KorAP: Find »[drukola/base=îngrozi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...49 50 51 ...97 >

2,408 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409

fie te salvează, fie te îndeamnă să calci în străchini fără să clipești. Presimțea pasămite că cere în contul copilului, ca o arvună, deși nici nu-i trecuse prin cap așa ceva și de bună seamă că gândul ăsta ar fi îngrozit-o, iar doamna Petronela parcă ar fi înghițit în sec. Ai fi zis că nu-i pică bine la stomac, dar uite că n-avea încotro. Își luă iar agenda la răsfoit și scoase dintre file o bancnotă de cincizeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461

râs și-ar fi strigat: „Ce aiureli demodate!“. Norocul meu că nu era prezent. — Ei bine, eu cu siguranță asta am făcut! zise Janice. Mersi că m-ai ascultat. Te pricepi foarte bine. Am mormăit ceva depreciativ la adresa propriei persoane, Îngrozindu-mă de ce reacție ar fi putut avea Tom În situația de față. Autobuzul traversa Oxford Circus. Janice va coborî la ultima stație, dacă intenția lor era să meargă la film. Toate cinematografele se aflau la capătul dinspre Picadilly Circus al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

de ani, locțiitorul pe care-l desemnase ca să-i urmeze n-a cutezat să se instaleze În sălașul maestrului său; și Încă și mai puțin cuteză să deschidă misteriosul grilaj. La multă vreme de la dispariția fondatorului, locuitorii din Alamut rămâneau Îngroziți la simpla vedere a zidurilor care-l adăpostiseră pe acesta; se fereau să se aventureze spre acele Încăperi, de atunci nelocuite, de teamă să nu-i Întâlnească umbra. Viața ordinului se supunea mai departe regulilor pe care le impusese Hasan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Înconjurat cartierele din centru. Anumite zvonuri, puse În circulație de autorități, anunțau că asupra protestatarilor avea să se abată o represiune fără precedent, că bazarul avea să fie deschis prin forța armelor, lăsat pe seama jafului trupei, o amenințare care-i Îngrozește de milenii pe negustori. Iată de ce, pe 19 iulie 1906, o delegație de comercianți și de marchitani care făceau schimb de mărfuri a mers la Însărcinatul cu afaceri britanic, Într-o chestiune urgentă: dacă persoanele aflate În pericol să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

deja, m-au dus la spital după ce ai plecat, iar eu strig, felicitări, cum a fost nașterea? Dar ea ignoră întrebarea ca și când acesta ar fi un lucru marginal, puloverul este distrus, plânge ea, Ilana l-a deșirat. Ești sigură? mă îngrozesc eu, de unde știi? Iar ea spune, l-am scos acum din geantă pentru a îmbrăca fetița, dar era deșirat, numai ațe, atât a mai rămas din el, o omor pe Ilana, e un monstru, iar eu îi spun, Hani, liniștește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295

Cât ai clipi. Davey se gândește. — S-ar putea să ai dreptate. Doar cu Barney prin preajmă n-ar mai fi așa distractiv. —Barney e un porc capitalist. Ar înlocui toate chestiile mișto de dragul profitului. —Ce face Finn? mă întreabă, îngrozit de perspectiva că ar trebui să înlocuiască masa de biliard cu un șir de birouri la care să lucreze neobosite clonele lui Barney, tot timpul preocupate de perierea șefului. Nu știu. N-am vorbit cu el astăzi. A spus că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
împingi destul, cad peste tine și-ți rup nasul, și mi se rupe și mie spinarea. — Ce se întâmplă aici? zice instructorul, apropiindu-se de noi. — Nu mă împinge cum trebuie... Se plânge degeaba, ca de obicei... Aha! zice instructorul, îngrozit de cearta noastră stupidă. Să mai încercăm o dată, și vom vedea ce este în neregulă. Încercăm? Aruncându-i o privire răutăcioasă lui Finn, mă aplec, pun mâinile pe gleznele lui și mă arunc cu picioarele în sus. Orele de yoga

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688

înregistrat împotriva sclaviei, fumatului și a muzicii de cartier. Miercuri, 17 decembrie ...nu mai rămăsese de adăugat la această efervescență decât un șezlong în parlament pentru J.R.. În sensul acesta, Gorescu declanșase un adevărat cataclism electoral. J.R. era așa de îngrozit, încât își pusese perdeluțe înflorate la geamurile limuzinei. Nu voia în nici un caz să-și vadă chipul, brațele și picioarele suite pe clădiri sau lipite pe garduri. În modestia sa genială, el nu se vedea capabil să transforme toată țara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
și ultima muniție. Pe ei, fraților! ricoșă strigătul său din colină, până la zidurile caselor rămase undeva în urmă. Trezite, stolurile începură să fluiere și să chirăie. Între timp, dușmanul se pare că făcuse o mișcare tactică greșită. Poate că îl îngrozise vacarmul atmosferei. Ori poate imposibilitatea recepționării convoaielor cu provizii și muniție? În jur de cinci și patruzeci și trei, Leonard se afla se afla în vârful colinei. Securea, cu coada înfiptă-n pământ îi susținea basca - stindard asudat al victoriei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
până la primirea rezidenței. Apoi se repezise la Facultatea de Litere. Voia și o diplomă spaniolă, după care, pe la 45 de ani, să atace marele său vis, Regia. Avu însă ghinionul să dea peste un lector de la catedra de limba română. Îngrozită de accentul lui moroșan, profesoara îl îndreptase spre orice altă facultate: Chimie, Aeronautică, Sport, numai la Litere să nu vină. La Bibliotecă aduceau mereu instrumente sofisticate de lectură. Pentru îngrozitorul examen la Pedagogie al lui Neagșu puteau să învețe doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
posedate. Uneori se întorcea cu păduchi. N-avea nicio importanță - ce văzuse ea acolo, ehei! Cum mai lucra diavolul în femeile alea și cum se lupta părintele Gherontie cu necuratul! - Păi și ai tăi ce zic? - Ce să zică? Sunt îngroziți! Mă roagă cu cerul și pământul să nu mai dispar așa. În ochii ei superbi surprind o sclipire sadică. Oricum, se pare că dezvirginarea digitală nu i-a ostoit amocul. Apoi e pasionată de chineză. Da, a fost o vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
și o trezire mentală. Drept compensație, rămâneau fotografiile cu mine în slip, schimonosindu-mă pe ștrandul din Arad, să mi se umfle mușchii, să-mi iasă venele. Efectul asupra femeilor era bulversant: unele erau fascinate de pectoralii mei, altele erau îngrozite că puteam fi mai țâțos decât ele. Din reveria pectorală mă smulseră boabele de orez în ploaie razantă peste ochii și urechile mele. Deci intrasem în rând cu lumea: aveam certificat de căsătorie sub formă de carnet maroniu, cu câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942

ofițerul stării civile, că și alte cazuri... Își curmă însă gândurile de scuză, scârbit de ele, și-și zise cu dojană: " Ești un ticălos, Titule! Să-ți fie rușine!" 4 Grigore Iuga nu mai putea sta la țară. Singurătatea îl îngrozea tot atât ca și stăruințele tatălui său să nu-și distrugă căsnicia pentru neînțelegeri firești și trecătoare. Îi era rușine și silă să-i mărturisească adevărul. Se credea umilit în bărbăția lui, că în cinci ani n-a fost în

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
ar fi vrut să vadă pe figura lui ceva. Fața jandarmului nu spunea nimic. Ieșind în uliță, îi zise mai hotărît: ― Trebuie să ne abatem un minut și pe la casa mea, ca să nu creadă nevastă-mea cine știe ce! Doamna Dragoș se îngrozi văzîndu-l cu jandarmul după el. Începu să plângă cu hohote, apoi să afurisească. Soacră-sa îi ținea hangul. ― Stați, nu mă jeliți, că încă n-am murit! făcu Dragoș enervat de lacrimile lor. Stați, că nici nu știu de ce mă

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
să ne ducem la Ruginoasa, șefule, să vedem! răspunse primarul morocănos. Bine că au avut grijă să te scoale... Măi Nichifore, ia fugi tu până la curte, să iasă un argat cu căruța, ca să mergem mai repede... Cei rămași se holbau îngroziți la jăraticul uriaș, care părea a crește mereu, a se întinde și a se apropia ca un potop. Leonte Bumbu murmură, ca o explicație, că acolo sunt câteva mii de care de nutreț, afară de clădiri, afară de magazii. Pe urmă nimeni

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
lucru ca să nu se mai ducă cu oamenii nicăiri și să nu se mai amestece. De când s-a întors ieri de la Lespezi, numai a bolit și a rumegat. Mă-sa a auzit de la vecini ce s-a întîmplat și era îngrozită. El n-a vrut să-i spuie nimic. Doar când Smaranda l-a învinuit că de la dânsul se trag toate, că așa zic oamenii, a răspuns mânios că cine zice minte, fiindcă el n-are nici un păcat pe suflet, martor

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
tribunele vecine: ― Noul guvern, dacă ar fi democrat și într-adevăr iubitor de țărani, cum s-a lăudat în opoziție, ar putea acuma să decreteze și exproprierea moșiilor sau măcar s-o anunțe, iar ăștia de jos, cât sunt de îngroziți de răscoala țăranilor, ar aplauda cu frenezie, pe onoarea mea! ― Tu glumești, Nicule, replică reporterul Universului, dar să știi că așa este cum ai spus! Eu am vorbit cu mulți deputați și senatori care declară că ei primesc orice reforme

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
ora zece, când a sosit, îmbrăcat țărănește, în târgușorul Costești, a fost eroul zilei. A trebuit să istorisească cel puțin de douăzeci de ori tuturor domnilor din Costești ororile petrecute la Amara. Administratorul plasei a telefonat știrea imediat oficial prefecturii, îngrozind pe demisionarul Boerescu, de la care a cunoscut-o curând tot orașul. Primarul i-a oferit ospitalitate chiar în familia sa și i-a făcut rost de la judecătorul supleant de un costum de haine nemțești pe care însă Isbășescu, spre a

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Trăsura cu prefectul Baloleanu și primul-procuror, escortată de trompetul batalionului pe care maiorul îl trimisese cu ordine la grosul trupei, opri pe bătătura cârciumii, înconjurată de soldații cu baioneta la armă. ― Domnule maior, vă rog, am crezut că... zise Baloleanu îngrozit de cadavrele și răniții întîlniți pe drum. Maiorul Tănăsescu, călare, se apropie de trăsură cu mâna la cozoroc, cu glas triumfător: ― Domnule prefect, am onoarea a vă raporta că în Amara s-a restabilit liniștea și ordinea! Baloleanu văzu la

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
se jucau în geamuri, iar în grădinița cu potecile curate, straturile de iarbă tânără verzuiau ca niște covorașe de catifea întinse la soare. Găsi numai pe Eugenia acasă. Îl puse să-i povestească tot înainte de a sosi Gogu. Eugenia era îngrozită, dar mai mult de durerea soțului ei. Ea l-a oprit să plece la Amara pentru înmormîntarea Nadinei. I-a fost frică să nu se mai întîmple ceva pe acolo... Sosi și Gogu curând. În cele câteva zile de când nu

Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848

acest mediu ostil. Puteam măcar să vedem fără ajutorul instrumentelor. ― Ce se-ntâmplă, Lambert? glumi Kane. Frică de-ntuneric? Ea nu-i întoarse zâmbetul. ― Nu mi-e frică de întunericul pe care-l știu. Cel pe care nu-l știu mă îngrozește. Și mai ales atunci când în bezna asta urlă un apel de naufragiat, zise ea întorcându-se spre exterior. Voința de exprimare a spaimei sale iraționale nu ameliora cu nimic ambianța depresivă a echipajului. Deja în vremuri obișnuite, pasarela nu favoriza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
o plajă și un orășel adormit pe coasta Salvadorului. Îi venea greu să le alunge. Fețele se orientară spre Lambert care-și făcea intrarea în popotă, obosită și deprimată. ― Ce-ați zice de o veste nu prea plăcută? îi întrebă. ― Îngrozește-mă! Dallas încercă să fie grav. Avea o idee vagă despre ce avea să audă deoarece navigatorul rămăsese mai mult decât era nevoie de pasarelă. ― După calculele mele, bazate pe timpul pierdut pentru a atinge planeta asta și pentru a pleca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Imediat! zise Lambert, care auzise deasemenea sunetul. Zgomot bizar în spate. Se răsuci și urlă când apendicele colțos îl înșfăcă. Entitatea își revărsă masa care ieșea din conducta de aerisire. Ripley auzi strigătul prin intercomul deschis pe pasarelă și se îngrozi. Aruncând o privire în interiorul sălii, Parker se făcu alb la față când văzu ce făcea bestia. Nu putea să folosească arma fără să o rănească pe Lambert. Ridicând aruncătorul de flăcări ca pe o măciucă, se năpusti asupră-i. Creatura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309

crucifica” derivă în realitate de la cuvântul care indică tortura (lat. cruciare). Scopul politic și social esențial al răstignirii era intimidarea: „Când îl răstignim pe condamnat, sunt alese cele mai aglomerate străzi, pentru ca să poată vedea cât multă lume și să se îngrozească. Pentru că scopul sancțiunilor nu este atât pedeapsa ca atare, cât efectul lor exemplar” (Pseudo-Quintilian, Declamațiuni 274; Aristofan, Thesmophoriamsae 1029; Pseudo-Manetho, Apotelesmatica 4,198-200; cf. Josephus, Războaiele iudaice 5.450-451). În evanghelii, soldații care l-au răstignit pe Isus și-au

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
doreau sau nu o doresc cei care se află la putere: despoții și tiranii sociali și intelectuali, cezarii care s-ar simți amenințați de un Domn al lumii care a învins moartea, arma ultimă a tiranului, irozii care s-ar îngrozi la validarea post-mortem a regelui iudeilor. Îmi vine în minte scena impresionantă din drama Salome, a lui Oscar Wilde, pe care Richard Strauss a folosit-o ca punct de plecare pentru opera sa cu același nume. În acea reprezentare, lui

Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright (2015) [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]