1,433 matches
-
ăsta s-a dat în spectacol cu lătratul și cu cerșitul atenției toată săptămâna. Știi ceva, iubito, întâmplarea face ca asta să coincidă cu faptul că tocmai am început să scriu un alt roman și sunt extrem de deranjat și de îngrijorat. - Da, știu, Victor nu vrea să scrii altă carte, zise Jayne, stingând aragazul și îndreptându-se spre chiuvetă. Sunt foarte de acord cu tine în privința asta. - Nu-l văd niciodată pe câine jucându-se, am bombănit. E deprimat de când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o conversație pe care nu era posibil s-o pricep, până când Rosa a dat cu convingere din cap, apoi a ieșit. Cum era Halloween și fiecare putea să poarte ce dorea, Robby avea pe el un tricou cu Poftim? Eu îngrijorat? și pantaloni largi cu multe buzunare - hainele lui erau întotdeauna prea largi și bufante și cu o etichetă la vedere. Cu o pereche de role aruncate pe umăr, băiatul îi spuse lui Jayne că tocmai a descărcat Buffy ucigașa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la ceva mai ...distractiv? Mama zice c-așa ai fost costumat și anu’ trecut. N-a zis nimic. M-am fâțâit prietenește prin cameră, pretinzând că mă interesează tot felul de obiecte. - S-a-ntâmplat ceva? l-am auzit spunând, îngrijorat. Am făcut ceva? - No, nu, nu, Robby, am zis. N-ai făcut nimic. Îți admiram camera. - Păi, hm, de ce? - Pentru că ești foarte...norocos. - Da? Nu mi-a plăcut deloc cum a zis asta. - Da, vreau să spun că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
simplu furase o sticlă de Chardonnay Stonecreek de la recepția cu părinții și o trăgea la măsea în curtea școlii. Turnă ce mai rămăsese în paharul de plastic. Poate că aș fi izbucnit în râs dacă n-aș fi fost din ce în ce mai îngrijorat din cauza lianelor care se strângeau tot mai restrâns în jurul nostru. Dintr-o dată, mi s-a făcut teamă. Pierdeam semnalul visului. Și am realizat că purtarea Nadinei nu era provocată de alcool, ci de o angoasă specifică ce părea să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
asta? Ai să-mi spui ceva? - Nu știu ce-i de vorbit despre asta. Vocea lui era calmă și rațională, dar minciuna își întorcea scăfârlia neagră spre mine. - Încetează, Robby. - De ce ești supărat pe mine? - Nu sunt supărat pe tine. Sunt îngrijorat. Îngrijorat de soarta ta. - De ce? întrebă el, cu ochii întrebători. Sunt bine, tată. Iarăși. Cuvântul „tată“. O ispită. Pe moment levitam. - Vreau să încetezi. - Ce să încetez? - Nu vreau să mai simți nevoia să mă minți. - Ce să mint? - Fir-ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
privească lucrurile în față", nu-i cumva domnul acela trist sau poate omul încă îndemânatic pe care-l întâlnim în fiecare dimineață în oglindă atunci când ne bărbierim: chițibușar, cărpănos, stors de vlagă înainte de vreme, prost plătit, econom, temător de viitor, îngrijorat de mărimea pensiei și de starea prostatei lui? Pare să existe, variabilă în funcție de temperament, o marjă de eroare dincoace de care, odată cu încetarea dereglărilor bunului-simț, demarajul matinal se gripează, iar marșul eratic al rebelului se oprește de la sine. Cam pe la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
date în legătură cu bătălia din 10 ianuarie 1475. O importanță excepțională o are descrierea făcută de Samședin Bin Suleiman Kemal-Pașa-Zade. Dacă înainte de lupta de la Baia, Ștefan s-a temut de trădarea unor boieri, cum scrie Dlugosz, de data aceasta, văzându-l îngrijorat, boierii au îngenuncheat și i-au spus: Doamne, nu te turbura, căci îți vom sta astăzi credincios alături și Dumnezeu Sfântul ne va ajuta. Referindu-se la marșul oastei otomane, Kemal-Pașa-Zade scria: „Pe drum, oastea prădătoare a fost surprinsă de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
este nimeni la recepție iar pelerinii cazați sunt voioși, discută zgomotos în sala de mese, râd, glumesc, servesc un pahar cu vin, o bere sau suc. își fac fotografii, singuri sau în grup, iar eu mă învârt peste tot, neliniștit, îngrijorat să găsesc un responsabil. Cu ajutorul unei domnișoare din Italia reușesc în sfârșit să-i telefonez preotului responsabil cu hanul și să-l rog să-mi găsească și mie un loc căci sunt frânt de oboseală. Ajunge în scurt timp și-
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
prietenul meu, cardiolog specialist, pe care îl cunoșteam de la vizitele oaspeților străini, la care eu făceam serviciile de protocol, iar el pe cele medicale, la nevoie. Imediat m-a culcat pe patul din cabinetul său, mi-a luat pulsul și, îngrijorat, mi-a spus: Aveți 247 de bătăi pe minut, aveți de mult tahicardie? Acum aveți tahicardie paroxistică. N-am avut niciodată nimic. Vă injectez acum o fiolă de Izoptin. Stați calm, în maximum zece minute vă veți reveni la normal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
lui Sarrail contra Sofiei, și nici asigurarea că bulgarii nu vor lupta contra rușilor, care se angajează să ne apere granița despre sud. La 10/23 oct., ziua de naștere a Reginei Maria, fiind la dejun la Familia Regală, Suveranul, îngrijorat de cotropirea tot mai insistentă a trupelor rusești, temându-se ca ei, cunoscând valoarea odoarelor noastre bisericești să nu și le însușească, mă întrebă dacă aș consimți să le salvez, începând cu lăcașurile din Moldova, cele mai expuse unei eventuale
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
se umplea în fiecare zi Piața Unirii din Focșani, unde era "Casa Albă", și se alegeau membrii acestui consiliu, propuși de populație). Atunci mi-au adus și dosarele mele de la Securitate, impresionante pe care am refuzat să mă uit (sincer îngrijorat că descopăr rude de sânge între cei ce m-au turnat), am rugat să fie depuse la arhiva lor militară. Am făcut o mare greșeală că n-am făcut o copie a acestor dosare! Fiindcă au dispărut (cu siguranță, sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
familii (mai exact 1.051), 10 preoți și 13 dascăli, cu 5.329 de suflete (parcurgând descrierea localităților vizitate, s-a calculat numărul exact de suflete: 5.937), dar și sate părăsite, convertiri la ortodoxism, biserici catolice ruinate, deteriorarea cultului. Îngrijorat de situația degradată, episcopul propunea măsuri urgente pentru reorganizarea vieții catolice, avertizând Sfântul Scaun că: „Altminteri, în toată Moldova, peste șase sau peste cel mult zece ani, religia catolică se va prăpădi puțin câte puțin”. Această previziune se va adeveri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
dădea seama de toate greutățile ce avea, de toate lipsurile, de puținul temei ce era să ne fie ajutorul Rusiei, dar că singura soluție bună era cea hotărâtă. Viitorul țării depindea de el. Vintilă, deși foarte nervos, era mai puțin îngrijorat sau cel puțin se arăta astfel; Dinu, tot timpul foarte optimist, chiar mai târziu, când toți erau deprimați la evacuarea Bucureștilor. Mama se afla la Florica, unde Vintilă îi trimisese pe Lia cu fiul lui și cu ai lui Dinu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
să așeze targa în sens opus cu patul, băgă mâinile sub Ionel, la picioare și șale, echilibrând bine părțile apucate, îl săltă, se învârti cu el pe brațe și îl depuse binișor pe targă. „Dragă Costache, îi zicea Ionel, cam îngrijorat la începutul operației, mi-a fost teamă de tine până acum, dar de azi tremur înaintea Herculelui ce te văd“. Practica din spitalele Parisului, care pun pe studenții atașați la serviciul bolnavilor și la rolul de infirmieră. Radiografia constată că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mă bărbieresc. Invariabil și inevitabil, în fiecare dimineață privesc oglinda. În fiecare dimineață, din oglindă mă privește acelaș bătrânel simpatic, cu părul alb, cu ochelari și cu câteva riduri „de expresie” pe față. Uneori mă privește vesel, uneori trist sau îngrijorat. Îi spun „bună dimineața, cum ai dormit, ce ai visat și ce planuri avem pentru astăzi?” Și îi mai spun „Dumnezeu ne-a mai dăruit încă o zi, hai să facem din ea o zi frumoasă!” Uneori însă, îmi amintesc
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
extrem de complicată. Vladimirescu declanșase o revoltă în urma unei înțelegeri anterioare cu administrația provizorie din Valahia și cu Eteria. Apelul său la sprijinul țăranilor fusese primit cu entuziasm, dar partizanii lui urmăreau mai degrabă scopuri sociale decît naționale sau politice. Extrem de îngrijorat de evoluția evenimentelor, regimul de la București a trimis o armată ca să-l oprească pe liderul român, dar membrii acesteia au preferat să dezerteze și să i se alăture lui Tudor. Adunarea Poporului a pornit în ziua de 12 martie spre
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și oase. Dar trecătorul s-a apropiat și apoi s-a îndepărtat pe stradă fără să pară că ar fi observat ceva ciudat. Chiar și gardianul care păzea reședința tovarășului prim s-a ivit curând: s-a apropiat în fugă, îngrijorat, el avea în răspundere viața tovarășului și dacă tovarășul nu doarme, ăsta nu e semn bun, căci tovarășul n-are niciodată insomnii. Milițianul a bătut călcâiele zelos și a luat poziție de drepți, a salutat și a dat raportul: În timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
poliție. Toată lumea era agitată, inclusiv cei de la Partidul „România Mare”, cu mașina cărora venisem de la Chișinău. M-am speriat, credeam că vor să-l întoarcă înapoi pe patriot. Am coborât di mașină și m-am dus la doamna Nina, destul de îngrijorat, și am întrebat-o: „Ce se întâmplă? Ce vor vameșii cu bagajele dumneavoastră?” Nina Ilașcu îmi spune că trebuie să se urce în altă mașină. între timp, Ilie Ilașcu coborâse și se adresa celor prezenți adunați în jurul său: „Ce-i
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
multe vorbe românești printre cartoanele cu burțile revărsate, conținând toată istoria Genevei și a regiunii. Vreau să cumpăr un nimic (un perforator) și urmează inevitabilă deziluzie, discuție cu nuanțe rasiste. De fapt, mă așteptam la acest episod. Vânzătorul de nimicuri, îngrijorat și enervat de aspectul meu kosovar-balcanic (ei sunt cei care le fură cele mai multe din obiectele expuse) îmi spune un preț de două ori mai mare decât cel real. Mai trebuie spus că la Marché aux Puces nu se negociază prețul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
sfârșit să țip - „La Moscova! La Moscova! La Moscova!” - deși a doua zi Vali încercă să mă convingă că strigasem „Babi Yar!”. El mă ridicase de pe treptele Poștei de lângă hotel; mă așteptase o vreme în hol, apoi - fiind tot mai îngrijorat de întârzierea mea - ieșise în stradă și mă auzise țipând „Babi Yar!”. „Poate Bubi, iar?” - l-am întrebat, dar am auzit limpede că ochii lui îmi spun: „N-avem timp de glume!”. Mă trimise la spețpoliclinica cu mașina corespondentului Scânteii
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
să ajungă la mine. În primă fază, explicând situația, am cerut o copie după acel răspuns care nu ajunsese la mine. Se caută la arhivă, cineva aduce copia (două pagini dactilografiate), d-l polițist se uită pe ea, devine puțin îngrijorat, după care spune că mai are nevoie de o ,,semnătură”. Revenim în birou, dânsul era cu foile în mână, semnez în declarație că am primit documentul respectiv, mă conduce până la ieșire, apoi îmi spune că îmi va da hârtiile, dar
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
de-atîtea ori domnului Simpson - care acum era plecat de mult la serviciu - să vadă ce are toasterul ăla), pe cînd fetița ei de zece luni inspecta, de-a bușilea, spațiul din spatele frigiderului ; domnul Allen, de la 66, își cerceta în oglindă, îngrijorat, ridurile din spatele ochelarilor cu rame groase ; domnul de la 65, al cărui nume nu-l cunoștea nimeni, ieșise pe ușă de vreo zece minute și acum se afla în garaj și-și deschidea portiera ; doamna Grunberg căuta pe sub birou o piesă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
trebuit să le iubească cel mai mult. După aproximativ 10 ani de căsătorie, Valentin se îmbolnăvise de un sindrom anxios cu elemente de fobie, de obsesie, care nu și-au mai găsit leacul. Purta o antipatie continuă și era neliniștit, îngrijorat și încordat mai tot timpul. Se obișnuise să o tiranizeze, să-i găsească nod în papură, iar gândul că un alt bărbat ar fi avut-o îl chinuia teribil. Dacă ar fi iubit-o ar fi putut crede că purtarea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
o idee despre cum stăteau treburile între ei. Ceea ce o uimise cel mai tare la Nicky era faptul că nu o întrebase multe lucruri. Adusese cu ea obiecte personale, amintiri de familie, fotografii cu Victoria. Când văzuse fotografia Victoriei devenise îngrijorat și foarte încordat, fără comentarii. În asemenea împrejurări nici nu era de mirare lipsa de afecțiune. De la bucătăria restaurantului venea un miros plăcut condimentat și se auzea zdrăngănit de oale și cratițe, dar nimeni nu se apropiase încă de masa
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Care este background-ul său ? Vedem, într-o scenă de pe la-nceput, un domn Bebe îngrijorat de faptul că mama lui (probabil senilă) a ieșit din casă în fața blocului, când el i-a impus clar să rămână înăuntru ; este el, oare, îngrijorat de soarta ei, ca un fiu iubitor sau există consemne numai de ei știute, legate de practica lui ilegală ? Nu vom afla... Lucrul de care ne dăm seama este că mama lui arată ca orice femeie bătrână de la țară, deci
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]