibă sufletul întreg. 38. De parcă în mintea lui ar mai fi existat cineva care își făcuse un obicei din a-l contrazice, Rim
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cearta asta de mii de ori. Poate că înălțimea Sa va binevoi să ne dea câteva amănunte, rosti femeia, aranjîndu-și părul cărunt așa încît cicatricile de pe fața ei să fie vizibile. Era felul ei de a le aminti că din înfruntarea aceea de pe Vechea Terra suferiseră miliarde de oameni și nu doar ei înșiși. Kasser se ambală cu entuziasm într-o povestire a bătăliei, subliniind că anii care trecuseră schimbaseră tactica clonelor. - Încep să semene din ce în ce mai mult cu noi și asta
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lămurească, spuse calm Maria. Kasser, N'Gai Loon și cei doi quinți se grăbiră să intre în mica firidă care era ocupată aproape în totalitate de patul grosolan pe care stătea Abatele. Acesta își mai revenise de pe urma infarctului suferit în timpul înfruntării cu Xtyn și stătea acum în capul oaselor. - Citesc pe fețele voastre că acțiunea mea cea de pe urmă nu mai este un secret, zâmbi trist Abatele. - Nesăbuitule, ce i-ai făcut? Ca și cum nu ar fi auzit întrebarea bătrânului împărat, Abatele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]