1,615 matches
-
lângă ea, uluit, fără să-mi dau seama ce-aș putea face, ce i-aș putea spune. - Este penibil, șopti ea târziu, liniștită. Tu n-ai nici o vină în toate astea... Te rog să mă ierți. Ne putem despărți oricând... Îngânai câteva cuvinte la întâmplare. Dar, recunosc, eram destul de emoționat. Nu știu dacă a simțit asta. M-a privit însă mai cald, cu oarecare simpatie chiar. A zâmbit și mi-a prins mâna. [...]” (p.100) Alternarea replicilor efective cu aceste fraze
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
așteaptă; b) adverbe relative - cum, precum, cât - Parcă-l văd cum ușor scoate cureaua.; c) pronume relative - care, cine, ce, cât, cel ce - Nu l-ai văzut ce trist era?. „Propoziția dublu subordonată simultan prin joncțiune - Eu te văd cum îngâni cântecul - este sinonimă sintactic cu propoziția dublu subordonată simultan juxtapusă”. Regentul, în frază, poate fi o întreagă propoziție - se înțelege o subiectivă sau completivă directă: Să vie sănătoși cei ce pleacă, cei care au fost dojeniți au plecat rușinați. Raportul
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
b) pronume și adjective pronominale relativ - interogative sau nehotărâte - Ba o știu eu de câte e în stare. Te cunosc eu câte parale faci. c) adverbe (așa) cum , precum, cât și ce adverbial - Eu te văd răpit de farmec cum îngâni.); Satul ar face mai bine dacă ar lăsa lucrurile așa cum sunt.; Acea culme înverzită o revăd precum o știu.; M-a luat groaza când am trecut pe lângă el și l-am văzut cât e de mare. Nu l-ai văzut
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
mamei de Mihai Eminescu: „O, mamă, dulce mamă, din negura de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.” („O, mamă...”) Mama rămâne, chiar și dincolo de mormânt, un spirit tutelar, o veșnică alinare, cea care poate oferi liniștea mult dorită, care poate elibera de zbuciumul unei vieți îndurerate
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
vârsta senectuții, pioasă, plângând aceeași înstrăinare, aceeași îndepărtare a urmașilor de spațiul protector al satului străvechi: „Așa... vă treceți, bieți bătrâni, Cu rugi la Preacurata, Și plânge mama pe ceaslov, Și-n barbă plânge tata...” („Bătrâni”) Duioșia cântecelor de leagăn, îngânate lângă pătuțul pruncilor, alungă orice durere și orice lacrimă deoarece numai mama este capabilă de a-și ocroti copiii și de a le aduce liniștea: „Hai, odor, hai, păsărică, Dormi, o, dormi, fără de frică, Să te alinte Moș cuminte Și
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
unei mame simte prezența copilului adorat chiar și înlăuntrul celui mai degradat om.” George Eliot „Femeile știu cum să crească un copil. Ele stăpânesc o îndemânare simplă, fericită, delicată de a pune scutecele, a încălța piciorul unui copil și a îngâna cuvinte dulci fără nici un sens. Iar sărutul lor capătă un sens deplin într-o lume dezolantă.” Elizabeth Barrett Browning „Decizia de a avea un copil este una crucială. Prin ea hotărăști pentru totdeuna să îți lași inima să umble în afara
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
îndelungat mama.” Proverb irlandez „O mamă, dulce mamă, din negura de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt, Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.” Mihai Eminescu „Ah! Mamă tu! Ce slabă ești! N-ai glas de vifor să jelești, N-ai mâini de fier, ca fier să frângi, N-ai mări de lacrimi
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
lângă ea, uluit, fără să-mi dau seama ce-aș putea face, ce i-aș putea spune. - Este penibil, șopti ea târziu, liniștită. Tu n ai nici o vină în toate astea... Te rog să mă ierți. Ne putem despărți oricând... Îngânai câteva cuvinte la întâmplare. Dar, recunosc, eram destul de emoționat. Nu știu dacă a simțit asta. M-a privit însă mai cald, cu oarecare simpatie chiar. A zâmbit și mi-a prins mâna. [...]” (p.100) Alternarea replicilor efective cu aceste fraze
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
într-o ceață eternă în care nu ni se disting decât gesturile. Sufletele sunt învăluite în umbră. Ne atragem, ne pipăim nu ne putem înțelege însă". Lulù, în schimb, deși "n-avea nici o cultură" (spre deosebire de "intelectuala" Mab), știa să-l "îngâne" de minune, găsind chiar "observații fine" și "un fel personal de a-și exprima gândul". Înainte de a iubi, Lulù a învățat să vorbească exact pe limba bărbaților, ca din carte. Așadar, diferența dintre cele două femei ține de receptivitatea mimetică
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu o speriam, trecea nepăsătoare peste piciorul meu desculț și se ducea în treaba ei. Cosașii și greieri își făceau de cap în ierburile, de multe ori necosite. Ici, colo, pe pantă, pășteau caii de la droagă, pe când în sinagogă, rabinii îngânau incantații cu gâlgâituri din gât și tremolouri, cu glasuri plângărețe, invocând divinitatea să primească sufletul celui dus în altă lume. Totul era calm, frumos, liniștit, cu aerul acela îmbălsămat. Aici era raiul nostru, aici ne jucam de-a ascunselea sau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de transpirație, îi schimba compresele, îi dădea ceai cu lingurița, iar când tata și-a recăpătat cunoștința, l-a hrănit cu supă concentrată de carne de pasăre sau de vită. Când nu era lângă el, tata o căuta din ochi îngânând: - Unde e îngerul meu blond? Când s-a înzdrăvenit, erau deja îndrăgostiți unul de altul, tata a cerut-o în căsătorie și vornicul Bogdan cu soția lui, bunica, și-au dat consimțământul. Ce frumos! Nu-i așa că acest fapt pare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Mihai, să le spui meșterilor să nu pună frunze de acant ca la Veneția, ci să se împletească urcându-se spre cer flori și frunze de mărăcini ca cele de le văzuși la Sinai”. Pe nas, oltenește, începuse atunci să îngâne o melodie aidoma celor din cântările muntelui pe care nepotul nu le auzise niciodată. Să fie doar vina lui neica Dinu, marele stolnic, că au uneltit pe la vizir să-l scoată pe Brâncoveanu din scaun, de l-au făcut pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Târgul de Afară de la Fundeni. Glasul de aramă se ridica din alte părți, de la mânăstirea Mihai Vodă, de dincolo de pădure îi răspundea de la Cotroceni clopotul măritului Șerban Vodă; de la biserica albă, de pe deal spre zăvoiul cu grădini și sălcii le îngâna jalea Biserica lui Bucur, cea ridicată din piatră de Mircea Vodă. Peste ape, de unde Mostiștea se pierdea în lacuri venea glasul ctitoriei de la mânăstirea Mărcuța a sfinției sale Theodosie și tot așa, de la Cărămidarii de Jos până la Mogoșoaia, de la mânăstirea Plumbuita
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
seama de o amenințare, ca să revină țipător: — Ajută-mă, Doamne, pe mine nevrednicul Gherasim să desăvârșesc lucrarea aceasta și ferește-mă de furi, de primejdii, de ceasul cel rău, ca să întorc viu, nevătămat, sănătos, coconul cel domnesc părinților săi. Ștefan îngână timid un „Doamne miluiește”. Cu glas mare și grav, oarecum pe nas, călugărul își continuă rugăciunea într-o tonalitate minoră: — Pentru rugăciunile Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, pentru care s-a ridicat această Sfântă Cruce, pomenește pe robii tăi Io Mihai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mama... de Mihai Eminescu O, mama, dulce mama, din negura de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutura salcâmii de toamna si de vânt, Se bat încet din ramuri, îngâna glasul tău... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Când voi muri, iubito, la creștet sa nu-mi plângi; Din teiul sfânt si dulce o ramura să frângi, La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
drum, formând un nor. Din acest nor a Început să plouă la Deveselu. De atunci plouă Întruna iar ploaia s- a extins În toată România. Gigilică se născu Într-o zi de vară, la mijlocul lunii iunie, când ziua se Îngână cu seara iar soarele se tranformă Într-o minge de culoare roșie și dispare Încet, la orizont, lăsând locul lunii, crăiasa nopții, să se răsfețe printre stele. Tocmai se copseseră cireșele pietroase. Într-o după amiază, când soarele nu mai
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și luând la spălat niște blide. - Facem... facem... de ce să nu facem?... Se ridicase soarele de-un stânjen peste sat. Care bărbați mai tocmeau gardul vitelor, care așezau beciurile, care pregăteau lăsatul secului. Saveta trebăluia prin casă, îi veni să îngâne un cântec, își mușcă singură limba. Se certă în gând pentru ce era să facă și continua să-și vadă de ale ei. Se rotise soarele peste sat ca o coadă de curcan. Ici colo lătra câte un câine, mirosea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de aici colo să-mi cresc fata și oi pleca”...sărăcuța de ea. Violeta lui moș Grigorie Bâlbâitu interveni arțăgoasă, se ținea bățoasă să nu scape o lacrimă. - Hoțu’, criminalul, țipa femeia cu vocea ascuțită, astupând vorbele mamei Floarea, care îngâna ceva despre bunătatea răposatei, dar numai ea știa ce. N-am putut videa criminal de aista de când mama m- o făcut pe fața pământului. - Așa o făcut, așa, da..., mai primea aprobarea unor cască gură pripășiți în curte de pe ogoare
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
în patul vechi de fier care trosnea sub greutatea ei. Nu, nu voia să se îmbolnăvească. Bărbatul ei dormea și trebuia să doarmă și ea, cu orice preț. Prin ferestruică pătrundeau zgomotele înăbușite ale orașului. Vechile gramofoane din cafenelele maure îngânau melodii pe care le recunoștea vag și care urcau până la ea purtate de vuietul unei mulțimi leneșe. Trebuia să doarmă. Dar ea număra corturile'negre, îndărătul pleoapelor ei pășteau cămile nemișcate; pustiuri nemărginite se roteau în ea. Da, de ce venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Pomii au fâlfâit din aripi și toate florile sau transformat în îngeri. Buchete ruginii de liliac păstrează parfumul amărui al iubirilor pierdute. Primăvara se încheie cu nebunia florilor de salcâm iar vara vine tiptil pe tril de ciocârlie. Munții îmi îngână o simfonie de dragoste închisă într-o colivie, împletită din fire de dor de parcă ar împărți amintiri din altă lume. Nu-mi doresc decât o clipă înghețată, de fericire, din clepsidra timpului care a trecut prin mine. Să-i mulțumesc
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
o muzica divină se revarsă peste tot. Mă răscolește un dor de necunoscut să-i pătrund tainele ușor, ușor. Insistent, mă îndeamnă, să trag cortina, să-mi joc rolul pe scenă. Dar, în liniștea de după cortină, o urmă de toamnă îngână plânsetul unei frunze rătăcite iar eu mă cufund în melancolie... Reflecție Dacă ți-aș spune că mi-am uitat dorul într-o primăvară și nu-i mai știu locul m-ai crede? Acum, nici soarele nu mai pătrunde prin fereasta
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înoptase, și El era singur acolo. 24. În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vîntul era împotrivă. 25. Cînd se îngîna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblînd pe mare. 26. Cînd L-au văzut ucenicii umblînd pe mare, s-au spăimîntat și au zis: "Este o nălucă!" Și de frică au țipat. 27. Isus le-a zis îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
Deodată auzi, la dreapta lui, la câteva zeci de metri, un vâjâit sfârșind într-o răbufnire scurtă. Întoarse privirea într-acolo și i se păru că vede pâlnia de pământ împroșcînd în beznă. " Iată că au început să dumice înfanteria!" ― îngînă disperat, simțindu-și creierul gol ca un burete uscat. Mai trecu un răstimp. Primprejur obuzele cădeau tot mai des. Apoi un țiuit prelung îi sfâșie urechile. Avu o strângere de inimă și gândul fulgerător: "Asta-i pentru mine!" În față
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
-și ia rămas bun. " Mi s-a înmuiat inima îndată ce am văzut că s-a apropiat ziua plecării!" își zise dânsul, uitîndu-se la Petre. ― Trebuie să vie și de-acasă, don' locotenent, rosti soldatul cu încredere. ― Da... da... trebuie... acasă... îngînă Bologa, întorcîndu-se cu spatele, încet, obosit. Varga reveni mai târziu, neîmpăcat. Apostol tresări din mrejele gândurilor și zise blînd: ― Varga... nu știu ce am... Iartă-mă! Locotenentul se însenină imediat și se apropie cu mâna întinsă: ― Îmi pare rău, prietene dragă... Dar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vrut să-și închidă în suflet drăgălășia ei. Ilona umplu lingurița și i-o duse la gură. Degetele îi tremurau ușor și Apostol își puse mâna pe mâna ei. Obrajii fetei se îmbujorară din nou și, ca să-și ascundă emoția, îngînă: ― Vai, ce caldă ți-e mâna... Apostol nu simți gustul doctoriei. Împreună iar pleoapele, cuprins de o fericire în care i se înecau toate gândurile. Auzi pe Ilona cum așează sticluța pe masă, cum șterge lingurița, cum pășește în vârful
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]