1,892 matches
-
-ntâia Înainte ca băutura să-și spună cuvântu și săși iasă din mână. Dupaia șa petrecuto grămade ani muncind la lăzile de bere, Înainte dia bea atâde mult Încâsă nu-și mai poată face nici aci datoria! — Mda, iun tip Îngrozitor Alec ăsta, zice Maisie cu o undă de afecțiune În voce. Păi, continuă ea, au spus că renunță la acuzațiile Împotriva lui Alec dacă intră prin efracție În Pullars of Perth și recuperează robele. Așa că Alec spune Mda, nicio problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Peruca. A costat două sute de lire la Turvey’s pe Glasgow Road. Făcută la comandă să arate ca părul lui Carole, lung și negru. I-am spus tipului că e pentru soția mea. I-a căzut părul după chemoterapie. Ce Îngrozitor, a zis el. Fumează prea multe țigări, i-am spus eu. — Orice chiloți ai purta Îți vor fi luați și folosiți ca probe, zâmbește altul; pe ăsta Îl cheamă Lidell. — Eu sunt detec... Eu sunt Noi suntem o familie... noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Hai să nu o deranjăm încă. - De ce? Ce face? - Ceva periculos, spuse Rhyme, concentrându-se din nou la trompetă. Ce altceva ar putea face? Simți mirosul cărămizilor ude ce alcătuiau zidul casei. Palmele îi transpiraseră, iar pielea capului o mânca îngrozitor. Cu toate acestea, rămase nemișcată, chiar și când un polițist în uniformă se apropie și adoptă o postură asemănătoare cu a ei. - Uite cum stă treaba, începu bărbatul, aplecându-se cu băgare de seamă spre ea. Îi povesti apoi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în urmă ca să nu-mi slăbească hotărârea, am zburat cu puii sănătoși în zarea depărtată. De jos, îmi străpungeau urechile strigătele bietului meu pui: Nu mă lăsați! Nu mă lăsați!! Luați-mă și pe mine cu voi!” Inima-mi bătea îngrozitor, încercând parcă să-mi străpungă pieptul. Cer și pământ se amestecau parcă acolo și în jur nu mai vedeam nimic. Îmi ziceam totuși: ,,Trebuie să-i salvez măcar pe ceilalți. Cu ce sunt ei vinovați? De ce să plătească ei cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
priveam de la geam oamenii și mașinile care înaintau greoi prin ploaia și prin ceața densă. Deodată, mi s-a înfățișat ochilor un peisaj extraordinar. Se făcea că o armată poloneză înainta din greu pe un drum desfundat. Dar, ea arăta îngrozitor: toți luptătorii erau posomorâți, pesemne avusese vreo înfrângere în bătălia cu lacomii turci. Era un peisaj trist, cu nuanțe șterse, dominat de croncăitul jalnic al corbilor înfometați. În fruntea armatei erau trei călăreți: cei din spate păreau a fi hatmani
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și urmă cu glas moale: ― N-ai fost deloc sârguincios cu scrisorile... Dar eu nu m-am supărat, ci am plâns mult din pricina... din pricina ta, mai ales de când am aflat ce-ai suferit... Cinci răni și cinci luni de spital, îngrozitor! Dumnealui m-a asigurat mereu că o să vii acasă, în concediu de boală, și nu I-am crezut deloc. Acuma i-a ieșit dreptatea... Bine că n-am pus rămășag, că era cât pe-aci să... Întâlni privirea lui Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
amenință cine știe ce urmări. În realitate ea se mândrește cu vina, pe când el... a vrut să-i ceară iertare. El a purtat-o în fundul inimii și i s-a închinat ca la o icoană, în vreme ce ea își omora plictiseala cu honvedul. ― Îngrozitor, îngrozitor! îi murmurau buzele singure. Acuma era absolut sigur că numai din pricina ei a pornit la război, numai ca să-i împlinească un capriciu și-a pus inima în fața gloanțelor... Pentru un capriciu! Atât de mult a iubit-o! Peste drum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cine știe ce urmări. În realitate ea se mândrește cu vina, pe când el... a vrut să-i ceară iertare. El a purtat-o în fundul inimii și i s-a închinat ca la o icoană, în vreme ce ea își omora plictiseala cu honvedul. ― Îngrozitor, îngrozitor! îi murmurau buzele singure. Acuma era absolut sigur că numai din pricina ei a pornit la război, numai ca să-i împlinească un capriciu și-a pus inima în fața gloanțelor... Pentru un capriciu! Atât de mult a iubit-o! Peste drum crucea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pătrunzând de-a curmezișul, a frânt două coaste, și-a pierdut forța de penetrație și s-a oprit în plămânul stâng, în apropierea inimii, așa că ni-e peste putință să-l ajungem și să-l extragem... Pe bolnav îl jenează îngrozitor și, afară dacă o întîmplare norocoasă nu va interveni, poate să-i provoace o hemoragie mortală... În sfârșit, noi sperăm... În ajutorul lui Dumnezeu, dar bolnavul trebuie cruțat și mai ales n-are voie să vorbească... De altfel, are dureri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
groasă, ca și cum ar fi vorbit din adâncurile sufletului, eu toată viața m-am războit cu Dumnezeu!... Auzi? M-am luptat în fiece minut, căutîndu-l, adorîndu-l și blestemîndu-l! Am simțit totdeauna că am nevoie de Dumnezeu și Dumnezeu m-a chinuit îngrozitor!... Am avut clipe când l-am simțit în inima mea și nu l-am putut păstra acolo! De ce, părinte, nu 1-am păstrat? De ce n-a alungat el îndoielile, toate, să nu se mai reîntoarcă niciodată?... Și fiindcă clipele acelea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
părea cu totul străin și parcă ieșea dintr-un beci umed. Înțelegea fiece vorbă și se mira cum poate vorbi plutonierul atât de liniștit, ca din carte. Apoi simți o nevoie crâncenă să zică și el ceva și bâlbâi răgușit: ― Îngrozitor! Plutonierul nu auzi bine și căscă ochii cenușii spre Apostol care, furios, țipă așa de ascuțit, că și șoferul se uită o clipă înapoi: ― Îngrozitor! ― Îngrozitor... am înțeles! făcu plutonierul speriat, fără zâmbet, întorcînd repede capul. Îndată ce rămase singur, în fața
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
din carte. Apoi simți o nevoie crâncenă să zică și el ceva și bâlbâi răgușit: ― Îngrozitor! Plutonierul nu auzi bine și căscă ochii cenușii spre Apostol care, furios, țipă așa de ascuțit, că și șoferul se uită o clipă înapoi: ― Îngrozitor! ― Îngrozitor... am înțeles! făcu plutonierul speriat, fără zâmbet, întorcînd repede capul. Îndată ce rămase singur, în fața lui Apostol începu iară să răsară pădurea spânzuraților... Dar acuma părea că toți sunt la fel și în privirea tuturor strălucește aceeași însuflețire stranie, ademenitoare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
carte. Apoi simți o nevoie crâncenă să zică și el ceva și bâlbâi răgușit: ― Îngrozitor! Plutonierul nu auzi bine și căscă ochii cenușii spre Apostol care, furios, țipă așa de ascuțit, că și șoferul se uită o clipă înapoi: ― Îngrozitor! ― Îngrozitor... am înțeles! făcu plutonierul speriat, fără zâmbet, întorcînd repede capul. Îndată ce rămase singur, în fața lui Apostol începu iară să răsară pădurea spânzuraților... Dar acuma părea că toți sunt la fel și în privirea tuturor strălucește aceeași însuflețire stranie, ademenitoare, ca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe cei vinovați nu-i o crimă, ci o datorie pentru orice om! în privința aceasta d-ta, om cu studii înalte, care mâine-poimâine aveai să joci un rol de seamă în societate, tocmai d-ta trebuia să... ― Uneori e mai îngrozitor să judeci pe alții decât să fii judecat! zise Apostol, parcă i s-ar fi aprins lumină mare în suflet. ― Da, firește, când cineva... Despre aceasta mai tîrziu! făcu pretorul, frecîndu-și iar mâinile. Apoi, luând harta desfășurată și punîndu-i-o sub
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
moarte nu e adevărata viață? răspunse Apostol cu glas tărăgănat, leneș. Dacă ai fi venit ieri cu portița aceasta, poate că te-aș fi sărutat și mi-ai fi luat o piatră de pe inimă... Căci ieri viața m-a torturat îngrozitor cu niște clește de foc îngrozitoare! Aseară însă am văzut pe Ilona și... m-am regăsit, mi-am regăsit iubirea... Altfel cum aș fi îndurat o noapte întreagă aici, singur?... Acuma mi-e sufletul liniștit... De ce să reîncep chinurile?... Nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
toată viața la noi. Adică nicăieri, adică într-un ținut în care, pentru mulți ani, zgomotul vieții a pătruns doar ca o muzică îndepărtată, înainte ca într-o bună dimineață să ne lovească în moalele capului, și să ne chinuie îngrozitor timp de patru ani. Portretul lui Clălis împodobea încă vestibulul Castelului. Surâzând, privea de acolo lumea schimbându-se și alunecând în abis. Purta veșmintele unor vremuri simple care nu mai erau. De-a lungul anilor, paloarea îi dispăruse, iar vopselurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dulce. Împotrivă își inventase până la urmă un război al lui. Cu ajutorul briciului și al cuțitului și al excrementelor trasase contururile câmpului său de luptă, tranșeelor și infernului său. La rândul lui, își strigase suferința înainte de a-i cădea pradă. Puțea îngrozitor, e drept, dar primarul nu era în fond decât un caracter mărunt, fără inimă și fără măruntaie. Mai puțin decât nimic. În schimb, tânăra învățătoare era o doamnă: ea care ieșise din locuință fără să judece pe nimeni și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
aceea am dorit cu adevarat să-i spun și l-am întors din drum, insistând să nu mă mai caute, căci va fi zadarnic... O VIZITĂ DE LUCRU - Lăură?.. Ești acasă?.. - Cine-i?.. - Sunt eu, Emil!.. Ce faci?. Mă simt îngrozitor că te deranjez așa din senin. - Nicidecum. Intra!.. - Dintre toate persoanele de pe lume, tu ești cel care m-ai deranja cel mai puțin. Emil era colegul de bancă al Laurei, un băiat înalt, blond, puțin cam buzat, cu alura de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
fondul oboselii, al stresului dublat de statutul lui de îndrăgostit a fost neatent la volan și, grăbit fiind, nu a acordat prioritate altui vehicul care l-a lovit în plin. Am aflat asta imediat din presă și m-am temut îngrozitor pentru viața lui, dar într-un alt ziar am citit un interviu în care explică cum s-a produs accidentul, lua asupra lui întreaga vină, fără a-și plânge prea mult mașina care era asigurată "Casco". Lăură fumega pur și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
din gât, așteaptă puțin, nu ți-am spus cel mai important lucru. El dispare deja înghițit de drum, înalt și încăpățânat, cu rucsacul uriaș în spate, asemenea unui turist neobosit, peste câteva clipe nu îl voi mai vedea, chiar dacă ceva îngrozitor se va întâmpla, nu voi mai putea să îl găsesc, trebuie să îl opresc, dar vocea mea se stinge când încerc să strig după rucsacul care se îndepărtează, plin cu hainele sale, dintr-odată pricep dimensiunea dezastrului, cu ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
am gândit: tot nu iese nimic din mine, tot nu iese nimic din ceea ce mi-am propus, poate ar fi mai bine să-mi închei socotelile cu viața. Așa că, într-o bună zi, am rămas mai mult lângă fitil. Era îngrozitor. Stăteam lângă dinamita care urma să explodeze. A fost o secundă lungă, lungă, în care mă vedeam și revedeam cu imensă luciditate. Toate erau limpezi, extrem de clare. Și atunci, brusc, mi-am mai dat o șansă. Am fugit. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
pe masă. Erau pe vremea aceea la Uniune niște uși foarte frumoase, capitonate. Deci în fiecare noapte luam una dintre uși, o puneam pe masă și așa dormeam, învelit cu drapelele patriei și ale partidului. Doar că dimineața mă durea îngrozitor spinarea. Cât nu eram angajat pe post de redactor, nu prea aveam șanse să primesc locuință, iar altă soluție nu exista la cât câștigam eu pe atunci. Posturi erau, de promis mi se promitea, dar totul rămânea în faza de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
să fure, să-și înșele semenii? Există un fel de luptă pentru supraviețuire care anulează unele valori. Sau poate mă înșel? A.B.: Nu, din păcate este adevărat. Actuala societate i-a învățat leneși. I-a învățat să trișeze. E îngrozitor. Toți au ajuns să trăiască într-un compromis. Trăiești într-o lume a compromisurilor. Și într-un regim de troc. Tu primești mâncare de la crâșmarul X. El nu are nevoie de banii tăi, în schimb, îți cere alt serviciu. Să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Dar, în momentul în care aceste probleme nu ar mai fi vitale, pentru că aici fiecare om își joacă într-un fel viața, supraviețuirea, existența biologică, nu are încotro, deci, când n-ar mai fi vitale, situația ar fi alta. E îngrozitor ce se întâmplă, pentru că problema asta a mâncării nu se pune o dată pe lună, nici măcar o dată pe zi, ci de dimineață și până seara la cină. Și nu ești singur. Și nu este singura problemă. Urmează problema încălzirii, a îmbrăcăminții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
românească numai după revistele literare din acest moment sau situația din România numai după ceea ce se publică în ziare. Te-ar apuca spaima. Sau, mai rău, n-ai înțelege nimic. S-a pierdut presa, iar pentru un scriitor asta e îngrozitor. C.Ș.: Dar nu crezi că, în momentul în care se va reveni la normal, mulți vor trece printr-o stare de șoc? A.B.: Sigur că da. Pe mulți ideea că nu se poate chiar îi liniștește. Absolut. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]