KorAP: Find »[drukola/base=înghiți & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...408 >

10,200 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

presară cineva piper pe răni... - Din sarmale-ai venit, în sarmale te-ntorci, fie numele sarmalei lăudat! Îmi înfig o pâlnie în gâtlej și încep să mă îndoape ca pe gâște, scutur din cap, dar frunzele mă țin strâns, să înghit tot. Nu mai am scăpare, prin vene îmi curge deja borș și tocătură, mă tot afund în asfaltul de orez, nu-mi mai pot mișca picioarele, m-a prins până la brâu, îmi strânge pieptul... Alunec într-o mămăligă moale, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

trecînd iarăși prin primejdioasa stîncă. Îi fu cu neputință să priceapă cum de nu se făcuseră zob de faleza abruptă pentru a se prăbuși mai apoi, cu gîtul frînt, În adîncul prăpastiei, și părea logic ca insula să-i fi Înghițit cu totul spre a-i scuipa din nou, În același fel, cîteva minute mai tîrziu. În dimineața următoare, foarte devreme, cînd fluxul Începuse să se retragă, Înconjură insula și, profitînd de spațiul pe care apa mării tocmai Îl eliberase, dădu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
dragoste nefericită, despre un marinar care-și căuta norocul pe alte mări și despre o fată frumoasă care suferea În tăcere de pe urma absenței lui, fără să-și piardă nădejdea nici măcar cînd era asigurată că vaporul iubitului ei dispăruse În ocean, Înghițit de valuri. În fiecare dimineață, fata cobora pe plajă să implore oceanul să i-l dea Înapoi pe logodnicul ei, și În cele din urmă lacrimile ei Înduplecau marea, care Îl elibera de pe insula Îndepărtată unde Îl ținea prizonier. Iguana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
un plan care să le Îngăduie să scuture jugul sclaviei. Între timp, Iguana Îi păzea. Nu știau cînd, nici În ce fel, Însă chiar dacă uneori treceau două sau trei zile fără să-l vadă pe nicăieri, ca și cum l-ar fi Înghițit pămîntul, strigătul brusc al unei păsări, foșnetul unor ramuri mișcîndu-se deodată sau prezența unei urme proaspete pe cărare le aduceau aminte era Încă acolo, mereu În preajmă. Lui Oberlus Îi plăcea acest joc și Îi plăcea să se retragă apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
voi pe mine de-aici, mormăi el, mușcîndu-și cu furie cuvintele. Nici marea, nici focul, nici cutremurele, vulcanii sau cataclismul nu-mi vor veni de hac, pentru că eu sînt Oberlus, Iguana, și voi domni pe insula asta chiar dacă va fi Înghițită de măruntaiele pămîntului, fiindcă dacă va fi cazul voi Învăța să respir pe sub apă...” Și era cu adevărat capabil să-și țină făgăduiala, pentru că ființa aceea, care se asemăna numai parțial unui om, ascundea Înlăuntrul său atîta voință și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Oberlus Îl Îmbrînci pe căpitan pînă-l culcă pe nisip, jalnic și ridicol, Înfășurat În murdarul lui cămeșoi alb, plîngînd și tremurînd de frică și tristețe, și așteptară Împreună, tăcuți, ca, preschimbată Într-o singură flacără halucinantă, María Alejandra să fie Înghițită de apă, scoțînd scîntei, scrîșnind și lamentîndu-se, Înainte de a se pierde pentru totdeauna În adîncuri. Prin văzduh pluteau funigei de cenușă, și un miros fetid a grăsime de balenă și de carne pîrlită Începu să se Împrăștie deasupra apelor, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
de marinar, de Îndată ce aveau putere de judecată, și nu se Întorceau decît pentru scurte escale temporare sau pentru lunga escală finală În așteptarea morții, În pofida faptului că, la vremea respectivă, aproape șaizeci la sută din marinarii aldanezi dispăruseră pentru totdeauna Înghițiți de ape. Acolo exista un cimitir de femei, bătrîni și, foarte rar, copii, căci se știa că Moartea, oricît de mult s-ar fi șmecherit, tot nu avea ocazia să prindă vreun marinar din Aldan pe uscat. - Am opt copii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
și ridică din umeri cu sinceră indiferență. Nici nu-mi mai pasă dacă provoc greață... Chiar mă amuză să observ cum prezența mea stîrnește silă. E mare lucru să impui prin prezența ta și să știi că trebuie să-ți Înghiți sila de teamă că m-aș Înfuria... - E logic... O observă puțin surprins de naturalețea cu care Îi spusese acel lucru: - Ce anume e logic? voi să știe. - Să vrei să provoci ură, silă și teamă - Carmen de Ibarra Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Încolo să faci În cunoștință de cauză, pentru că-ți place și vrei asta... Își desfăcu pantalonii scoțînd la iveală imensul lui penis excitat și Îi porunci: Acuma suge-mi-o pînă Îmi dau drumul pe minunata ta rochie de dantelă... Înghițindu-și mînia și ura, dar supusă și mulțumită, Niña Carmen Îi dădu ascultare, cu toate că sîngele care continua să-i curgă din nas Îi intra și În gură. Bărbații rămaseră surprinși de prezența femeii care Își făcu apariția brusc, Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
asta, „nu-i”? Eu l-am văzut... Dumneata l-ai văzut... Tot echipajul l-a văzut și a văzut și cum omora un biet bărbat dezarmat, Împușcîndu-l În spate! Oare ne-am pierdut cu toții mințile? — Nu, domnule, bîigui sărmanul ofițer Înghițind În sec. Nu ne-am pierdut mințile, dar nu e nicăieri... Atunci caută-l, pe toți dracii! urlă Lazemby. N-am să permit ca cineva să comită o crimă În prezența mea și să rămînă nepedepsit. Făcu o pauză. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
echipajului de pe Adventurer dădură la o parte pînă și ultima piatră și ultimul tufiș de pe Insula Hood, În căutarea unui bărbat pe care Îl văzuseră toți cu ochii lor, dar pe care - niciodată mai potrivit spus - părea să-l fi Înghițit pămîntul. Tunurile fură aruncate de pe culme, mărfurile și bîrnele, incediate, culturile, devastate, depozitele de apă, distruse, din munca lui Oberlus și a sclavilor lui nu mai rămase nici o urmă, Însă nu fu chip ca „acel șobolan Împuțit”, după cuvintele prim-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
rînd, blestemînd ziua În care i se năzărise să Învețe s-o facă. - Asta-i de-a dreptul caraghios, Îi atrase atenția Niña Carmen văzîndu-l cum azvîrle volumele pe foc. Nu-i deloc rău să știi să citești, ci să Înghiți de douăzeci de ori Odiseea așa cum ai făcut-o tu... Ce așteptai? Să te transformi În Ulise? - Ce știi tu despre Ulise? - Ce știe toată lumea: că era un nebun care a plecat Într-un război de care Îl durea fix

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
În care o ființă de coșmar Îi conducea dinspre nicăieri spre niciunde. Se gîndi să se Îndepărteze, să Îngăduie acelui curent suav să o Îndepărteze de ambarcațiune foarte Încet, pînă cînd marea cea mare, marea cea leneșă, avea s-o Înghită, Într-o definitivă Îmbrățișare, transformînd-o pentru totdeauna Într-o parte a ei. Ar fi fost un final frumos după atîția ani agitați și tulburați. Niña Carmen, născută la trei mii de metri Înălțime, la poalele vulcanului Pichincha, pe coastele abrupte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
parte a ei. Ar fi fost un final frumos după atîția ani agitați și tulburați. Niña Carmen, născută la trei mii de metri Înălțime, la poalele vulcanului Pichincha, pe coastele abrupte și sălbatice ale orașului Quito, avea să dispară definitiv, Înghițită de nisipul de pe fundul celui mai mare și mai adînc dintre oceane. Sau poate totuși ar pluti? Da, poate că, umflîndu-se, ar fi plutit, iar nepăsătorul curent, acea forță ireductibilă, Împotriva căreia erau deja douăsprezece zile de cînd luptau zadarnic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
luă de umeri și-l lăsă să cadă În apă. Foarte Încet - s-ar fi spus că acel ocean leneș le făcea pe toate foarte Încet -, trupul portughezului Începu să se scufunde În apele transparente, pentru a sfîrși dispărînd ca Înghițit de imensitatea albastră care părea mai degrabă un vis idilic decît realitatea unei morți. Iguana Oberlus se uită la el cum dispărea și se așeză apoi pe scaunul răposatului, punînd mîna pe vîsla care rămăsese liberă: - Pune mîna pe timonă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
primul, nu-i așa? Ai fi În stare de orice ca să ajungi pe blestematul ăla de țărm... Arătă Înainte. Dar nu ți-ai dat seama că nu există? Ți-am mai spus. Nu există răsărit... L-au luat; marea a Înghițit continentul; pămîntul a dispărut și nu mai sîntem decît noi trei, condamnați să plutim pînă la sfîrșitul timpurilor... De ce nu vrei să mă crezi? - Te cred, spuse el Întretăiat, obosit de efortul constant pe care-l făcea. Și dacă, În loc să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cu totul sau Încep cu ficatul? - Ești un monstru! - Frumoase vești! Cu mișcări abile spintecă un pește mare, Îi tăie capul, Îi scoase mațele și i-l oferi imitînd gestul amabil al unui ospătar: - Mănîncă! Îi porunci. Mestecă Încet și Înghite zeama, dacă deocamdată nu poți Înghiți carnea... Recupereză-ți forțele, pentru că singurul lucru de care avem nevoie este puterea. Făcu un gest spre prora. Chiar dacă deviezi și nu-ți vine să crezi, acolo, În față, spre răsărit, fie că vrei sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Ești un monstru! - Frumoase vești! Cu mișcări abile spintecă un pește mare, Îi tăie capul, Îi scoase mațele și i-l oferi imitînd gestul amabil al unui ospătar: - Mănîncă! Îi porunci. Mestecă Încet și Înghite zeama, dacă deocamdată nu poți Înghiți carnea... Recupereză-ți forțele, pentru că singurul lucru de care avem nevoie este puterea. Făcu un gest spre prora. Chiar dacă deviezi și nu-ți vine să crezi, acolo, În față, spre răsărit, fie că vrei sau nu, se află continentul, și chiar dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

trista de Brandy întinsă pe spate, Brandy atinge gaura prin care i se scurge viața pe podeaua de marmură și zice: — Te rog. Povestește-mi viața mea. Spune-mi cum am ajuns noi aici. Așa că eu, eu sunt aici și-nghit fum doar ca să înregistrez acest moment al lui Brandy Alexander. Dă-mi atenție. Flash. Dă-mi adorație. Flash. Dă-mi pace. Flash. Capitolul 2 Nu te aștepta ca ăsta să fie genul ăla de poveste cu: și apoi, și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
Aldactone la 100 de miligrame fiecare. Proprietara noastră trebuie că-i avidă după hormoni feminini. Analgezicele și estrogenul sunt cam singurele alimente consumate de Brandy, și zice: — Dă-mi, dă-mi, dă-mi. Gustă niște mici Estinyl îmbrăcate-n roz. Înghite câteva dintre tabletele turcoaz de Estrace. În timp ce folosește ca pe-o cremă de mâini niște Premarin vaginal, zice: — Domnișoară Kay? Zice: — Nu reușesc să strâng pumnul, dulceață. Crezi s-o să poți termina totul fără mine cât timp io mă-ntind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
de mijloc. Tigrii ăia de la zoo, ei trebuie că trăiesc permanent într-o operetă uriașă. — Nu-i vorba doar că-mi doresc să fiu un fotomodel încântător, zicea Evie. Doar că la gândindul că îmbătrânesc sunt așa tristă... Evie își înghițea lacrimile. Strângea tare-n mâini burețelul și zicea: Când eram mică, părinții voiau să fiu băiat. Zicea: Numai că nu vreau să mă simt iar așa nefericită. Alteori, purtam tocuri cui și ne prefăceam că ne plesnim una pe alta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
între dinții lui îmbrăcați în porțelan. Și mestecă. Și-și lasă pe spate fața chipeșă cu maxilar pătrățos și închide ochii, Manus își închide ochii de-un albastru electric și-și răsucește încet capul dintr-o parte în alta și înghite. Părul negru și des, cum are Manus, îți amintește că părul oamenilor nu e decât o blană rudimentară dată cu fixativ. Un cățelandru cu păr sexy, așa-i Manus. Fața cu maxilar pătrățos coboară pentru a oferi obiectivului un prim-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
mama. Știm cât ești încă de supărată pentru fratele tău și credem că ți-ar face bine dacă ai mărșălui și tu cu grupul nostru la paradă. Sari la altă dezgustătoare deziluzie care se prefigurează la orizont. Sari la mine înghițită în marea lor compensație, marea lor penitență pentru toți anii aceia de demult, tata țipând: — Nu știm ce soi de boli scârboase ne aduci în casă, domnule, dar îți poți găsi alt loc unde să dormi la noapte. Ei numesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
moară. De parcă acum ar putea măcar să-mi pese. Nu, chiar așa e, Manus a vrut să fie incinerat. Pe carnețelul de lângă telefon, scriu într-un minut o să deschid ușa, dar am încă pușca. înainte de asta, arunc niște valium pe sub ușă. înghite-l. fă-o sau te omor. Și strecor hârtiuța pe sub ușă. O să mergem afară la mașina de pe alee. O să-l duc de acolo. O să facă tot ce vreau, altfel, oriunde am ajunge, o să spun la poliți că a intrat cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
boxeri și nu chiloți. Brandy clatină din cap în direcția mea. — Aceasta e domnișoara Arden Scotia, de la compania Denver River Loggina and Paper Scotias. Încă o victimă a Proiectului Brandy Alexander de Reincarnare a Martorilor. Mâna mare a lui Parker înghite mâna mea mică, pește mare și pește mic, toată. Cămașa albă apretată a lui Parker te duce cu gândul la o față de masă curată, așa întinsă și rigidă că ai putea servi băuturi de pe pieptul său umflat. — Acesta, Brandy înclină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]