1,889 matches
-
Constantin Stoicu L-am găsit pe Boby Cacoveanu în holul de la intrare și, o săptămână întreagă, vădit la curent cu plecările și sosirile mele, m-a așteptat aproape în fiecare zi. De la a doua vizită avea deja tabieturile lui: se înfunda în colțul canapelei cu o plăcere nedisimulată, păstra pardesiul la îndemână pentru cazul în care s-ar fi văzut nevoit să-mi rejoace scena demnității ultragiate, bea dintr-o înghițitură câteva cafele fără zahăr, fuma, scotea la răstimpuri din buzunarul
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
noi cu ce ne prezentăm noi astăzi În fața lumii, a istoriei? Ce-am făcut noi după revoluție? Căutăm În gunoaiele securității și fabricăm dosare. Nu pentru a susține vreun scriitor român pentru Premiul Nobel, nu, Doamne ferește, ci pentru a-i Înfunda odată pentru Întotdeauna pe cei care au mai rămas și care ar mai putea năzui la această recunoaștere internațională. Am tot căutat „În sertar” o literatură de rezistență Împotriva comunismului care, evident, nu exista. Și de ce nu exista, domnilor? Vă
Atitudine. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Ileana Andrei () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1443]
-
prin inimă". Pe nesimțite, copilul adoarme, iar starea hipnică transferă viziunile înspăimântătoare din real în "inima fantasticului", ca într-o peliculă de Amando de Ossorio: Copacii de pe culmi se prefăceau, în visul lui, în năuci negre, în haiduci cu căciulele înfundate pe ochi [...]. Alte dăți, aceiași copaci [...] erau călugări cu glugi negre pe cap, care, pe deșelate, goneau sub ei cai [...]. Vântul le fâlfâia mantalele și glugile; se schimbau în demoni; se înmulțeau cât coprindeau dealurile și văile; erau în față
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
somn, pentru a descoperi că Leiba, bolnav deja recunoscut ca atare, nu-i este alături. Odată cu privirea mirată a Surei, unghiul de acțiune se limpezește și se canalizează în direcția dorită de narator: femeia "deschise oleacă fereastra; atunci auzi gemete înfundate la poartă. Înfiorată, coborî iute pe scăricică. Gangul era luminat. Ieșind pe gang, femeia fu izbită de o grozavă priveliște". Abia acum i se dezvăluie lectorului, și aceasta grație conștiinței reflectorii a unui personaj secundar, dimensiunile atrocității: "Zibal ține ochii
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
compresie fizică; brațele sunt străbătute de spasme; trupul hangiului se zăvorăște în sine ca într-o închisoare a minții, un Tartar pe care nici măcar lucida conștiință auctorială nu-l poate cuprinde în integralitate: "Dar după acest moment dintâi, trupul se înfundă repede chiar mai jos decât fusese, apăsându-și gâtul în umeri, ca și cum puterea nevăzută îl scăpase de păr; mâinile se ridicară și-ncepură să frământe-n sec din degete; ochii-și întoarseră privirile din adânci depărtări de-afară afundându-le
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pune cumva în circulație inevitabila tăietură epistemologică în măsură să epureze problematica și, mai ales, să mascheze prin confuzii sterile recunoașterea omului ca obiect al științelor umane (e drept că acestea din urmă au, în zilele noastre, tendința să-și înfunde ceva mai adânc capul lor de struț în nisip, intitulându-se "științe sociale"). (Op. cit., p. 200) Durand nu încheie lista noilor contribuții promițătoare în epistemologia științelor omului fără a nu aminti simpatia acordată "celuilalt" prin contagiune afectivă, sentimentul unității cu
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
carte la Vaslui, având, se pare, o temeinică pregătire pe linie organizatorică. Nimic nu a fost uitat. Cu foarte mare indice de certitudine, tov. Dimitrev făcuse vreo „vestită” școală „de cadre”, cel mai probabil printr-o pușcărie în care-l înfundase fostul regim, scăpând astfel (pe nedrept) de ororile tranșeelor celui de-al doilea război mondial. Iată cu ce „destăinuiri” mai venea în fața șefilor de la „centru”, după vizita „lucrativă” la Vaslui, care durase aproape o lună: „...comitetul a fost compus din
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
U.R.S.S.”. Cum în acea vreme circulau fel de fel de zvonuri, unele reale altele pur fanteziste de genul „vin americanii”, nici lumea rurală vasluiană nu a fost scutită de ele ca să nu mai spunem că mulți dintre „răspândaci” au înfundat pușcăriile și lagărele morții numai pentru asemenea simple fleacuri. Probabil, lozinca transmisă de mahării roșii călăilor din Securitate era: „Partidu’ are nevoie de liniște. Păstrați o liniște profundă, dragi tovarăși, pentru că noi suntem ocupați cu planul de rusificare totală a
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
de altă natură. Pe deasupra, li se impusese un plan de realizări la hectar care era atât de mare încât, bieții oameni, își dădeau TOATĂ recolta la stat ba, mai rămâneau și datori! Pentru a se descurca și pentru a nu înfunda pușcăriile, erau nevoiți să cumpere diferența la prețul pieței care era mult mai ridicat decât cel oferit de stat în contul produselor predate la „cotă”! Dacă proprietarul refuza în a-și mai cultiva pământul (de cele mai multe ori din lipsă de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
a încercat să ia legătura cu gara Vaslui. A reușit, într-un târziu, însă șeful stației i-a spus că nu s-a găsit nicio servietă cu acte. Știind din proprie experiență că alții, mai puțin vinovați ca el, au înfundat pușcăriile pline cu „sabotori” și „dușmani ai poporului”, tov. Iancu a intrat în panică. Ajuns la București, iată ce a făcut: „...s’a dus la Secția Administrativă unde a dat cadourile. Aici s’a întâlnit cu un Tov. din Vlașca
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
înfrățirea De muncitori funcționari Și de harnicii plugari Și alăturați de boi Înco roată măi flăcăi Hăi, hăi De veți trăi și vom meni Și la anul vom veni Și atunci să vă găsim Cu holde bune și bogate Coșarele înfundate Cu grâu și cu popușoi Ia opriți pe loc flăcăi La anul și la mulți ani Aho Conpus de Vasile I. Plugar Hârsova Vaslui”. h. Cum a „câștigat” la Vaslui alegerile din noiembrie ’46, Blocul Partidelor Democrate Organizat sub imensa
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
4) Ce cantități de lână s’au colectat. Stop. Nu se admite nici o păsuire peste termenul fixat. Stop. Președinții Comitetelor Provizorii sunt răspunzători de executarea la timp a prezentului ordin”. Mai mult ca sigur că „nemulțumiții de orice categorie”, au înfundat pușcăriile, ca o regulă stabilită și aplicată cu strictețe în acele timpuri! O pată de culoare în acest peisaj sinistru a tușat-o șeful depozitului „Comcereal” Vaslui care, printr-o adresă (tot secretă!) trimisă la data de 2 iunie 1949
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
așa cum există oameni și oameni așa au existat și proletari și proletari, adică, cei puțini și șmecheri au ajuns să-i conducă pe cei mulți și onești care, dacă mai aveau și ceva pământ sau câte o mică afacere, au înfundat pușcăriile și lagărele morții. Din păcate, ca și la Moara Domnească, arhivele sunt foarte subțiri ceea ce denotă faptul că pe cei ajunși la putere prea puțin îi interesa de ceea ce rămâne în urma lor chiar dacă, nu-i putem acuza în totalitate
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
au abordat problema traiului în comun. Pentru a exemplifica, vom reda, mai jos, câteva din „neregulile” semnalate Primăriei Bacău de către conducerea Garnizoanei militare, într-o plângere datată 23 mai 1925: „(...) din cauză că rigolele nu sunt curățate la timp, de câte ori plou) se înfundă gurile de canal cu mâlul adus de ape. Azi toată rigola ce duce din Bulevardul Carol I în strada BacăuPiatra este infectată din motivele următoare: Apele stagnează încă din luna februarie, canalul fiind înfundat; Se aruncă păsări moarte din curtea
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
curățate la timp, de câte ori plou) se înfundă gurile de canal cu mâlul adus de ape. Azi toată rigola ce duce din Bulevardul Carol I în strada BacăuPiatra este infectată din motivele următoare: Apele stagnează încă din luna februarie, canalul fiind înfundat; Se aruncă păsări moarte din curtea de peste drum de orfelinatul Averescu; De la internatul Liceului Ferdinand I se aruncă, în colțul din Nord, zoaie și resturi de mâncare; gardul fiind rupt, porcii și câinii răscolesc acest gunoi infectând aerul; Latrina de la
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
După cum se afirmă și în documentul studiat, în zilele de duminică, în absența magazinelor deschise, o parte însemnată din „sătenii ce vin la oraș cu păsări, animale, lapte sau zarzavat, ca și muncitorii fabricilor din localitate, ce încasau salariile sâmbătă, înfundă cârciumile, care n-au văzut niciodată o perioadă de mai mare înflorire”. Micul și marele comerț erau desfășurate, aproape în întregime, de negustorii evrei, urmați, la mare distanță, de etnicii români și armeni. Pentru exemplificare, am apelat - motivați de plaja
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
poate desprinde de figura atipică pe care o reprezintă în ochii tuturor morarul: Acest Pupăză, un om de vreo patruzeci de ani, era mai scurt decât toți oamenii scurți, cu capul de tot mare, cu fălcile ieșite și cu ochii înfundați în cap și îi ziceau Pupăză pentru că era cam tont de felul lui și umbla crăcit, încât parcă șchiopăta de amândouă picioarele. Pe omul viu oamenii îl evitaseră, și mort fiind vor proceda la fel. Discret se inserează în mintea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
mari de cum are să prefacă pustiul în care intra în oază înfloritoare, toate acestea îl transportaseră de pe fața pământului și fără judecată și-a rupt legătura materială a vieții lui. Drumul drept și curat pe care umblase Slavici... acum s-a înfundat, a intrat pe o potecuță întunecată..."240 (s.a) scrie soția scriitorului patruzeci de ani mai târziu. Amintirea e dominată de un profund regret după anii pierduți din cauza unei decizii greșite, căci retrăgându-se la Măgurele, Slavici a rupt încetul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și inefabilul acestei relații în cartea sa Amintiri de la „ Junimea” din Iași. Astfel, el notează: „Legătura se stabili astfel, încât, pe urmă, mai nimenea nu mai văzu pe Eminescu fără Creangă și pe Creangă fără Eminescu; Plecau amândoi și se înfundau pe la vreun crâșmar de prin Tătărași, Păcurari sau Nicolina, adică prin părțile exterioare ale orașului. (...) Era o plăcere pentru ei ca să se așeze într-o odaie din fundul unei crâșme, pe lăviți de lemn, cu brațele rezemate de o masă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
spiritual se constată o stagnare. Ba mai mult, în numele unei libertăți prost înțelese, se accentuează drumul spre libertinaj și activități iresponsabile. Timid, prea timid, prin unele locuri Biserica mai încearcă să avertizeze oamenii că alunecă pe un drum care se înfundă. Iar atunci când civilizația nu mai corespunde scopului propus, ea nu mai are un rost. Înțelepții au o vorbă (printre multe altele): trebuie să-ți trăiești viața astfel încât să fii pregătit pentru că fiecare zi poate fi ultima! Este un avertisment aici
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
neștire pe nesfîrșitele plaiuri, îl zări treptat-treptat, în cele din urmă. Rămase uimit: nu-și închipuise de loc așa orizontul, cînd bătrînul Bonnemort, cu o mișcare a mîinii i-l arătase în fundul tenebrelor. În față-i recunoștea, într-adevăr, Voreux-ul, înfundat într-o cută a terenului, cu casele-i de lemne și cărămizi, cu hala ciururilor gudronată, cu turla acoperită cu ardezie, cu hala mașinilor și coșul de fabrică de un roșu palid [...]. Apoi se întindeau cîmpii, nesfîrșite cîmpii de grîu
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
constituției de către Traian Băsescu. Un referendum este așteptat pentru 19 mai. Populația consultată va confirma sau nu această suspendare dorită de Parlament? Un pic de suspans și multă indiferență. Căci, de la integrarea în UE, în ianuarie 2007, România s-a înfundat într-o criză ce are aparența unei nesfârșite reglări de conturi. Se pare că, la mai mult de cincisprezece ani de la căderea lui Ceaușescu, trebuiau reglate în primul rând conturile Memoriei. Care sunt actorii acestei reglări? Președintele Băsescu îndrăznește, în
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
în ogradă, tata nu era acasă, ne-a dat să mâncăm broș cu fasole cu lobodă roșie și urzici și ne-a împăcat. Tata n-a știut mult timp de lipsa cuțitului, nu prea avea el bani să cumpere sticle înfundate de vin sau rachiu, așa că tirbușonul zăcea bine mersi în fundul fântânii. Dar într-o zi a avut nevoie de el și l-a căutat la locul știut. - Camfura mă-ti, Aglăiță, unde-i briceagul? - Nu știu, Iancule, lă-i fi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Bârladul, aveau restaurantele deschise până în ziuă, pline cu de toate. Cât ne-am străduit noi să fim primii, am ajuns, dar alții ne-o luaseră înainte, căci figura făcută de noi o făcuseră și alții. Oricum, am apucat să ne înfundăm buzunarele și sânul cu sticle de bere blondă și brună. Gâlgâiam pe gât a doua sticlă când locomotive de la trenul nostru a dat semnalul de plecare. Țin minte că n-am mai apucat să plătim cele vreo optsprezece sticle de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dar mă simțeam încotoșmănat și greoi în mișcări. Cele două lămpi de carbid ardeau, mai sfârâind când vântul sufla mai tare. Dar o pală de vânt mi-a stins una. Am încercat s-o reaprind dar n-am izbutit, se înfundase becul (becul este o biluță de metal înfiletat în țevușoara lămpii, care are un orificiu prin care vine gazul de la carbid). Imediat vântul mi-a stins-o și pe cealaltă. Și era un întuneric dens, să-l tai cu cuțitul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]